311 matches
-
le pot dărui nu numai cunoștiințele unei ființe normale ci și deschiderea spre potențialul metafizic imens situat dincolo de aceste cunoștiințe aflate, cel mai adesea, în sfera suprafețelor mundaneității. Spre exemplu, semenii care sunt loviți de lipsa auzului purtându-și greutatea damnării ca semn al unei terifiante tragedii individuale, citesc cuvintele din modulația atât de subtilă a buzelor umane și înțeleg idei prin limbajul gesticulației, prin sugestiile și trimiterile pantonimei. Dar și atunci când putem să vorbim cu celălalt sau putem să îl
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie etc., toate acestea imprimând poemelor o evidentă latură anagogică, dar, în același timp, aducând nuanțe de topos al izolării și al damnării care însoțesc procesul creației autentice, indiferent de conotațiile care i se atribuie termenului. De altfel, poetul are, în viziunea lui Paul Aretzu, un destin aparte (am venit pe lume. / cu două lespezi în loc de palme), pentru că - asemenea lui Arghezi, în Rugă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
orice atingere impură (Te voi închipui toată numai din miresme: / ca o grădină clătinată de vânt, clătinată / de lumină vei fi, Dorador!), fiindcă, asumându-și atribute biblicpygmalionice, îndrăgostitul are harul de a crea, sub pomul cunoașterii, în același timp, propria damnare, dar și speranța de mântuire (corpul tău, cathedrală în care voi îngenunchea), prin întruchiparea ființei dragi (smulgându-mi coasta, te zămislesc sau: mereu zidindu-te celulă cu celulă / piramidă și fagure), osmoză de etern și efemer, într-un cuvânt, Ceamaifrumoasă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru spirit. În aceeași paradigmă, Sunt de pământ și tu ești ploaie..., constată poetul, efectul fiind nebănuit și inefabil: Sunt suspendat de clipa ce pleoapa mi-o doboară / Ca îngerul damnării sub pasu-ți de fecioară..., însă împlinirea dorită e posibilă doar în vis, fiindcă acolo înrudirea cu sacrul e mai clară: Mă împlinești ca mierea în cuibar de ceară... O ordine astrală se împletește pe parcursul versurilor cu ordinea umană, o influențează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iresponsabilă, sinucigașă a răului românesc de mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doar o plângere privind jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea, emoția viscerală și puritatea sufe rinței celor două perechi de beții consumate literalmente pe buza prăpastiei, chit că eram în pod sau pivniță (Enikő Györgyjakab și Hilda Păter de-o parte, Zsolt Bogdán - o minune de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la slujbă, ca să compenseze combinația de porunci pe care le călcau amândoi în picioare în nopțile de sâmbătă. El unul se lepădase de religie în clipa când împlinise șaisprezece ani, iar taică-său îl declarase liber să-și aleagă propria damnare. Nimănui n-are cum să-i convină toată chestia cu Rămasu’ de căruță, după ce a crescut cu o mamă care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi o alternativă la slujba de la bibliotecă și o să te ajut. Pe fața imobilă a lui Thaw lunecau lacrimi. Nu pot, zise el cu asprime. Nu am nici o altă alternativă. Nu am de ales - trebuie să colaborez cu propria-mi damnare. — Nu mai fi melodramatic. — Sînt melodramatic? Spun ce cred cît pot de succint. își terminară mîncarea în tăcere. — Duncan, du-te în seara asta la școala de artă, zise domnul Thaw după aceea. înscrie-te la cursurile serale. — De ce? — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luciferică a creației sale acordă excursului bordurian al lui Hergé o dimensiune de gravitate faustică. Tournesol întruchipează, în acest canon al prozei tintiniene, încrederea fără ezitare în puterea științei de a fi vehiculul de progres al umanității, iar nu instrumentul damnării ei. Capacitatea prodigioasă a lui Hergé de a fi demiurgul ce zidește universuri narative autonome este vizibilă și în atenția cu care desenează,odată cu L’oreille cassée, conturul unei alte țări memorabile din atlasul său ficțional. Este vorba de San
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
exacerbeze această pornire mefistofelică a științei. Puterea seduce, iar savantul alege să abandoneze etica decenței în favoarea unei vocații a exterminării. Prin savanții săi, ce manipulează undele cerebrale sau meteorologia, ciclul inițiat de Jacobs rafinează ipoteza verniană din Robur le Conquérant. Damnarea intervine atunci când orgoliul omului de geniu abolește judecata morală. Odată cu trilogia inaugurală, Le secret de l’espadon, Jacobs găsește, din chiar primul moment, timbrul capodoperei. La un an de la intrarea omenirii în vârsta de fier a bombei atomice, viziunea lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gloria originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe care omenirea este obligată să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
desprinsă din spațiul ereziilor milenariste. Fratele Satanhiei, Preto, visează ca prin moartea lui Corisco, comandantul suprem, să întărească soliditatea mișcării și să pregătească Revoluția, ca foc purificator. Rolul în care se distribuie acest iluminat paradoxal este cel al lui Iuda. Damnarea lui este una deliberată, iar salvarea îi poate veni doar prin acceptarea misiunii sale de a fi întruchiparea turpitudinii fără de care mitul unui al doilea Christos nu se poate imagina. Erezia din sertăo este o variantă a teologiei eliberării - revoltații
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
arhivă după dosarul lui Ruffolo. Mai devreme sau mai târziu, Își va face apariția la apartamentul mamei lui sau la al Ivanei, iar Giuseppe va fi curând Înapoi la răcoare, unde va deveni expert În arta fărădelegii, mai determinat În damnarea sa. De-ndată ce ajunse la biroul lui, Începu să caute raportul lui Rizzardi asupra autopsiei tânărului american. Când vorbiseră, patologul nu spusese nimic despre prezența drogurilor În sânge și Brunetti nu Întrebase asta În mod special la vremea autopsiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe lângă Bartolus și Baldus, pe jurisconsulții Jacopo Bottrigari de la Bologna (m. 1347), Angelo Gambiglioni din Arezzo (n. 1461), si Alessandro Tartagni din Imola (n. 1477). Vezi și Index tractatum (n. 5 mai sus), dos. 129v: "Blasphemans, consuetudine, potest ad mortem damnări, quando blasphemia est publică". [Un blasfemator, de obicei, poate fi condamnat la moarte, daca blasfemia este publică]. Suntem îndatorați lui Domenico Maffei și lui Peret Weiman pentru ajutorul în identificarea acestor autori și a altora. 94 Domenico Toschi, Practicae conclusiones
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Regulile concurenței pot camufla duritatea agresiunii asupra celui mai slab. Metafora mâinii este aici foarte sugestivă: în locul unei palme care mângâie întâlnim crisparea unui pumn metalic, învelit într-o mănușă de pluș. Aceasta este imaginea care definește mecanismele impersonale ale damnării sociale. La întrebarea „Cine se face vinovat de suferința celor mulți?”, răspunsul epocii este abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice pentru canonizarea injustiției sociale: cineva trebuie să piardă și să piară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Aron Vodă încoace, unde „om fantastic” este echivalent cu „individ cu sistemul nervos dereglat”: „Tiran direptu fantastic, adecă buiguitoriu în gânduri”. În literatura medievală, ideea de fantastic propune o reevaluare a lumii, prin reconsiderarea unor noțiuni ca păcatul, pocăința sau damnarea. Utilizarea acestuia în artele plastice, cultivarea formelor fantastice, urâte, diforme, cu același rol moralizator, de a sugera atât forța răului, cât și energiile sale distructive, acestea sunt condițiile în care se va ivi, treptat, o literatură cu elemente fantastice și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cel care mi-a dat libertatea? M-am pătruns, folosind-o, de duhul ei? - În acest caz, când Dumnezeu mă convoacă pentru a răspunde în privința lui ca sursă a libertății mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici neîmplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mi-o atrag, pentru vina de a nu fi recunoscut în mine esența divină a libertății, este suferința eternă ("iadul"). În toate aceste trei scenarii ale răspunderii și vinii avem de-a face cu o instanță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formează -, nu sânt trăite în consecințele lor imediate, ci în perspectiva unui sfârșit cu care deocamdată nu sânt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sânt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sânt strivitoare. Și totuși aici teama rămâne, la rândul ei, vagă. Ne temem mai mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Sîntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni. Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sânt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a VIII-a. Tranzitele lui Pluto Pluto (Hades la greci) era fratele lui Jupiter și al lui Neptun. Când cei trei au Împărțit puterea, Pluto a moștenit Infernul. Nu Încape Îndoială că viziunea noastră iudeo-creștină asupra Infernului, ca loc al damnării, este cea care Îi conferă lui Pluto acea imagine de zeu Înspăimântător pe care o anumită formă a astrologiei o dă În vileag cu atâta plăcere. Este adevărat că Pluto e singurul a cărui putere nu a fost niciodată râvnită
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
11. Această scriere a suferinței este legitimă și unește comunitatea. În zorii războaielor religioase, ea va căpăta la protestanți o funcție comparabilă. Martiriul va servi la încadrarea noii Biserici reformate și la justificarea ei prin suferința sacrificială 12. Teama de damnare și convingerea că adevărata devoțiune este răsplătită printr-o fericire veșnică explică aceste acte de sacrificiu. Cum altfel se pot justifica dezastrele care se abat asupra acestor evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot fi interpretate ca o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bun să mai trăim? Și cum? Ce este după moarte? Ce pot spera? De ce trebuie să mă tem? Și după ce criterii? Există un infern sau un fel de paradis? Trebuie să dorim o mântuire ori să ne temem de o damnare? Dumnezeu sau zeii dispun de vreo putere? Dacă da, care este aceasta? Sunt eu răspunzător pe acest pământ de devenirea mea de după moarte? Există aici niște mijloace de a câștiga bunăvoința puterilor divine? Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte că unele dintre tendințele sau pulsiunile sale sunt periculoase pentru mântuirea sufletului său. Senzația este probabil inconștientă. Este motivul pentru care se exprimă în vis prin viziunea unor locuri ori personaje sulfuroase. Visul poate fi contemporan cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
cum ar fi utilizarea unor expresii precum „ce dracu’”, sau „pentru numele lui Dumnezeu”. Utilizarea unor astfel de expresii periculoase din punct de vedere cultural indică ascultătorilor intensitatea sentimentelor cuiva - mai precis, cât de departe ar merge cineva (riscând chiar damnarea) pentru a face înțeles un anumit lucru. De exemplu, când un fermier îi spune argatului: „du-te și adu taurul acela uitat de Dumnezeu”, fermierul încalcă tabuul de a nu rosti numele divinității în van cu scopul de a crea
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]