524 matches
-
închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe de acțiune ce produc o schimbare în care e implicat posesorul; apare mai rar cu verbele de stare, care lasă posesorul neafectat (Lamiroy 1998: 43). Lamiroy (1998: 43−44) preia de la Maria Manoliu-Manea ideea că sunt relevante
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai rar cu verbele de stare, care lasă posesorul neafectat (Lamiroy 1998: 43). Lamiroy (1998: 43−44) preia de la Maria Manoliu-Manea ideea că sunt relevante pentru construcția analizată verbele dinamice, verbele cauzative, verbele de mișcare și verbele incoative. Relația dintre dativul posesiv și verbele inacuzative este un subiect care merită să fie cercetat separat. ● Kemmer (1994: 211−212)138 arată că forma morfologică medie (omonimă cu cea reflexivă) apare atunci când nu există niciun motiv special pentru a face o distincție conceptuală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configurația sintactică are expresia fonetică se și poartă Cazul relevant pentru proprietățile verbului. Se din construcțiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ: Mihai s-a spălat pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement), autorii arată că se preverbal și postverbal formează un lanț de copii identice, iar alegerea de a pronunța
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
centrelor a este constantă în cazul adjectivelor: toate proiecțiile adjectivale sunt statice, în timp ce proiecțiile verbale sunt uneori statice, alteori dinamice. Problema adjectivelor ergative este discutată și de Tayalati (2008), tangențial, în analiza pe care o face pentru poziția cliticelor de dativ în construcțiile cauzative cu faire 'a face' și rendre 'a face, a se duce' din franceză. Autorul adoptă ipoteza scindării proiecției VP în două straturi ierarhizate: VP (care găzduiește argumentele interne) și vP (proiectat în prezența argumentului extern). După acest
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
AP și aP, dă seamă de diferența dintre adjectivele ergative, care nu au argument extern, deci nici proiecția aP, și adjectivele inergative, care au argument extern, deci și proiecția aP. Conform ipotezei formulate de Tayalati (2008: 302), cliticizarea pronumelor în dativ este posibilă în cazul adjectivelor ergative cu regim de dativ (a), dar nu și pentru cele inergative (b): (a) Marie lui est sympathique 'Maria îi e simpatică' Cette innocence lui rend sympathique Marie ' Această inocență i-o face simpatică pe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care nu au argument extern, deci nici proiecția aP, și adjectivele inergative, care au argument extern, deci și proiecția aP. Conform ipotezei formulate de Tayalati (2008: 302), cliticizarea pronumelor în dativ este posibilă în cazul adjectivelor ergative cu regim de dativ (a), dar nu și pentru cele inergative (b): (a) Marie lui est sympathique 'Maria îi e simpatică' Cette innocence lui rend sympathique Marie ' Această inocență i-o face simpatică pe Maria' Tout nouveau mensonge lui est impossible 'Orice nouă minciună
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
infidèle sa femme ' Asta îi face fidelă/infidelă soția' Jean lui est loyal 'Jean îi e loial' * On, cela lui rend loyal Jean ' Asta i-l face fidel pe Jean'. În concepția lui Tayalati (2008: 313) asupra adjectivelor construite cu dativul, adjectivele ergative (facile 'ușor', agréable 'agreabil', préjudiciable 'prejudiciabil', désagréable 'dezagreabil') nu au argumente interne și atribuie complementului prepozițional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puțin numeroase, au argument intern și atribuie complementului prepozițional dativul din motive nonstructurale (adjective
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rend loyal Jean ' Asta i-l face fidel pe Jean'. În concepția lui Tayalati (2008: 313) asupra adjectivelor construite cu dativul, adjectivele ergative (facile 'ușor', agréable 'agreabil', préjudiciable 'prejudiciabil', désagréable 'dezagreabil') nu au argumente interne și atribuie complementului prepozițional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puțin numeroase, au argument intern și atribuie complementului prepozițional dativul din motive nonstructurale (adjective cu dativ "excepțional"). Autorii care s-au ocupat de adjectivele ergative au pus distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
asupra adjectivelor construite cu dativul, adjectivele ergative (facile 'ușor', agréable 'agreabil', préjudiciable 'prejudiciabil', désagréable 'dezagreabil') nu au argumente interne și atribuie complementului prepozițional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puțin numeroase, au argument intern și atribuie complementului prepozițional dativul din motive nonstructurale (adjective cu dativ "excepțional"). Autorii care s-au ocupat de adjectivele ergative au pus distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite și în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative (facile 'ușor', agréable 'agreabil', préjudiciable 'prejudiciabil', désagréable 'dezagreabil') nu au argumente interne și atribuie complementului prepozițional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puțin numeroase, au argument intern și atribuie complementului prepozițional dativul din motive nonstructurale (adjective cu dativ "excepțional"). Autorii care s-au ocupat de adjectivele ergative au pus distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite și în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna nu are teste sintactice relevante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au sistem cazual mai puternic; în aceste limbi, în urma operațiilor de aritate, rămâne un reziduu de Caz acuzativ care trebuie verificat; auxiliarul 'a fi' este obligat să verifice acest reziduu de Caz. Adoptând ipoteza că toate Cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
le fu d-a bună (Stăncescu) − a (nu) fi a bine sau a bună "a (nu) fi semn bun"; (26) Al dracului să fii cu tot neamul tău (Creangă) - predicatul este un posesiv - "a aparține". În ipostaza unipersonală construit cu dativul pronumelui: (27) Cătră tine ni-i toată nădejdea (Dosoftei) − "a avea"; (28) Ce mi-i vremea când de veacuri, Stele scânteie pe lacuri? (Eminescu) − Ce mi-e cutare lucru "ce-mi pasă de..."; (29) Și-i era numele Plachidas (Dosoftei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Limbile care nu dispun de a avea lexical folosesc pentru acest tip de structură pe a fi (être à). În structurile latinești de tipul Mihi est pecunia, obiectul posedat ocupă poziția de subiect, iar posesorul este marginal, fiind exprimat prin dativ. În structurile de tipul Habeo pecuniam, ego nu este agent, iar a avea este un verb de stare. Analiza lui Benveniste constituie punctul de pornire pentru interpretări mai recente privind situația din limba latină. Bertolussi (1998) adâncește analiza lui Benveniste
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ego nu este agent, iar a avea este un verb de stare. Analiza lui Benveniste constituie punctul de pornire pentru interpretări mai recente privind situația din limba latină. Bertolussi (1998) adâncește analiza lui Benveniste, care separase posesia (construcții cu esse + dativul) de apartenență (construcții cu esse + genitivul). Spre deosebire de construcția cu genitivul, în care esse are rolul de copulă, iar genitivul exprimă o proprietate a subiectului, construcția cu dativul nu este intrinsec posesivă, ci reprezintă o folosire existențială a lui esse, numele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
latină. Bertolussi (1998) adâncește analiza lui Benveniste, care separase posesia (construcții cu esse + dativul) de apartenență (construcții cu esse + genitivul). Spre deosebire de construcția cu genitivul, în care esse are rolul de copulă, iar genitivul exprimă o proprietate a subiectului, construcția cu dativul nu este intrinsec posesivă, ci reprezintă o folosire existențială a lui esse, numele în dativ contribuind la localizarea subiectului. Bertolussi (1998: 74−79) analizează mai multe ipoteze legate de relația dintre esse și habere, și, pornind de la ideea că predicația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apartenență (construcții cu esse + genitivul). Spre deosebire de construcția cu genitivul, în care esse are rolul de copulă, iar genitivul exprimă o proprietate a subiectului, construcția cu dativul nu este intrinsec posesivă, ci reprezintă o folosire existențială a lui esse, numele în dativ contribuind la localizarea subiectului. Bertolussi (1998: 74−79) analizează mai multe ipoteze legate de relația dintre esse și habere, și, pornind de la ideea că predicația de posesie este o subclasă a predicației existențiale, ajunge la concluzia că, istoric, habere a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectului. Bertolussi (1998: 74−79) analizează mai multe ipoteze legate de relația dintre esse și habere, și, pornind de la ideea că predicația de posesie este o subclasă a predicației existențiale, ajunge la concluzia că, istoric, habere a înlocuit structura esse + dativ, nu numai în structurile posesive, ci și în utilizările ca auxiliar. Situația verbelor a fi și a avea din limba italiană este analizată de Moro (1998), care pune diferența dintre aceste două verbe (atunci când funcționează ca verbe pline) pe seama numărului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pot fi puse în relație cu fenomenul inacuzativității (în limba română) au rămas neatinse sau au fost numai menționate în diverse puncte ale lucrării, constituind teme pe care îmi propun să le cercetez în viitor: relația dintre verbele inacuzative și dativul posesiv; comportamentul nominalizărilor corespunzătoare verbelor inacuzative; adjectivele ergative; valența instabilă a inacuzativelor (spre deosebire de inergative), din punct de vedere diacronic și dialectal; explicația sintactică pentru variațiile de tip reflexiv/nereflexiv, sincronic și diacronic; existența, în istoria limbii române, a unor situații
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
frecvent, subiectul precedă verbul. Subiect obligatoriu, nemarcat, cu posibilități combinatorii speciale. Predicatul poate avea oricâți subordonați, dar e neorientat față de aceștia. Orientarea este strict contextuală. Prezența agentului (al doilea subordonat al verbului, întotdeauna marcat, la unul dintre cazurile instrumental, superisiv, dativ, locativ) clarifică rolul și funcția gramaticală a primului argument (subiectul nemarcat). Două valori ale verbului a fi: verb copulativ, marcând un raport de echivalență, și verb existențial. Relația de posesie se exprimă pornind de la echivalență/existență, la care se adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vorbi', 'a conversa', 'a plânge', 'a râde', 'a dormi', 'a eșua') se comportă, semantic și sintactic, ca tranzitivele - numele încorporat primește cazul absolutiv, iar subiectul, cazul ergativ. Forma verbală conjugată se acordă cu toți participanții: în ergativ, în absolutiv, în dativ. Există construcții pasive și antipasive, dar nu se poate vorbi despre diateză. Topica nemarcată este subiect de dezbatere: SVO sau SOV. Limbă nonconfigurațională: ordinea constituenților se supune ierarhiei informației (structurii temă−remă, nu marcării funcțiilor). Cel mai frecvent, verbul lexical
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aflat în cazul oblic, marcat cu postpoziția ne), ci cu pacientul (aflat în caz direct). La imperfectiv, verbul tranzitiv se acordă cu subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ−absolutiv, manifestată prin caz și prin acord, limbile kartvelian (sud-caucaziene) sunt greu de încadrat. În aceste limbi, relațiile gramaticale se realizează prin cazuri, postpoziții și acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Limbă indo-europeană vorbită în sud-vestul Indiei. 90 de milioane de vorbitori (a patra limbă din India și a cincisprezecea din lume). Vechime de 1 300 de ani. Ergativitatea are aceleași constrângeri ca în HINDI. Există o alternanță între marca de dativ (lâ) și cea ergativă (ne), considerată tradițional ca fiind variație liberă. Aceste mărci formează un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din pasiv. MARUBO Limbă PANOAN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
constrângeri ca în HINDI. Există o alternanță între marca de dativ (lâ) și cea ergativă (ne), considerată tradițional ca fiind variație liberă. Aceste mărci formează un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din pasiv. MARUBO Limbă PANOAN vorbită la granița dintre Columbia, Peru și Brazilia. Partiție morfologică de tip acuzativ/ergativ: flexiunea ergativă apare numai în propozițiile negative. Funcțiile sintactice sunt marcate de ordinea constituenților − AOV. MASIG
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu HINDI), grupul indic, vorbită în Nepal și în India. 32 de milioane de vorbitori nativi. Marcare cazuală realizată prin postpoziții, care au statutul de clitice. Limbă head-final (SOV). 7 cazuri morfologice: cazul subiectului tranzitiv și intranzitiv, cazul obiectului direct, dativul, instrumentalul, genitivul, ablativul, locativul. Nu este folosită nicio marcă de caz pentru argumentul S al verbelor inacuzative. Dacă verbul e inergativ, marca e opțională. În domeniul imperfectiv, marcarea argumentelor A și O este opțională, iar pentru O, marca poate varia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]