429 matches
-
existente de industrie mare reduse aproape la imposibil 40" de convenția navală româno-austro-ungară din 1875. Pe tot parcursul acestei confruntări, diplomația britanică a urmărit cu pasivitate înfruntarea dintre București și Viena, făcând în cele din urmă jocul monarhiei habsburgice. Politica danubiană antirusă a monarhiei bicefale coincidea cu planurile sale de stopare a influenței Sankt Persburg-ului spre Balcani și de curmare a înaintării Imperiului țarist spre Constantinopol și strâmtori. În ceea ce privește tânărul stat român independent, acesta conta pentru Regatul Unit în măsura în care interesele comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
atacând în mod direct planurile expansioniste ale Austro-Ungariei și argumentând dezavantajele care ar rezulta pentru toate puterile europene, nu numai pentru statele riverane, din punctul de vedere al libertății navigației și comerțului, dacă monarhia bicefală și-ar instala pe segmentul danubian în cauză propriul monopol. Austro-Ungaria - argumenta autorul memoriului - "acaparând una dintre principalele căi ale Orientului, ar favoriza puternica sa companie de navigațiune în detrimentul celorlalte, ar ajunge apoi a împiedica importațiunea produselor Occidentului în marea albie a Dunării de Jos, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
1880, Comisia Europeană a Dunării a remis o notă Serbiei și Bulgariei, prin care invita autoritățile acestor state să trimită, la 29 noiembrie, delegații pentru a participa la ședințele comisiei consacrate elaborării regulamentelor de navigație și poliție fluvială pe segmentul danubian cuprins între Porțile de Fier și Galați 67. În ședința din 4 decembrie (1880) a început, în prezența delegaților statelor riverane, reprezentanții Serbiei și Bulgariei, având calitatea de invitați și un drept de vot consultativ, discutarea proiectului austro-ungar. Delegatul României
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
sfârșit prin a se opune proiectului 73. Interesele comerciale și nicidecum grija pentru încălcarea suveranității statelor riverane erau cele care au motivat această atitudine de ultimă oră a Regatului Unit. De altfel, trebuie subliniată importanța poziției Marii Britanii în problema navigației danubiene, așa cum reiese ea din raportul din 11 decembrie 1880, înaintat de ministrul plenipotențiar al României la Paris, Mihail Kogălniceanu, lui Vasile Boerescu. "Anglia nu a comunicat încă maniera sa de a vedea lucrurile - informa diplomatul român acreditat în capitala Franței
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
nostru ridicate la dispozițiile convenite de majoritatea delegațiilor Comisiei de la Galați. În același timp, vă rog să-mi indicați de care parte vă veți situa în cazul în care opera Comisiei va fi absolut contrară intereselor noastre"76. Problema navigației danubiene și a efectului ei previzibil și imediat, înrăutățirea raporturilor dintre România și Austro-Ungaria, a stat și în atenția ministrului plenipotențiar al Marii Britanii la București, William Arthur White. În raportul expediat lordului Granville la 4 decembrie 1880, având drept subiect Mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
într-un fel constrâns de opinia publică să reziste în fața unora dintre cererile Austriei"78. Este vorba despre cabinetul Brătianu, a cărui orientare spre Puterile Centrale era de acum binecunoscută în cercurile diplomatice și care era pus, din cauza problemei navigației danubiene, într-o postură ingrată, deloc demnă de invidiat. Două zile mai târziu, în telegrama confidențială expediată centralei Foreign Office la 6 decembrie 1880, White se referă la problema danubiană și la impactul acestei chestiuni asupra poziției României în cadrul rivalității dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
binecunoscută în cercurile diplomatice și care era pus, din cauza problemei navigației danubiene, într-o postură ingrată, deloc demnă de invidiat. Două zile mai târziu, în telegrama confidențială expediată centralei Foreign Office la 6 decembrie 1880, White se referă la problema danubiană și la impactul acestei chestiuni asupra poziției României în cadrul rivalității dintre Rusia și Austro-Ungaria în Balcani. Deși s-a afirmat că Guvernul României - arată diplomatul britanic - se opune schemei Austriei de preponderență pe Dunăre, mai ales la instigația Rusiei, miniștrii
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
avantaj care ar fi derivat din nepopularitatea generală propusă de schema Austro-Ungariei pentru a pune bazele unui sentiment ostil la adresa acestei Puteri și a unei alianțe cu ea într-o perioadă apropiată de timp"80. Revenind la discutarea problemei navigației danubiene în cadrul CED, în ceea ce privește adversara constantă a Austro-Ungariei, Rusia, aceasta a abandonat vechea poziție rigidă și intransigentă, abordând un punct de vedere moderat: accepta comisia în varianta Vienei, dar venea cu amendamentul ca durata activității ei să fie fixată până în anul
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
recent creată între acest Principat și Imperiul vecin. Sunt atât de multe interese importante, comune ambelor țări, încât este de sperat că nu se va ajunge la o situație critică"84. Putem aprecia așadar că, la sfârșitul anului 1880, chestiunea danubiană intrase într-o nouă fază, caracterizată de apropierea treptată, dar clară, a Rusiei de Austro-Ungaria și de opoziția tot mai fermă și dârză a României în fața tendințelor monarhiei bicefale de hegemonie pe Dunăre, în sectorul Porțile de Fier-Galați (s.n.). În
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Hoyos, sprijinit de colegul său german, contele Wesdehlen, i-a lăsat de înțeles premierului Ion C. Brătianu, în cursul mai multor discuții, că țara sa ar sprijini realizarea acestui act în schimbul rezolvării rapide, în sensul dorit de Viena, a problemei danubiene 86. Era un șantaj mai mult decât elocvent. În planul relațiilor internaționale, în condițiile apropierii momentului înnoirii "Alianței celor trei împărați" (kaiserul Germaniei Wilhelm I, împăratul habsburg Franz Joseph și țarul Rusiei Alexandru al II-lea) - eveniment care va avea
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Aceasta era starea de spirit care domnea la București. La Viena în schimb, cercurile politice conducătoare jubilau. Printr-un compromis cu celelalte Mari Puteri, monarhia habsburgică a mai obținut o victorie diplomatică. O victorie socotită incompletă, deoarece problema regimului navigației danubiene pe segmentul Porțile de Fier-Galați rămăsese nerezolvată. În consecință, imediat după încheierea sesiunii CED din mai-iunie 1881, diplomația de la Ballplatz a reînceput negocierile în marile capitale europene 98. Astfel, după ce îndepărtase, provizoriu și printr-un compromis, pe principala sa rivală
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
controversatului proiect Barrère, care în optica diplomației franceze urma să împace teza austro-ungară cu cea britanică. În concepția autorului ei, participarea permanentă la lucrările Comisiei Mixte a unui delegat al CED ar fi constituit garanția aplicării unui regim de navigație danubiană unitar, de la Porțile de Fier și până la vărsarea în Marea Neagră 103. Proiectul Barrère, odată aplicat, nu numai că ar fi afectat suveranitatea statelor riverane, dar ar fi avantajat net Puterile Centrale, Germania și Austro-Ungaria, deoarece în primul an de activitate
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
să susțină în fața autorităților statelor de reședință teza dreptului fiecărui stat riveran de a executa regulamentul de navigație în apele sale teritoriale 107. Deoarece proiectul Barrère se afla în faza negocierilor confidențiale între Viena, Paris și Londra, rezolvarea problemei navigației danubiene, în cadrul dezbaterilor Comisiei Europene, a fost iarăși amânată. Relațiile dintre România și Austro-Ungaria continuau așadar să se înrăutățească, la originea acestei involuții aflându-se poziția adoptată de cele două state în problema navigației pe Dunăre. Acesta a fost de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
s-a aflat într-un concediu de odihnă în Anglia, conducerea Legației Regatului Unit la București fiind asigurată de consulul Marii Britanii la Galați, Percy Sanderson, un diplomat dar totodată un comerciant extrem de capabil, cunoscător ca nimeni altul al problemei navigației danubiene, dar și al intereselor comerciale britanice în această regiune 119. Conștient de aceste calități ale lui, lordul Granville îi expedia la 15 septembrie 1881 următoarea telegramă, extrem de importantă prin conținutul ei: "Referitor la chestiunile legate de adoptarea unui regulament de
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
regiune 119. Conștient de aceste calități ale lui, lordul Granville îi expedia la 15 septembrie 1881 următoarea telegramă, extrem de importantă prin conținutul ei: "Referitor la chestiunile legate de adoptarea unui regulament de navigație pe Dunăre, aflate acum în discuția Comisiei Danubiene, este de dorit ca Guvernului Majestății sale să îi fie furnizate toate informațiile care scot în evidență suma intereselor britanice implicate în navigația pe această porțiune a râului. În conformitate cu acest lucru, vă instruiesc să-mi furnizați toate datele disponibile cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
râului. În conformitate cu acest lucru, vă instruiesc să-mi furnizați toate datele disponibile cu privire la comerțul cu această țară - cu România, adică - în secțiunile dintre Galați și Brăila și, respectiv, Brăila și Porțile de Fier"120. În toamna anului 1881, problema navigației danubiene nu fusese, așadar, rezolvată. "Majoritatea discuțiilor - arăta dr. Gheorghe Nicolae Căzan - se purtau acum în jurul propunerii Barrère, care începea să se impună ca o soluție a Marilor Puteri în chestiunea Dunării"121. În octombrie 1881, în urma morții neașteptate a baronului
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Dunării însă, cabinetul Brătianu nu a cedat nici un pas, menținându-se ferm pe poziții. Anul următor, 1882, și primele luni ale anului 1883 aveau să reprezinte cea mai incandescentă perioadă a rivalității dintre România și Austro-Ungaria în problema reglementării navigației danubiene. * * * La finele anului 1881, proiectul Barrère devenise un fapt împlinit. Colonelul Eustațiu Pencovici a aflat că ambasadorul Marii Britanii la Paris, lordul Lyons, se prezentase la Ministerul de Externe al Franței și îl întrebase pe șeful diplomației franceze, Léon Gambetta, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
care a insistat atât de mult altă dată pentru libertatea navigației"166. După ce explica și argumenta în mod pertinent faptul că, din punct de vedere istoric, dar și al dreptului internațional, Austro-Ungaria nu are absolut nici un drept pe acel segment danubian unde nu este stat riveran, după ce arăta că la baza demersurilor ei stau interese în primul rând comerciale, dar și geostrategice, Ghica afirma că "este cât se poate de firesc ca România să aibă aprehensiuni și ca ea să dorească
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
luptă pentru fabricile ei și împotriva mărfurilor engleze și franceze pe care libertatea navigației pe Dunăre le face să parvină la Rusciuk, Calafat, Turnu Severin, Vidin, București, în toată România și Bulgaria"168. Aflăm astfel din acest act că comerțul danubian al Marii Britanii, deși "nu are încă importanța aceluia din Egipt, din Indii sau din America", în conformitate cu datele publicate de CED, "a urmat o progresie ascendentă și foarte rapidă"169. Astfel, pentru anul 1880, valoarea produselor britanice importate în România s-
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
odată stabilită între Franța și Austro-Ungaria, noi vom pierde la început avantajele ameliorărilor pe care le-am putea introduce, în timpul acestor dezbateri preliminare, în combinația Barrère, apoi ne vom găsi complet izolați, abandonați atunci când chestiunea va fi adusă în fața Comisiei Danubiene"182. Concluzia trasă de însărcinatul cu afaceri român este cât se poate de edificatoare: "Trebuie luată de urgență o hotărâre promptă și decisivă, și anume: ori persistăm irevocabil în vederile dezvoltate în în ultima circulară a Excelenței Voastre, sau aderăm
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în cele două corpuri legiuitoare ale Parlamentului României se înregistrau furtunoase dezbateri, cerându-i-se guvernului fermitate, la 15 mai 1882 au început lucrările sesiunii din primăvară a C.E.D, având drept temă principală de discuție viitorul regim al navigației danubiene în aval de Porțile de Fier. Durata desfășurării a fost scurtă, comisia întrunindu-se în plen de numai patru ori. Înainte de a analiza acest subiect, ne vom referi la o frumoasă și nobilă inițiativă umanitară, aparținându-i ministrului plenipotențiar al
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și anume: 1. Măsurile sanitare necesare pe parcursul fluviului, pe porțiunea încredințată în 1856 Comisiei Europene a Dunării (Galați - Sulina). 2. Prelungirea mandatului CED, care expira la 24 aprilie 1883. 3. Extinderea autorității CED până la Brăila. 4. Noul regulament de navigație danubiană. Ne vom referi, deocamdată, la contribuția lui Ion Ghica la primul punct. Acesta i-a prezentat șefului Foreign Office, la 10 martie 1882, în numele guvernului român, următorul pachet de propuneri: 1. Înființarea unui consiliu sanitar alcătuit din membrii Consiliului Sanitar
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
vreunul dintre aceste două imperii să nu obțină o poziție privilegiată, Foreign Office a insistat, de fiecare dată, pentru consolidarea atribuțiilor și funcționării CED și în ultimul rând pentru prorogarea acestui organism internațional. În schimb, interesele coroanei britanice pe segmentul danubian cuprins între Porțile de Fier și Brăila nu erau atât de mari în comparație cu acelea ale dublei monarhii. Conștientă de sprijinul acordat de guvernul englez Comisiei Europene, diplomația vieneză, urmărind să asigure hegemonia Austro-Ungariei pe sus-numita porțiune, și-a condiționat asentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
de sprijinul acordat de guvernul englez Comisiei Europene, diplomația vieneză, urmărind să asigure hegemonia Austro-Ungariei pe sus-numita porțiune, și-a condiționat asentimentul pentru prorogarea CED de acceptarea, din partea Londrei, a preconizatei Comisii Mixte, care ar fi asigurat Vienei controlul navigației danubiene în sectorul amintit. Or, documentul delegatului francez satisfăcea parțial ambele optici divergente, de aceea Marile Puteri l-au acceptat fără ezitare (s.n.). De altfel, autoritățile de la Viena au ținut să declare că proiectul Barrère reprezintă maximum de concesii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Străine, Eugeniu Stătescu, că șeful diplomației vieneze, contele Gustav Kálnoky, îl înștiințase despre o posibilă inițiativă de a convoca o comisie internațională sau o conferință a ambasadorilor Marilor Puteri, la Paris sau la Berlin, în vederea discutării și soluționării chestiunii navigației danubiene 214. Într-adevăr, inițiativa convocării conferinței internaționale a aparținut guvernului francez prezidat de Charles Freycinet, acțiune continuată apoi de cabinetul Charles Duclerc (din august 1882), aceste două guverne începând o corespondență susținută cu cabinetul Gladstone 215. Guvernul britanic a răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]