501 matches
-
secolul al XIII-lea, înainte nu existau români sedentari, ei "s-au infiltrat" ca păstori nomazi și transhumanți în nordul Dunării. Nu doar istoricii unguri au negat continuitatea românilor. Istoricul bulgar P. Mutafciev, în Bulgarii și românii în istoria țărilor danubiene, Sofia, 1929, susținea că după abandonarea Daciei și ocuparea ei efectivă de către barbari, în nordul Dunării nu s-a putut menține decât o slabă (neînsemnată) populație romană, alcătuită din păstori nomazi, aflați în munți. În ceea ce privește populația romanizată de la Dunărea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătrunderi au avut mai mult un caracter militar, însă, spre sfârșitul secolului al VI-lea, în partea de est (Moldova), s-au întemeiat o serie de așezări stabile slave. După o serie de incursiuni în sudul Dunării, în urma prăbușirii limesului danubian, în 602, slavii s-au stabilit în regiunea balcanică. Dar o parte însemnată a slavilor au rămas în nordul Dunării, în timp ce din sud și din est o parte a lor au pătruns în podișul Transilvaniei, intrând în contact cu comunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și se vor transforma într-o veritabilă conviețuirela nord de Dunăre, ea avea să ducă la asimilarea slavilor de către romanici. Momentul ce a hotărât echilibrul etnic la Dunărea de Jos l-a reprezentat anul 602, revolta armatei romane de pe limesul danubian, când o mare parte a slavilor din Dacia au trecut fluviul și s-au revărsat în sudul Dunării până la hotarele Greciei. Urmările acestei mari migrații slave au fost de mare însemnătate pentru romanitatea carpato-balcanică: ramura sud-dunăreană a romanității a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
precum și existența unor nume albaneze în zona Munților Apuseni, fapt remarcat în special de Weigand" (E. Gamillscheg, Originea românilor, în "Cetatea Moldovei ", II, 1941). În sfârșit, nu trebuie să neglijăm nici factorul invaziei ungurilor cu influența lor asupra populării Europei danubiene, în prima jumătate a secolului al X-lea, unele diferențe de limbă s-ar putea explica în felul acesta. Se admite, în prezent, că aromânii s-au despărțit de marea masă a poporului român înaintea celorlalte ramuri: "există realmente unele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
artistice au supraviețuit.27 După cucerirea lui Ioan Tzimiskes (970), Dristra devine o simplă mitropolie bizantină, dependentă, până în 1020, de patriarhia de Constantinopol și a jucat un rol important în organizarea bisericească din teritoriile cucerite de Bizanț. Cetățile de pe limesul danubian aveau, la rândul lor, biserici și erau probabil reședințe episcopale, în secolele X-XI. După cucerirea Bulgariei, împăratul Vasile II organizează arhiepiscopia de Ohrida, în anii 1019-1020, în partea apuseană, în timp ce Dristra devine o simplă episcopie, dependentă de centrul bisericesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de același tip cu cele la care Zalmoxis invita „pe cetățenii de frunte” (Herodot, Istorii, IV, 95). „Asemenea scene de banchete rituale - scrie Mircea Eliade - sunt din abundență atestate mai târziu de monu- mentele aflate în Tracia și în spațiul danubian” (41, p. 41 ; vezi, tot aici, și bibliografia problemei). Tot un istoric latin din secolul al IV-lea e.n., Victor Sextus Aurelius, notează că preoteasa Romula, mama împăratului Galerius, era în relație erotică cu balaurul (matrem compressam dracone). Autorul latin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bună dreptate, l-au inclus în fondul de artă traco-getică (160). Din multe puncte de vedere - proveniență (zonă traco-getă), datare (secolul al IV-lea î.e.n.), mate rial folosit (argint aurit), tehnică de execuție (prin ciocănire, au repoussé), motive iconografice (cavalerul danubian, triskelion etc.) -, plăcu- țele de argint de la Letnița fac parte în mod cert din seria de obiecte (funerare, rituale sau votive) realizate la începutul celei de-a doua epoci a fierului (La Tène) și descoperite atât la nord de Dunăre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în limba colhică”. Tot despre o procesiune nocturnă cu torțe, în cinstea zeiței Bendis, organizată „pentru întâia oară” (circa 421-422 î.e.n.) de tracii stabiliți în Pireu, rela- tează și Platon (Republica, I, 327-328) (166). Odată cu influența romană în ținuturile carpato- danubiene, numele zeiței arhaice autohtone Bendis a fost înlocuit cu cel al zeiței omoloage, Diana. Numele zeiței daco-romane a supraviețuit în folclorul și în lexicul românesc într-o serie de credințe și, respectiv, cuvinte : zână - din Diana (Dziana) ; sânziana - din San
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pere chea primordială, Adam și Eva, a apărut pe teritoriul țării noastre și nu a fost alta decât româna străveche. Limba Bibliei și a Vedelor indiene a avut la origine încifrarea de către sacerdoți a românei adamice. Tot din spațiul carpato- danubian ar fi pornit : latina, greaca, slavona, idiomurile indo-europene și toate celelalte limbi, dialecte și graiuri cunoscute. În aceeași vatră s-ar fi mani- festat epicentrul culturii universale, în care își au rădăcinile cea egipteană, indiană, babiloniană, persană, chineză, greacă etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a avut ocazia să asculte ori să participe la conversații în limbile franceză, germană, ungară, iliră, turcă și valahă 12, • Trevor J. Hope, Sir Stephen Lakeman as Military Governor of Bucharest at the Commencement of the Austrian Occupation of the Danubian Principalities in 1854, in RRH, XVI, nr. 1, 1977, p. 25-41. • J.M. Chopin et A. Ubicini, Provinces Danubiennes et Roumaines, I-II, Paris, Firmin Didot Frères, 1856. • J.A. Vaillant, La Roumanie on histoire, langue, littérature, orthographie, statistique des peuples
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că, spre deosebire • S. Austin Allibone, A Critical Dictionary of English Literature and British-American Authors - Living and Deceased, vol. II, Philadelphia, 1872, p. 1443-1444. • Noyes’s Roumania, in „The North American Review“, Boston, April 1858, p. 582-583. • Charles Brigham, The Danubian Principalities, in „The North American Review“, January 1857, p. 70-94. • Ibidem, p. 93. • Ibidem, p. 94. de J.O. Noyes, al cărei orizont intelectual, îmbogățit prin lecturile preliminare asupra mediului anchetat și al cărui anturaj i-au îngăduit nu o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
243; R. Chevallier, La romanisation de la Celtique du Pô. Essai d’histoire provinciale, Roma, 1983, p. 302-303 („Commerce et romanisation“); P. Ørsted, Roman Imperial Economy and Romanization. A Study in Roman Imperial Administration and the Public Lease System in the Danubian Provinces from the First to the Third Century A.D., Copenhagen, 1985. • Vezi infra. • V. Pârvan, op. cit., p. 109. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 110. surmontat-o încă. În istoriografia contemporană există, cel puțin în privința imigranților italici, mai multe tendințe. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vremea” (1936), iar editorial cu volumul de poezii Fulgerul domesticit (1954). Mai ales începând din anii ’60 activitatea lui devine prodigioasă. Alcătuiește antologii tematice: Vorbiți mai bine, scrieți mai bine românește (1966), Eroica 1877 (1967); publică scrieri pentru copii: Cavalerii danubieni (1982), Prietenul meu Topsi (1982); semnează numeroase traduceri, îngrijește ediții și prefațează operele unor scriitori ca Anton Pann, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Al. Vlahuță, Petre Ispirescu, Dimitrie Anghel, N. Iorga, Mihail Sadoveanu, N. D.
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
domesticit, București, 1954; Anton Pann, București, 1954; Dimitrie Bolintineanu, București, 1962; Caragiale, București, 1964; St. O. Iosif, București, 1964; Viața lui Ion Ghica, București, 1970; Vasile Alecsandri. Orizonturi și repere, București, 1973; Ecouri goetheene în cultura română, București, 1980; Cavalerii danubieni, Craiova, 1982; Prietenul meu Topsi, București, 1982. Antologii: Vorbiți mai bine, scrieți mai bine românește, București, 1966; Eroica 1877, București, 1967; Umor și... gramatică, București, 1968; Umoriști de altădată, pref. edit., București, 1969; Studii despre opera lui I.L. Caragiale, pref.
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
Tulcea, unde va fi funcționar în administrația de stat a orașului și profesor la o școală de meserii. Un volum de poezii, În brațele Deltei, îi apare târziu, în 1980. S. cultivă, cuminte, o poezie a stepei și a deltei danubiene, locuri unde „roua tremură” în spicul de grâu, iar „stelele cad bulgări în marele Nimic”. Versurile sunt fără fior liric, mai mult declarative, obținând uneori contururi ornate cu imagini plastice izbutite, cu reminiscențe ale simbolismului de tinerețe. SCRIERI: În brațele
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]
-
statului român s-a materializat după mai bine de trei ani de degradare continuă a poziției sale internaționale, În contextul tumultuos creat de Înfruntările directe și acerbe cu diplomația marilor Puteri În problema controlului navigației pe Dunărea de Jos. Chestiunea danubiană (1880-1883) al cărei istoric nu intenționez să-l rezum aici <ref id="6">6 Cf. Șerban Rădulescu-Zoner, La souveraineté de la Roumanie et le problème du Danube après le Congrès du Berlin, În Revue des études sud-est européennes, IX, nr. 1
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
și opinia publică rezona la momentul respectiv. În ciuda derapajelor nefaste, Chestiunea Dunării a fost o experiență formativă importantă pentru diplomația Vechiului Regat, grăbind maturizarea și recuperarea retardului conceptual În care se afla În raport cu trendul general european. Și aceasta pentru că diferendul danubian, considerat inițial o dispută zonală fără prea multe șanse de escaladare, a evoluat relativ rapid, datorită contingenței directe cu politicile de expansiune ale unor puteri interesate de zona Dunării de Jos. El s-a transformat Într-o problemă cu ample
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Jos. El s-a transformat Într-o problemă cu ample conotații politice și de securitate pentru România, de a cărei rezolvare putea depinde, În mare măsură, viitorul său ca stat independent În cadrul sistemului internațional. Pentru factorii de decizie români chestiunea danubiană a funcționat, pe un termen mai lung, Întocmai ca și criza tunisiană din 1881 pentru Italia. A fost dovada supremă care a pus În evidență izolarea României În plan internațional și imposibilitatea practicării unei politici de neutralitate, acționând În același
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
sporind, implicit, gradul de stabilitate și de securitate al zonei. În mai toate situațiile de criză zonală de după 1883, de la chestiunea rumeliotă și până la războaiele balcanice, Tripla Alianță a modelat, constrâns și moderat, politica externă românească, transformând micul regat nord danubian În factor de stabilitate În sud-estul Europei. Obligația consultării partenerilor de alianță (pentru tot ceea ce presupunea acțiunea internațională și politica de securitate), laolaltă cu prudența excesivă a Regelui Carol I au fost elementele cheie ale unei politicii externe care au
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
și Martha Bibescu, a captivat lumea literară franceză antebelica și a adus notorietate României. În vastă bibliografie care i s-a consacrat, apologetic sau polemic, o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte ambianțe individualizează lumea unui roman publicat după decembrie 1989, Amantul Marii Doamne Dracula. Apar și aici secvențe cârciumărești, aspecte și figuri din medii periferice, imagini de ținut danubian, limbajul e tot atât de colorat ca în orice altă carte a lui N. și nu lipsesc povești cu aromă orientală, vrednice de O mie și una de nopți, însă unicitatea scrierii o dă prezența unor specimene din sfera politicului și a
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
a fost situat, potrivit celor mai recente studii, între 1760 și 1770. Aflăm de la același istoric francez mai sus amintit că germana, după 1770, își recapătă „drepturile în imperiu și pornește să ia cu asalt clasele mijlocii din întreaga Europă danubiană”, dar „poziția francezei, ce nu avea termen de comparație până la sfârșitul secolului, continuă să impună modelul francez de monarhie administrativă. Una dintre sursele de inspirație ale despotismului luminat este monarhia administrativă franceză, văzută prin mijlocirea unui mit al secolului lui
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un susținător al gândirii Luminilor, în timp ce aceasta se așază cel mai adesea în slujba intereselor statului. Sunt două sintagme des întâlnite în literatura secolului al XVIII-lea. Pe acest fond, cvasitotalitatea Europei întârziate, situată de Pierre Chaunu în triunghiul Europa danubiană, Europa mediteraneană, Estul profund (corespunzând Rusiei), are șansa unui prim demaraj care începe ceva mai devreme decât ne lasă istoricul francez să înțelegem (anul 1740), anume în primele două decenii ale celui de-al XVIII-lea veac, atunci când forme superioare
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dar și sub formă de carte de citire destinată studiului în școli și colegii. Tipărite la Wittenberg, Dresda, Frankfurt, Jena, reeditate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în orașele Germaniei, dar și în alte centre tipografice ale Europei danubiene, între ele Buda și Brașov, cărțile reformatorului intră peste tot în mediile aulice iluministe, însemnările parcurse ne spun că avem de-a face cu o continuitate a intereselor pentru luteranism, iar cultul deține încă o pondere în viața religioasă de pe
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
gradul de viceamiral. Debutează în 1897, cu versuri, la „Adevărul literar”. Poezii și, rar, câte o schiță îi apar în „Povestea vorbei”, „Harfa”, „Carmen” și „Ovidiu”. Versurile vor fi strânse în placheta Surprize (1900). Semnând și Ioan Bălănescu-Danubian, I. B. Danubian și Danubian, B. colaborează apoi la „Tribuna liberală” (Galați), „Noua revistă olteană”, „Presa” (Giurgiu), unde publică în foileton Schițe marine. Ziarul unui pribeag, tipărit și în volum, sub titlul Din largul mărei (1906). Ulterior, se consacră carierei militare, colaborând frecvent
BALANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285574_a_286903]