295 matches
-
teamă. Poate doar ancestralul să ne-o apropie, cu ispititoare sutane și bineveniții colți de pe Nil: din Irlanda în Irak sau din puț în lac, tot un drac. Nu prea văd cum de-aici să iasă ceva mai acătării, ca dantesca ieșire din Evșul Mediuț, ci doar ceva infern-al, așa cum suntem noi învățați/ constrânși să obicinuim. Deh! între telesesiuni și ordonanțe merg și unele asonanțe. Așa se vede maimarele poet poliglob. Lasă tu plug, lasă brazdă, lasă gunoiul s-ajungă
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
cunoscuți, ca florentinii Chiaro Davanzati și Guido Orlandi (cu primul dintre ei se pare că Dante avusese un schimb de texte poetice), figurează numele necunoscuților Salvino Doni și Ricco di Varlungo și al notarului ghibellin Cione Baglioni. De altfel, sonetului dantesc îi răspunseseră, e drept, poeți cu prestigiu, ca Davanzati și Cavalcanti, dar și seminecunoscutul Terino da Castelfiorentino, despre care știm că fusese în corespondență cu Monte Andrea și Onesto degli Onesti din Bologna. Lucrurile se schimbă în a doua jumătate
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
italienistei Mira Mocan, un studiu substanțial și extrem de interesant prin aducerea în discuție a celor mai recente comentarii (precum A. Prete, All’ombra dell’altra lingua. Per una poetica della traduzione, Torino, Bollato Boringhieri, 2011) atrage atenția asupra simetriilor intertextuale dantești echivalate de traducător, asupra preciziei filologice pe care Marian Papahagi o pune în slujba interpretării textului, în măsura în care „a traduce înseamnă a transforma în practică o formație lingvistică și literară: de aceea este atât de strânsă legătura dintre traducere și exegeză
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Traducerea, artă sau meșteșug? Accentuând ideea că „meșteșugul” e un termen valoros, Rodica Zafiu constata că destinatarul traducerii determină esențial păstrarea sau pierderea unor elemente, și că Marian Papahagi, adresându-se în primul rând specialiștilor, a păstrat, pe lângă monumentalitatea operei dantești, aspecte stilistice și registre ale limbii care trădează reacția teoreticianului: „caz interesant de traducere-ecou care încearcă să recreeze sonoritățile și de rescriere într-o română transparentă sub care se regăsește italiana” (idee confirmată de înseși cuvintele lui Marian Papahagi: „traducerea
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
cenușiul lumii cu armele curcubeului, încercând să transforme tristețea lumii în bucurie și fericire Mereu în viteză, sub presiune, în stres, omul modern pare a pierde plăcerea culorii. Lumea de astăzi tinde să se afunde într-o monotonie de purgatoriu dantesc, într-un cenușiu/alb murdar care te întâmpină pe/în clădiri, pe străzi, în birouri. Săptămâna viitoare, se va deschide primul atelier de artă murală din Timișoara. Cu ea, casele dumneavoastră, camera copilului, firma sau sala de clasă pot deveni
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
umane va informa rudele victimei și, în pofida depărtării geografice, se va întâlni cu ele, inclusiv cu mama imigrantei, aducând cu sine coșciugul. Călătoria de la Ierusalim până la respectiva, misterioasa destinație, dus și-ntors, se dovedește a fi nu numai un fel de dantesc descensus ad inferos, ci și o adevărată odisee plină de primejdii mortale, dar totodată inutilă. Rudele Iuliei sunt de părere că locul de veci al femeii cu ochi fascinanți de tătăroaică era la Ierusalim. Fusese opțiunea ei inapelabilă. Drept care directorul
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
a Orașelor Înfrățite - Austria, 1978 - Expoziția Mail Art - Japonia, 1993 - al III-lea Târg Internațional de Artă Contemporană - Ungaria, Expoziție Internațională de Sculptură în Lemn - Germania, 1994 - a III-a Bienala Internațională de Desene ale Sculptorilor - Ungaria, 1999, Bienala Internațională Dantesca - Italia, 2000 - Expoziție Internațională la Csongrád. Lucrări în muzee: București, Ciucea, Cluj-Napoca, Drobeta Turnu-Severin, Galați, Lugoj, Oradea, Târgu-Mureș, Timișoara, Zalău, Giessen (Germania), Osetnitca (Polonia). Lucrări în colecții particulare: Anglia, Austria, Canada, Elveția, Germania, Grecia, Israel, Italia, Japonia, Norvegia, Olanda, Polonia
Agenda2003-30-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281297_a_282626]
-
la concursul pentru Festivalul Tineretului de la Moscova, 1966 - Premiul ÎI de sculptură al U.A.P. , 1968 - Meritul Cultural al României cl. a V-a, 1974 - Premiul ÎI la Trienala Internațională de Desen (Polonia), 1988 - Medalia de aur la Bienala Internațională Dantesca, Ravena (Italia), 1989 - Premiul Salonului Național Bienal de Sculptură Mică - Arad, 1996 - Marele Premiu al Salonului Național de Sculptură Mică, 2000 - Distincția Națională „Pentru Merit în grad de ofițer“. Vernisaj cu istorie „Un eveniment pe care n-am să-l
Agenda2003-30-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281297_a_282626]
-
sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu, care se va perpetua până la ultimul text, cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă?// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
ființei umane la scara universului, imposibilitatea omului de a-și putea controla sau anticipa destinul, nevoia unui refugiu în calea agresivității lumii exterioare. Oarecum ciudat, dacă existența este o spaimă fără sfârșit, moartea este privită cu o oarecare serenitate. Călătoria dantescă spre lumea de dincolo este mai puțin înfricoșătoare decât experiența vieții de zi cu zi în această lume. Ea este înveșmântată în hainele sărbătorești ale miracolului, și îi dă prilejul mult încercatului eu liric a-și găsi, în sfârșit adăpostul
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
interpretări ale operei. Afirmațiile de mai sus sunt susținute și de cel de-al treilea volum al seriei (din cinci, câte va număra la final), care conține ediția critică a traducerii Divinei Comedii, a Comentariului poetului pe marginea traducerii creației dantești, precum și câteva texte publicistice. Sub aparențele neostentative ale unei ediții critice clasice, avem de-a face, de fapt, cu o invitație la reevaluarea operei lui George Coșbuc, ca și - dacă nu cumva mai ales - a profilului literar consacrat în istoriile
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
în manualele școlare. Mai întâi, studiul introductiv și notele editorului ne atrag atenția că poetul, într-o viață relativ scurtă (născut în 20 septembrie 1866, se stinge la 9 mai 1918), s-a ocupat de înțelegerea, interpretarea și traducerea textului dantesc timp de circa două decenii: cam jumătate din câte numără activitatea sa de creație. Primele fragmente văd lumina tiparului în 1891, dar sunt redactate, probabil, mai înainte, în timp ce ultimele intervenții în caiete sunt din 1915. Aceasta, în condițiile în care
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
la Tismana, drept „mare șarlatan”, genialul autor florentin l-a determinat pe Coșbuc să transforme operațiunea de traducere propriu-zisă într-una de interpretare a simbolurilor, temelor, motivelor și poeticii care, întrețesute, au dat naștere capodoperei. În ediția de față, textul dantesc ocupă 550 de pagini, iar comentariul și intervențiile publicistice coșbuciene, aproape 400. Este, cred, cel mai întins efort exegetic depus până atunci de vreun creator român în legătură cu unul universal și, totodată, o contribuție de primă mână la interpretarea scriitorului italian
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
obișnuiți să operăm: acela de scriitor spontan, lipsit de conștiință artistică și decuplat estetic de epoca sa. Suntem obligați să constatăm că în spatele lui poeta vates stă un poeta faber, de o extraordinară meticulozitate, obsedat de nuanțele infinitezimale ale textului dantesc și, mai ales, hăituit de imperativul reproducerii lor în limba română. După cum în spatele poetului realității etnografice stă, de fapt, un meșteșugar livresc al textului. Coșbuc nu a căutat doar înțelesurile lui Dante, ci mai cu seamă estetica acestor înțelesuri. Aparent
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
italian se convertește în experiență biografică unde, ca și în celebra expediție, etapele se succed, unele mai teribile ca altele. Copii închiși intr-o cameră de plastic transparentă, un pian în flăcări, imagini intense și memorabile dar Castellucci inversează demersul dantesc și coborîrii originale îi opune ascensiunea vertiginoasă, realizată sub ochii noștri, a unui alpinist ce escaladează zidul accidentat al Palatului Papilor. Nu atît performanța, cît sensul ei contează : ceea ce la Dante e avansare spre jos, infern profund, aici devine șansă
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
educației iezuite, menite să-i anihileze personalitatea, evadează din labirintul misticismului și își ia zborul către culmile creației. Spaimele inoculate de către preoții iezuiți elevilor, cu privire la osândele apocaliptice care-i așteaptă pe cei care cad în păcat, ating, în povestire, dimensiuni dantești. Numai că Infernul lui Dante apare în viziunea unui scriitor italian-latin, într-o aură paradoxal luminoasă, alegorică, pasională, pe când iadul iezuit, minuțios descris de Joyce, e imaginat prin încrâncenarea și încordata obscuritate a Irlandei acelor vremi. Desigur că tinerilor liberaliști
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
în literatura română veche și datat 1949- 1955, progresismul care stă la baza oricărui demers ideologic ajunge să se sprijine pe origini mistice, întrucât realismul, care reprezintă progresul în artă, își are „izvorul în realismul misticilor. Infernul în Divina Comedie dantescă se remarcă printr-o mare pictură realistă...”, „Note de realism găsim în literatura apocrifelor religioase” etc., iar pentru a pleda în favoarea participării artistului la viața cetății („poziția noastră, progresistă”) îl compară pe acesta cu o pasăre, „o privighetoare care cântă
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
la coada vacii în Est" (28 iunie 1998). La capătul celălalt, marcat de un rictus de gravitate ce înlocuiește surîsul ca și de dimensiunea amplă a tabloului, apare o perspectivă coșmarescă a unui final de epocă, în imaginar și cadențe dantești. Prin aceste versuri poetul face o încercare de solemnizare a tehnicii d-sale mergînd pînă la răsucirea patetică. Aceasta îi izbutește formal la fel de bine ca și witz-ul: Trec prin tunel și luminez cu sânge / acest coșmar forând subsoluri / prin roca
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conștientizează, întrucît, de bunăseamă, și rațiunea face parte din zestrea universală, neputînd fi înlăturată din perspectiva ansamblului ultim. Astfel un Jeu d'Amour (Daena) ne oferă un tabel sinoptic de alură dantescă, al evoluției Erosului, o "teorie" ilustrată a acestuia, în trei faze. Cea dintîi, staza, consemnează exclusivitatea amorului, al cărui efect e îndepărtarea de tot ce nu-i aparține. Amorul ca obsesie tiranică, arbitrar-purgatoare: "!ca să pot să-ți spun că te
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
mă vadă va zice uite un om de cenușă / fără să priceapă că renășteam.” Revoluționând limbajul poetic al vremii încă impus de stilemele dannunziene, cât și de cele pascoliene, fructificând din mers experiența simbolistă și expresionistă europeană, Montale revizitează modelul dantesc, inclusiv procedurile alegorice, lexicale și prozodice ale divinului florentin. Dacă vom adăuga și empatica admirație pentru poetica lui T.S. Eliot, ne explicăm gradul sporit de dificultate al poeziei lui Montale în comparație cu poezia unui Saba sau Ungaretti, mai „umană”, mai respirabilă
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
căror nume memoria cititorului nu e înclinat să le rețină, chiar și ei dau, prin prezența lor ștearsă, decorul uman pe seama căruia se ridică profilul portretelor amintite. Apoi, sunt numeroase episoadele care ți se întipăresc în memorie grație concreteței lor dantești: ploșnițele care se urcă pe tavanul celulei și își dau drumul să cadă în patul lui Anania, înfățișarea latrinei comune de la Jilava, atacul puricilor și păduchilor, sau liturghia penitenciară din Crăciunul anului 1943. Din păcate, cartea este inegală: prima jumătate
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești. Dacă ar trebui să-i găsesc corespondentul literar n-aș ezita în a-l alege pe André Pieyre de Mandiargues sau Michel de Ghelderode din Povestiri crepusculare. Noul film al lui Lynch, Imperiul minții, pare să urmeze aceeași schemă ca
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Grete Tartler Jorge Luis Borges. Nouă eseuri dantești. Borges oral. Traduceri de Irina Dogaru și Tudora Șandru- Mehedinți, Polirom 2012 Văzut acum de departe, din alt secol, se poate spune că Borges (1899 - 1986), binecunoscutul autor de proze, eseuri și poezii erudite, bogate în simboluri, sapiențial-concise, a avut
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
natura simbolurilor și a timpului, nemurirea, oglinda, realitatea și reflectarea ei fantastică, cartea, identitatea, găsesc în Orient cărările bifurcate spre mister și utopie. Aflate la a doua ediție, sub pana cunoscutelor traducătoare Tudora Șandru-Mehedinți și Irina Dogaru, cele Nouă eseuri dantești” (1982) și prelegerile transcrise în Borges oral (1979) subliniază din plin pasiunea autorului lui Zahir pentru Orient. Comentariile la Divina Comedie ilustrează „noțiunea panteistă a unui Dumnezeu care este totodată universul, a unui Dumnezeu care este fiecare dintre creaturile sale
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
se alătură "hidosul burghez" și partenera lui, "femeia modernă". Clădit pe același principiu ca și Plumb, cel de-al doilea volum al lui Bacovia își amplifică, în fond, suprafața vizionară prin anexarea socialului. El ar învedera o "arhitectonică de sorginte dantescă", pe care o ilustrează și Baudelaire, care voia să-și intituleze culegerea de versuri Les Limbes: "Ce unește profund pe cei doi poeți este tendința lor, dantescă în esență, de a pune ordine în lume ori de a suferi lipsa
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]