258 matches
-
mod cu totul diferit. Și este mai mult decât îndoielnic că asumarea cosmologiei biblice drept criteriu de evaluare a pertinenței științifice va fi în măsură să promoveze cauza credinței creștine, cel puțin în rândurile oamenilor instruiți din zilele noastre. Știința darwiniană este pusă uneori sub semnul întrebării, în numele religiei, și de către autori care nu aderă la înțelegerea tradițională a cosmologiei biblice. Examenul critic al teoriei lui Darwin, întreprins în cartea mult discutată a lui Phillip Johnson, Darwin on Trial (1991), este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lucreze prin procesul de evoluție naturală. Nu apăr «creaționismul științific»...“ Putem susține concluzia lui Johnson că cercetarea științifică nu poate proba inexistența unui Dumnezeu creator. Și putem, desigur, admite că tocmai evoluția a fost aleasă drept cale a creației. Știința darwiniană nu ne spune nimic în această privință. Cei ce o practică sau o acceptă pot să adere sau nu la asemenea puncte de vedere. Prin însăși natura lor, enunțuri privitoare la ceea ce depășește limitele experienței nu pot fi nici probate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu se impun unor oameni raționali și de bună credință, așa cum se impun rezultatele controlabile ale muncii științifice în comunitatea cercetătorilor. Johnson nu se oprește însă aici. Într-un al doilea pas al argumentării sale, el se distanțează de teoria darwiniană a evoluției pe temeiul că unele dintre ideile centrale ale teoriei ar fi susținute nu prin raportare la fapte, ci la o anumită poziție filozofică - „naturalismul științific“ sau „materialismul științific“. O asemenea observație este surprinzătoare din partea cuiva care admite că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
la fapte, ci la o anumită poziție filozofică - „naturalismul științific“ sau „materialismul științific“. O asemenea observație este surprinzătoare din partea cuiva care admite că Dumnezeu ar fi putut alege drept cale a Creației evoluția speciilor, așa cum este aceasta descrisă în știința darwiniană, tot așa de bine cum ar fi putut alege o altă cale. Premisa tacită a unei asemenea afirmații este acceptarea unei distincții clare între cunoașterea științifică și reprezentări despre ceea ce este transcendent, reprezentări care prin natura lor nu pot fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nici contrazice concepții creaționiste sau materialiste. Poziția lui Darwin, ca și cea a altor cercetători eminenți care au ilustrat tradiția științifică inaugurată de el, a fost, în această privință, pe cât de categorică, pe atât de consecventă. A afirma că teoria darwiniană a evoluției se bazează nu pe fapte ale istoriei naturii, ci pe o filozofie naturalistă sau materialistă, este totuna cu a-i contesta calitatea științifică. Ceea ce Johnson încearcă de fapt să facă, inducând cititorilor săi o reprezentare inadecvată cu privire la exigențele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu a-i contesta calitatea științifică. Ceea ce Johnson încearcă de fapt să facă, inducând cititorilor săi o reprezentare inadecvată cu privire la exigențele cărora trebuie să le răspundă o teorie științifică. Afirmații precum aceea că pentru a oferi o bază științifică teoriei darwiniene a evoluției s-ar cere să se creeze experimental o muscă dintr-o bacterie sunt concludente în această privință. Baza empirică a unei teorii care explică fapte ce țin de domeniul istoriei naturii nu este și nu poate să fie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în această privință. Baza empirică a unei teorii care explică fapte ce țin de domeniul istoriei naturii nu este și nu poate să fie una experimentală. (Vezi în această privință și studiul Obiecții și rezerve față de calitatea științifică a explicațiilor darwiniene, p. 125.) Încercarea neconvingătoare a lui Johnson de a pune la îndoială caracterul științific al teoriei darwiniene a evoluției nu va putea fi, până la urmă, înțeleasă decât într-un singur fel, și anume ca expresie a refuzului său de a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu este și nu poate să fie una experimentală. (Vezi în această privință și studiul Obiecții și rezerve față de calitatea științifică a explicațiilor darwiniene, p. 125.) Încercarea neconvingătoare a lui Johnson de a pune la îndoială caracterul științific al teoriei darwiniene a evoluției nu va putea fi, până la urmă, înțeleasă decât într-un singur fel, și anume ca expresie a refuzului său de a accepta drept rezultate ale cercetării naturii concluzii ce nu pot fi armonizate cu reprezentările tradiționale asupra Creației
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu va putea fi, până la urmă, înțeleasă decât într-un singur fel, și anume ca expresie a refuzului său de a accepta drept rezultate ale cercetării naturii concluzii ce nu pot fi armonizate cu reprezentările tradiționale asupra Creației. Spre deosebire de cercetătorii darwinieni credincioși, lui Johnson îi este străină ideea unui Dumnezeu a cărui prezență nu se exprimă prin intervenția Lui activă în cursul evenimentelor care au loc în natură. Ceea ce el mărturisește de altfel fără echivoc: „Un Dumnezeu care nu poate face
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nici o importanță pentru noi.“ Este semnificativ că, în discuția pe marginea cărții lui Johnson, gânditori evoluționiști ca Stephen Jay Gould și Michael Ruse au atras atenția tocmai asupra faptului că există înțelegeri ale teismului care nu sunt incompatibile cu știința darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
atenția tocmai asupra faptului că există înțelegeri ale teismului care nu sunt incompatibile cu știința darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul tradițional și materialismul, căruia i se asociază ateismul, sunt, desigur, concepții diametral opuse asupra lumii și a vieții omenești. Modernitatea a fost adesea scena confruntărilor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
admită că se confruntă aici crezuri opuse care, prin însăși natura lor, nu sunt susceptibile să primească o întemeiere obiectivă și, prin urmare, să câștige adeziunea oamenilor pe o cale pur rațională. 3. Poate fi combătută religia de pe pozițiile științei darwiniene? Darwin a fost excedat, uneori exasperat, de invocarea teoriei sale în sprijinul unor viziuni filozofice ostile credinței religioase. El s-a opus în mod constant încercărilor unor cercuri contemporane de „liberi-cugetători“ de a pune teoria sa în slujba campaniilor lor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de seamă darwiniști ai secolului trecut au fost oameni profund religioși, ca americanul de origine rusă Theodosius Dobzhansky. Au existat, totuși, în toate generațiile, și naturaliști sau filozofi care au susținut că cel ce gândește consecvent și cunoaște bine știința darwiniană nu ar putea fi religios. În cazul unor contemporani ai lui Darwin sau al unor naturaliști din generațiile următoare, o explicație posibilă a adoptării acestei poziții a fost acceptarea presupunerii că religiozitatea ar implica în mod necesar aderența la o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o înțelegere literală a Genezei, la conceperea Creației ființelor vii ca fiind opera unui artizan, așa cum o văzuse William Paley. Cei care acceptau această presupunere ajungeau în mod firesc la concluzia că nu poți crede în același timp în evoluția darwiniană și în Dumnezeu. Mai mult, unii propagatori ai științei darwiniene înclinau să vadă în ea confirmarea acelei viziuni globale asupra universului care consideră materia și forța drept constituenții ei ultimi. Unul dintre ei, zoologul german Ernst Haeckel, nota, într-un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ca fiind opera unui artizan, așa cum o văzuse William Paley. Cei care acceptau această presupunere ajungeau în mod firesc la concluzia că nu poți crede în același timp în evoluția darwiniană și în Dumnezeu. Mai mult, unii propagatori ai științei darwiniene înclinau să vadă în ea confirmarea acelei viziuni globale asupra universului care consideră materia și forța drept constituenții ei ultimi. Unul dintre ei, zoologul german Ernst Haeckel, nota, într-un ton profetic: „Cu acest singur argument, misterul universului este explicat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Cu acest singur argument, misterul universului este explicat, divinitatea anulată și o nouă eră a cunoașterii infinite este vestită.“ Știința naturii a cunoscut, începând din epoca lui Haeckel și până în prezent, profunde mutații, dar ideea că știința, în particular știința darwiniană, ar fi incompatibilă cu credința religioasă în genere are și astăzi susținători elocvenți și influenți. Probabil cel mai cunoscut dintre aceștia este unul din cei mai de seamă popularizatori contemporani ai evoluționismului, profesorul de la Oxford, Richard Dawkins. Dawkins este unul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de către artizan, potrivit modelului adoptat în teologia naturală a lui Paley. Când se referă la religie, atunci când respinge credințele religioase drept unele pe care le-ar putea nutri doar oameni care ignoră sau nu înțeleg știința modernă, în speță știința darwiniană, Dawkins dă impresia că exclude din capul locului anumite moduri de a cultiva trăiri și sentimente religioase, sensuri mai puțin convenționale în care oamenii zilelor noastre pot să fie religioși. Voi încerca să justific această apreciere. În multe din scrierile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
aceea că, de vreme ce Dawkins consideră credințele religioase drept reprezentări aduse la viață și susținute în primul rând de nevoia oamenilor de a-și explica fapte cum sunt caracteristicile adaptative ale organismelor, el va fi condus spre concluzia că odată cu explicația darwiniană ar fi fost înlăturat și principalul suport al acestor reprezentări. Iar încheierea firească a raționamentului va fi aceea că nu poți să fii, în același tip, darwinist și religios. Acesta este unul din motivele care revin mereu în scrierile lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și cosmos.“ Dacă așa stau lucrurile, concluzia nu poate fi decât aceea că omul instruit nu este îndreptățit să accepte religia deoarece aceasta nu-i poate oferi o explicație satisfăcătoare a faptelor istoriei naturii. Dezvoltarea științelor naturii, în particular știința darwiniană, ar discredita religia în genere. Recent Dawkins a consacrat o carte întreagă acestei teme. Aici este reafirmat punctul de vedere că existența lui Dumnezeu reprezintă „o ipoteză științifică“. Punctul de vedere agnostic, potrivit căruia existența sau inexistența unor entități transcendente
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Nu Dumnezeul lui Paley a fost și este Dumnezeul acestora. Temelia religiozității lor nu poate fi așadar zdruncinată prin demersuri cum sunt cele ale lui Dawkins. Impresia că respingerea credințelor religioase și ateismul ar putea fi întemeiate pe realizările științei darwiniene este pe cât de răspândită, pe atât de înșelătoare. Pe urmele lui Darwin, scrierile lui Dawkins arată într adevăr, în modul cel mai convingător, că tot ceea ce cunoaștem astăzi despre istoria lumii vii poate fi explicat prin factori naturali. Dovedește însă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cel mai convingător, că tot ceea ce cunoaștem astăzi despre istoria lumii vii poate fi explicat prin factori naturali. Dovedește însă asta inexistența lui Dumnezeu, așa cum este El gândit de mulți oameni instruiți din zilele noastre? Pornind de la constatarea că știința darwiniană a fost ilustrată de personalități cu convingeri religioase, atee sau de cercetători care s-au declarat agnostici, Gould a făcut odată observația ironică, dar pertinentă, că „fie jumătate din colegii mei sunt grozav de proști, fie știința darwinismului este pe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
odată observația ironică, dar pertinentă, că „fie jumătate din colegii mei sunt grozav de proști, fie știința darwinismului este pe deplin compatibilă cu credințe religioase convenționale și, în egală măsură, compatibilă cu ateismul“. Impresia că am putea ajunge de la știința darwiniană a evoluției la ateism printr-un demers simplu și liniar se bazează pe confundarea rezultatelor cercetărilor științifice propriu-zise cu extrapolări filozofice, acele extrapolări care vor putea fi tot atât de bine acceptate sau respinse de către persoane informate și de bună credință tocmai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
expansiuni“ problematice ale științei și religiei. Obiecții poate ridica doar caracterizarea religiei drept un „domeniu al cercetării“ care ar răspunde întrebărilor proprii în modul în care o face cercetarea științifică. 4. În ce condiții este posibilă conviețuirea armonioasă dintre știința darwiniană și credința religioasă? Adepții creaționismului științific resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
doar caracterizarea religiei drept un „domeniu al cercetării“ care ar răspunde întrebărilor proprii în modul în care o face cercetarea științifică. 4. În ce condiții este posibilă conviețuirea armonioasă dintre știința darwiniană și credința religioasă? Adepții creaționismului științific resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală: știința darwiniană și credința
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
condiții este posibilă conviețuirea armonioasă dintre știința darwiniană și credința religioasă? Adepții creaționismului științific resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală: știința darwiniană și credința religioasă ar fi incompatibile; oricine gândește bine ar trebui să aleagă între ele. Tocmai aceasta este presupoziția care va fi respinsă de mulți oameni
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]