503 matches
-
îngenunchiere a trupului sau a sufletului nu mă evită. Nicio insulă de consolare, nici o străfulgerare de mulțumire sau liniște nu îmi mai luminează insular orizontul. Și acest orizont dispare, iar în agonia topirii nesfârșite, nu mai intuiesc prezența celorlalți semeni damnați la aceleași cazne terifiante, ci doar prezența demonului care abia acum se arată ne-înveșmântat în ispită. Nu mai îmi șoptește învăluitor, ci doar mă privește cu același ochi fatal. Atunci înțeleg că sunt în infern și, în mijlocul imploziilor fără de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ale revelației Apocalipsei și mă resituez, precum vizitatorul unei galerii de picturi, în rând și la pas cu ceilalți credincioși ce se perindă de la o revelație la alta. Am privit apăsat asupra scenariului în care Apocalipsa mă prezintă ca fiind damnat împreună cu multitudinea celorlalți damnați ai Divinității. M-am zărit în această versiune malefică, mi-am surprins posibilitatea nenorocirii depline a sufletului meu și m-am extrapolat în această imagine, am trăit anticipativ ceea ce tabloul demonizării și prăbușirii mele finale îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mă resituez, precum vizitatorul unei galerii de picturi, în rând și la pas cu ceilalți credincioși ce se perindă de la o revelație la alta. Am privit apăsat asupra scenariului în care Apocalipsa mă prezintă ca fiind damnat împreună cu multitudinea celorlalți damnați ai Divinității. M-am zărit în această versiune malefică, mi-am surprins posibilitatea nenorocirii depline a sufletului meu și m-am extrapolat în această imagine, am trăit anticipativ ceea ce tabloul demonizării și prăbușirii mele finale îmi expunea. Privind, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
situarea infernală ca și cum această poziționare ar fi realmente întru totul. Nu doar am asistat și vizionat scenariul în care sunt înfrânt de constanța demonică, dar mi-am experimentat proiecția în propriul personaj, am început prin empatia cu egoul meu presupus damnat și am sfârșit într-o implicare premonitorie în versiunea viitorului meu nefast. Desigur, scrierile Apocalipsei îmi arată și varianta ontică pozitivă, beatitudinală în care sunt un ales printre ceilalți aleși, sunt izbăvit, resping aderarea la rezonanțele demonice fiind într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită a odihnei./ Încercăm să fim oameni - balanțe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
adaugă adversarul (diavolul). S-ar putea lua, concomitent, în calcul alte posibile legături, importante în cazul textelor vizionar-apocaliptice: atât numele secret al lui Dumnezeu, transmis în tradiția misticismului ebraic (YHWH)172, cât și cei patru cavaleri ai apocalipsei, ca revers damnat al tetradei virtuților cardinale, personificând războiul, ciumă, moartea și iadul. Totuși, importanța reală a numeralului 4 transpare abia când examinăm modelul vizionar cvadripartit al lui Blake. 3.6. Patru tipuri de viziuni În concepția formulată de Blake, există patru principale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a Bibliei și subliniază cît de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sînt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă, și nimeni nu-și poate aroga dreptul de a aparține primei categorii. în opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi, care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
simbolic cu spațiul dual al cimitirului de mașini, un purgatoriu al sufletelor pendulând între răi și iad, un loc în care sacrul își dezvăluie față cea mai pură în locuri pe care, altfel, le-am fi putut crede pe veci damnate. 2.1.1. l. Milos curată pantofii Scenă în care Milos curată pantofii aflați în fața portierei mașinii 2 este un moment comun piesei și filmului. Deși scenă se desfasoara conform indicațiilor din piesă 103, gestul curățării pantofilor se încarcă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
demonstrat de noi. Atma și introspecția mnemoclastică Dac-ar fi să concepem universul în toate armoniile și corespondențele sale asemenea vechilor înțelesuri ale influenței dintre ceruri, dintre Cer și Pământ, acesta ar fi dominat de forța magică a unui zeu damnat să impună oamenilor un destin cosmic. Dacă viața Pământească răsfrânge structura și dinamica siderală, era fatal ca însuși corpul omenesc să fie considerat ca o oglindă a cosmosului (Eliade). Sufletul platonian are o componentă conștientă și o alta inconștientă participând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
umanul își depășește condiția, transgresând veacurile și apropiindu-se de divin, concurând geneza, imitând-o. Orfeu e un simbol al faptului că orice infern poate fi transformat în paradis. Magia lirei și versul orfic fac din eternitatea dramatică a chinurilor damnaților din Infern o stare de beatutudine. Orfeu construiește o alta lume dar nu reușește salvarea definitivă. Cântecul suspendă moartea dar nu o poate aboli. În clipa în care Orfeu privește în urmă, din iubire, el nu poate salva decat imaginea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vom comite greșeli pentru că noi nu suntem ghidați de nicio tastatură, de nici-un mouse, suntem liberi să gândim și să alegem pentru noi înșine, de ce să nu profităm și să alegem ceea ce este cel mai bine pentru noi? MENȚIUNE Mari damnați Variațiuni pe o temă mitică Faust Maria Cojocaru, clasa a X-a coord. prof. drd. Daniela Bahrin Colegiul Național, Iași Capitolul 1: Introducere Miturile antichității grecești reprezintă pentru cultura europeană un fundament conceptual imposibil de eludat pentru omul contemporan asupra
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
unei poziții filozofice care poate fi definită ca nihilism, chiar dacă în absența utilizării explicite a conceptului, apare odată cu Max Stirner. Un gânditor rebel care iese din rând și care îi deconcertează pe istoricii filozofiei. Un personaj excentric, inclasabil, incomod. Un damnat. Cenzura prusacă și-a arătat surprinderea, cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca reacție la hegelianism
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. În bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
făcând-o să sufere. Este o dublă suferință, sufletească și morală, care o culpabilizează. Pierderea sensului meu de a fi mă dezonorează, mă umple de rușine. Nu mai sunt demn În raport cu ceilalți. Nu mai merit nimic de la viață. Sunt un damnat. Întreaga situație, care mă Închide, mi se datorează mie. Sunt vinovat. Reversul situației tragice este mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută prin căderea În vinovăție. Tragicul este efortul restaurării damnatului, a eroului căzut. Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Balzac Problematica cercetării Coruperea rațiunii umane, utilizarea neadevărurilor pentru obținerea unor avantaje personale, disimularea și camuflarea actelor lipsite de etică și deontologie profesională, sfidarea uzanțelor sau legilor prin care se pedepsesc abaterile de la conduita morală reflectă unul dintre cele mai damnate fenomene de-a lungul istoriei, frauda. Încă de la Începuturile manifestării ei, prin forma păcatului primordial născut din Înșelăciune și neascultare, frauda s-a manifestat și, din nefericire, continuă să fie prezentă la nivelul societății umane, cunoscând o largă propagare În
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
care sentimentul singurătății, suferința vin din insatisfacția față de întâmplările comune ale vieții. Tristețea fără nume, rău atribuit mai degrabă condiției umane, generează și lirismul sumbru din prima lui carte de versuri, Cântecele tavernei (1922). Autorul își afirmă conștiința de poet damnat, care a scris într-o „carte blestemată” despre „adevărul vieții”. Împreună cu Al. Bibescu, semnează și o insignifiantă dramă în versuri, Ferdinand Catolicul (1929). Cea mai importantă fațetă a scrisului său - umorul - este ilustrată de proză, în mare parte apărută doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui B. sunt înrudite cu versurile cantabile ale lui I. Minulescu. Se apelează adesea la oximoron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
-o. Un exemplu elocvent preluat dintr-un interviu al lui Andrei Pleșu este cel referitor la vocația victimizării la români. Susținem sus și tare că suntem cei mai tari și cei mai mari, dar ne asumăm conștient rolul marginalului, exclusului, damnatului. Al victimei unui malefic complot național sau mondial, după caz. Victimizarea poate, uneori, funcționa ca o credibilă scuză a ratării, după cum spune Andrei Pleșu. Alteori este banalul subterfugiu al înhățării unor bani de la stat. Lista motivațiilor poate continua. Am să
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
are atributul seninătății apolinice. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Moartea visurilor - XIV, poetul comunică idei și reprezentări despre puterea iubirii de a alunga demonii unei lumi damnate și sentimente, precum tristețea stranie, neașteptată sau nostalgia recuperării purității originare. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/pre zența instanțelor comunicării lirice. De exemplu, în poezia lui Ștefan Petică, eul liric este desemnat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu adevărat nu sunt conturile bancare, ci mai curînd cele morale ale unei națiuni. "O națiune cu trotuarele curate, dar cu conștiințele murdare" (Pierre Hazan). De aici însă și pînă la a vedea în Elveția "creierul monstrului ce suge sîngele damnaților pămîntului" (Che Guevara) sau a interpreta steagul elvețian ca reprezentînd "sîngele altora pe care s-a făcut o cruce" (Jean-Luc Godard), mi se pare exagerat. Desigur, elvețienii se apără, întrebîndu-se retoric: Ce vină avem noi? Că am înființat cîteva bănci
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sau pentru toți; 2) dominatorul exprimă două ordine în cadrul aceluiași mesaj, însă primul îl anulează pe celălalt: (a) prima injoncțiune negativă: Dacă nu faci x, te voi pedepsi sau Nu face x, sau te voi pedepsi; în acest caz, persoana damnată caută, mai degrabă, să evite pedeapsa, decît să primească o recompensă; b) a doua injoncțiune o contrazice pe prima la un alt nivel de abstractizare și este încărcată de semnale care amenință siguranța/supraviețuirea: i) mesajul este detectabil la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți sunt fațete ale veacului, iar „omul enigmatic”- personajul său central, aflat într-o confruntare continuă cu suprarealul: odată cu ieșirea din timp (O năplăire literară sau Fantasie) sau prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale bolii (În ajunul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]