1,546 matches
-
nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n‑ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cât de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întâmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe care i le trimitea Cel de Sus? Fetei îi era rușine să spună că a uitat de Dumnezeu, că nu mai fusese la biserică de multă vreme și că în inima ei se cuibăriseră tot felul de îndoieli și deșertăciuni. Ștefan sună să întrebe la ce oră e cununia civilă. Se afla la București dar avea să vină în timp optim, pentru a fi alături de familia soției la fericitul eveniment. Luana îi puse în vedere să nu întârzie. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și prin asta. Așa absurditate nu mai întâlnise vreodată. Era casa ei, copilărise în curtea aceea. Dacă nevasta lui Dan avea acces acolo, atunci dreptul ei era cu atât mai mare. Venea de la o înmormântare care îi dovedise, încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-ar mai fi fost ea. Și când mă gândesc, spuse fără nici o legătură Sidonia, că aș fi avut și eu dreptul la fericire, așa, ca orice femeie de pe lumea asta. N-am visat niciodată la măriri și averi, aceste deșertăciuni nu m-au atras. Am râvnit la tainele sufletului și întâmplarea a făcut să nu mă aleg cu nimic din asta, sau mai bine zis să nu descopăr nici una. Pentru unii oameni fericirea este imposibilă. Îi zâmbi și săltă umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
călugăriței, urmând ca în pat să-și lepede costumul, doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi stătea la dispoziție, doar să întindă mâna. De câteva săptămâni o stăpânea ideea că totul era în van, o imensă deșertăciune, trebuia să înceteze să se mai lupte cu morile de vânt, tot mai greu amorul reușea să-i compenseze nemulțumirea, avea impresia că satisfacțiile ei începeau să devină sărace în comparație cu exasperarea produsă de comportarea lui Ovidiu. Și totuși gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ilustrată de un geniu local și atipic, în care se vede cum plăpumăria deține o imensă cantitate de inefabil, încât oamenii, deturnați de un șoc existențial, fug de acasă în căutarea sentimentelor și alungarea vidului din ei, năuciți de frumusețea deșertăciunii. Ilustrațiile, inspirate de profunzimea versurilor, certifică plăpumăria ca pe o ocupație aleasă, cele 24 de expuneri color adeverind universalitatea acestei jonglerii cu inefabilul, care se cheamă arta de a plăpumări. Plăpumăreasa la spital primul filtru F emeile de serviciu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
șters, fără gust, fără sentimentul care ar fi trebuit să-i incumbe. Dansul de rigoare și intimitatea ca răsplată a întregului ritual regizat prost și jucat fără implicare. Și zilele treceau monotone, și într-o cameră și în cealaltă, ce deșertăciune uriașă,dacă fericirea nu se știe pe al cărui taler se află, în imaginația Mamei sau în cea a Mioarei Mireasă. Și au oprit timpul. Atât cât mai trecea sărmanul, rarefiat, prin Brăila. Chiar dacă veșnicia era impresionată de ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sunt. Și din această cauză Mioara voia să-și dovedească existența, se străduia cât mai mult pentru a ieși în evidență, numai să simtă că exista, ca răspuns al acelora care considerau existența ca pe o vale a plângerii, o deșertăciune fără început, scop, rezultat. O trecere și atât. Trăia intens fiecare clipă și acolo în revers și aici în recluziune, acolo ca răspuns, aici ca să ducă iubitului ei la Paris, o ființă vie cu amintiri păstrate pentru el, cu prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cultură, sensibilitate și profunzime, caracteristice geniului și nu pentru niște fufe cu paie în cap visându-se penetrate cu același extaz cu care asceții gândeau raiul cufundați într-o adâncă depresie, specifică Eclesiastului, care vedea lumea ca pe o uriașă deșertăciune. Așa că Brăila neintrând în criteriile lor valorice, aveau să le caute pe alte meleaguri, dispărând pentru totdeauna. Mai sunt însă zvonuri a căror veridicitate se situează în sfera imposibilului, că ar fi reușit să-și înmoaie un deget în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima oară, în noaptea înspăimântătoare a secolelor, Povestitorul, privind, se-ncețoșă în propriul său suflet intim, descărcând o scânteie de deșertăciune în celelalte dubluri încorporate. El, care nici nu se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia cu mașina pe drumurile reci, simți telepatic scânteia și combustia filosofiei se aprinse bolborosind ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asupra acelei părți a omenirii care nu recunoștea legea lui Dumnezeu. 6. Lactanțiu tratează mitul căderii îngerilor din perspectiva apologetului. Pentru el, îngerii rămân îngeri, iar peripețiile sau mai degrabă pățaniile lor sunt invocate cu scopul precis de a demonstra deșertăciunea credințelor păgâne. În afară de aceasta, autorul Instituțiilor divine cunoaște bine diversele tradiții orientale, din care se inspiră. Se remarcă o asemănare între scenariul său și cel propus în omiliile pseudo-clementine. Când oamenii au început să se înmulțească pe pământ, povestește el160
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apostolilor, voi îmbătrâni mult de tot. Și-atunci șeiciorul de Cambridge va constata că nu-i mai sunt aprinse călcâiele. Va dori și el, probabil, să fie primit într-un tablou în care să cugete la vânarea de vânt, la deșertăciunea deșertăciunilor... Altfel, Z, toate-s vechi și nouă toate. A. 19 Pentru că, inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
voi îmbătrâni mult de tot. Și-atunci șeiciorul de Cambridge va constata că nu-i mai sunt aprinse călcâiele. Va dori și el, probabil, să fie primit într-un tablou în care să cugete la vânarea de vânt, la deșertăciunea deșertăciunilor... Altfel, Z, toate-s vechi și nouă toate. A. 19 Pentru că, inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la mine, că dintr-o clipă în alta se va repezi și ne va evacua din tablou. Dar eu am deja pregătit răspunsul, în speranța că nu vom fi expulzați, eu și versul: "Nu-i altceva decât obsesia noastră biblică, deșertăciunea deșertăciunilor..." Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 21 Zi-i, bă, care-i treaba cu manifestele?... Credeai că scapi de mine, chiar și-n Ferentari? Și-n gaură de șarpe te găsesc. Burtă Multă își scosese șapca, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine, că dintr-o clipă în alta se va repezi și ne va evacua din tablou. Dar eu am deja pregătit răspunsul, în speranța că nu vom fi expulzați, eu și versul: "Nu-i altceva decât obsesia noastră biblică, deșertăciunea deșertăciunilor..." Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 21 Zi-i, bă, care-i treaba cu manifestele?... Credeai că scapi de mine, chiar și-n Ferentari? Și-n gaură de șarpe te găsesc. Burtă Multă își scosese șapca, o așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa le trece lor viața: pierduți definitiv într-un noian de nimicuri. Însă, în acestea toate, firește că nu se întrevede decât deșertăciunea - nu-i așa? -, căci nu există în ele nimic adânc, nimic de valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu realizează, cu niciun chip, lucrul despre care îți vorbesc. Felul acesta de oameni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
noapte, iar alții de sărăcia ce li stăpânește masa de atâta amar de vreme. Puțini inși numai, o mână de gânditori, poate, închiși în ei înșiși, vor cugeta în noaptea aceasta la surda frământare și vor exclama cu Înțeleptul Solomon: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?" "Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne de-a pururi!" // "Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar alții de sărăcia ce li stăpânește masa de atâta amar de vreme. Puțini inși numai, o mână de gânditori, poate, închiși în ei înșiși, vor cugeta în noaptea aceasta la surda frământare și vor exclama cu Înțeleptul Solomon: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?" "Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne de-a pururi!" // "Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să răsară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sărăcia ce li stăpânește masa de atâta amar de vreme. Puțini inși numai, o mână de gânditori, poate, închiși în ei înșiși, vor cugeta în noaptea aceasta la surda frământare și vor exclama cu Înțeleptul Solomon: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?" "Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne de-a pururi!" // "Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să răsară iarăși". "Vântul suflă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lor fericiri. Orice săvârșim pe acest pământ, dacă nu are la temelie pe Dumnezeu, iubirea de oameni și acel ideal moral izvorât din seva divină, nu este altceva decât o zidire clădită pe nisip, o zadarnică vânare de vânt, o deșertăciune ca toate deșertăciunile, celor ce au avut îndrăzneala să lupte cu Însuși Dumnezeu. În clipa în care oamenii își vor arunca ochii sufletului mai mult spre Cer în care tronează Dumnezeu, decât spre pământul tuturor mizeriilor, de-abia atunci vor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
săvârșim pe acest pământ, dacă nu are la temelie pe Dumnezeu, iubirea de oameni și acel ideal moral izvorât din seva divină, nu este altceva decât o zidire clădită pe nisip, o zadarnică vânare de vânt, o deșertăciune ca toate deșertăciunile, celor ce au avut îndrăzneala să lupte cu Însuși Dumnezeu. În clipa în care oamenii își vor arunca ochii sufletului mai mult spre Cer în care tronează Dumnezeu, decât spre pământul tuturor mizeriilor, de-abia atunci vor înțelege în ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]