577 matches
-
I, p. 118-119). Pentru cei închiși, sărbătoarea Sfintei Învieri, avea desigur o conotație cu atât mai profundă cu cât închisoarea comunistă semăna mai mult decât orice altceva din această lume cu reprezentarea iadului. Iar Iisus Hristos, în ziua Învierii, a deșertat temnițele iadului. Părintele Dimitrie Bejan își amintește Învierea dintr-un lagăr de muncă în Dobrogea: „În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din ‹‹Valea Neagră›› sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunțită percheziție de către ostași. Sub
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
era mai bună ca geantă mea pântecoasa? Când intrai la tov. Ministru, secretara se ginea să vadă ce ai în mână și dacă la intrare sarsanaua era pântecoasa și gemea de plină, iar la ieșire era leșinata, însemna că ai deșertat-o pe biroul lui tov. Ministru, și gata ciripitura la băieți. De aia eu mergeam totdeauna cu samsonitul plin de „gloanțe” și „împușcam” pe cine trebuia. Samsonitul nu-și modifică dimensiunea și secretara era derutata. Însă de obicei când mă
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
Ceea ce vezi, nu e ce crezi... ... E, totuși, toamnă prin livezi, Se-adună vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine... Și-i ciudat, N-ai ochii verzi. Pocalul tău cu must de cer, L-am deșertat în cerebel... Plutind sub mantie de vis, Adie iz de paradis, Păcate vechi, de jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi și lungi
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]
-
mâna-ntinsă, toată-n pumnul tău Vrei s-o aduni, s-o prinzi din depărtare, Te cheamă inima, amar suspin Și semeni dintr-o dată c-o-ntrebare : Porți gustul unei frunze de pelin... Dar nu mai scriu, poema mi-i deșartă Tu, risipit din visuri, poți sau vrei Din mine iar să pleci, și-ngandurată, Te binecuvântez,...parfum de tei! Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Parfum de tei... / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi
PARFUM DE TEI... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344018_a_345347]
-
de atunci Giuliani, totul îmbrăcat într-o aură patriotarda. Biserică Sfanțul Petru de alături e mult mai modestă. Aflat în nordul Manhattan-ului, muzeul Cloister e o piesă rară în peisajul newyorkez. 140 de elemente arhitecturale ale mănăstirii Saint Guilhem le Deșert de lângă Montpellier, Franța, au fost folosite pentru reconstrucția bisericii de aici, achiziționate de Gerge Grey Barnard pe la 1900 și cumpărate de către John D. Rockefeller junior pentru muzeul Metropolitan în 1938. Grădină este din secolul XII, iar Cuxa Cloister este luată
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
thabonas În pieptul lui nepotolit. Ande lesko kolin bi-chailo'i. Viețuind în lume mare, Ande barea phuveate jivindoi, De slavă el s-a măgulit, Barimastar vo athavdino sas. În toate a făcut cercare, Savorănde zumav vo kărdeas Și cunoscându-le deșarte Thai chuche len jeanindoi Acum el s-a ascuns departe. Akana dures vo peș garadeas. Dar focul nu mult va fi stins, Tale e yag na but avela muli, Curând îl vom vedea aprins. Sigeste dikhasa-la ame astardini. Zamfira Iubite
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
putea ca unora să nu le ajungă o singură viață. Să-și mai dorească încă una. Să dorească mai multe. S-ar putea ca alții să-și dorească viețile altora. Puțini acceptă că timpul e măsurat. Clepsidra care curge, se deșartă în contul anilor care vin. N-a oprit nimeni timpul. Poate că în istorie, unii și-au dorit să împărățeasca lumea. Trecătoare încercări. N-a reușit nimeni. Un american celebru, Zbiegniew Brzezinski, se întrebă la începutul acestui mileniu: „Având în
VRAJBĂ ŞI INSTITUŢIA ADMIRAŢIEI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343168_a_344497]
-
Viu colorând iubirea... Curcubeu. Plouă peste oraș... Odaia sumbră, Când nu ești tu aduce a cavou, Sufletul meu? Doar a iubirii umbră... El, străluci-va de-i veni din nou ). Plouă peste oraș.... Letale lacrimi Aduce-un nor și le deșartă-n vânt, Sunt singur și am pletele sărate.... Într-un oraș pustiu, te-aștept înfrânt. Plouă peste oraș... Caduc, în noapte, Sufăr tacit, știu, nu mai poți ierta Eternele-mi plecări... Spre mai departe Stau singur, așteptând venirea ta. Căci
DOAMNA TOAMNELOR GRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378337_a_379666]
-
și să-i spună că ea va rămâne pentru totdeauna în Franța și să-l asigure că, de va vrea, va găsi la ea ușa casei totdeauna deschisă... Toate astea le spuse Mirei pe nerăsuflate. Și se vedea că vorbele deșertau în spațiu toată părerea de rău că nu putuseră fi auzite de cine trebuia. Dupa o scurtă pauză, schimbă vorbă registrul conversației. Admiră bogata risipă de flori, încercă să afle cu ce se ocupase Mira în răstimpul trecut... Voia să
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
cu totul la lume și de predarea vieții tale în mâinile lui Dumnezeu. Apoi, e nevoie de o mare lucrare a smereniei personale și de o riguroasă practicare a renunțărilor de tot felul. Și, nu în ultimul rând, să te deșerți de toate informațiile nefolositoare, pentru a-I face loc lui Dumnezeu. De acum încolo, când voi trece pe lângă un călugăr, voi face trei închinăciuni și îi voi cere binecuvântare. Călugărul e un înger. În altă ordine de idei, poți foarte
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
încuietorile ferestrei de dinafara camerei unde se afla cufărul cu banii, pătrunse pe geam înăuntru, umblă tiptil prin camera știută bine de el și căută cufărul, îi desfăcu legăturile cu aceeași daltă, puse mâna pe săculețul cel doldora de bani, deșertă cam o jumătate din ei înapoi în cufăr, își puse săculețul în sân, încuie cufărul la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și se făcu nevăzut afară pe geam. Nici câinii, nici slugile nu bănuiau măcar că se întâmplă
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Cu totul rotund al firii Îngăduiți-mi să fiu absent Și să visez un vis ...și până în final, la marele punct: și acum când știu că niciodată nu voi apleca pomii crescuți din resturile unor destine matinale voi încerca să deșert acest trup în care nu mă mai regăsesc ...este drumul între naștere și moarte, parcurs prin solzii de timp cu îngeri, cu demoni, cu prăjituri pe masa urii, zeițe, torțe, cai, cavaleri, uneori preț de un crin în deșert. Alteori
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
sac vechi, peticit, dar sacul la gură eu nu l-am legat. Va fi bine, îmi spun, la fel ca altădată, când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc, și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit, deșert sacul pe jos, să î i mai văd o dată. Referință Bibliografică: Sacul cu tristeți / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SACUL CU TRISTEŢI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379344_a_380673]
-
în penitenciarul Târgu Ocna și au fost aruncați aci, în gropi comune, fără slujbă, fără cruci. Parcă văd lada de la poartă... De multe ori cu doi de-ai noștri în ea; și chiar cu unul pe capac... Și după ce își deșerta morții, lada se întorcea înapoi și aștepta alții... Ne aștepta pe noi... Închisoarea de la Târgu Ocna a fost o oază într-un deșert al suferinței. Nu că aici nu ar fi fost suferință. Dimpotrivă. Durerea, boala cu toată hidoșenia ei
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
pe teamă incongruenta de transparență ne.antului care de fapt nu există filo.sofia lui știu că nu știu piesele puzzle piete.sele duce.sele în atac dublu prin Ce.dări de hărți de tărâmuri din ființă pictate pe vorbe deșarte mutarea V. Strategia e.laborată de Deschidere a minții cu pași de Pioni de sticlă mutați aleatoriu arbit.rar în ne.har fără teama cea bună din care renaște speranța Rocade de paradoxuri ideatice alternând între pară și meta.noia
POEM HIERATIC XXIV-ŞAH LA MASA TA.CERULE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381226_a_382555]
-
cânt de drag, de viață și lumină Ca un descântec. În vale, satul fumegă departe: Sunt rugurile-aprinse după datini; Căsuțe se-ntrevăd în zare, albe, În zarzăr înfloresc florile dalbe, Să stai să tot privești, golit de patimi Care-s deșarte. Întind fetele pânze să se-albească De in sau borangic, țesut cu drag Flăcăi ce trec, să vadă, să le-admire Că poate soarta vrea ca vreun mire Să treacă după Paște-al casei prag Să le pețească. Și toți
BUCOLICĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381372_a_382701]
-
bun, De- aice darul vieții atunce l-am primit- Nu e alt dar mai mare, pe pământ. Cine de grâi, istorie și baștina se lasă, Pentru o viață multă, dar neînțeleasa, E singur, cănd i-e plină - mparăția, Căci e deșeartă fără el, aici, chilia. Ne pomenim, c- avem multe fuioare... Și toate- s albe, de prins la cingătoare, Dar nu mai știm, au cine le va toarce?.. Rămân fără tradiții satele.... sărace... Ce- ar spune Sfanțul Ștefan, dac- ar fi
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
cânt de drag, de viață și lumină Ca un descântec. În vale, satul fumegă departe: Sunt rugurile-aprinse după datini; Căsuțe se-ntrevăd în zare, albe, În zarzăr înfloresc florile dalbe, Să stai să tot privești, golit de patimi Care-s deșarte. Întind fetele pânze să se-albească De in sau borangic, țesut cu drag Flăcăi ce trec, să vadă, să le-admire Că poate soarta vrea ca vreun mire ... Citește mai mult BUCOLICĂPădurea izbucnește-n primăvară:Potecile se zvântă-n frunze
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CONDAMNAREA LA MOARTE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului 3 Iulie 2014 Mi-au condamnat la moarte poezia... Ce vis ciudat! știu, unele-s deșarte! Azi-noapte-n vis mi-au condamnat la moarte poezia mea, nescrisă încă; ce neagră era noaptea și adâncă! I-am auzit din lacrimi glasul ei: „ nu mă vor ucide acei mișei, ocne și lanțuri pentru mine nu-s, cum să ucizi
CONDAMNAREA LA MOARTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374368_a_375697]
-
2016 Toate Articolele Autorului Amurg de frunze... În amiezi Pastelul toamne-i din livezi Pictează vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine... Ce ciudat!... Ai ochii verzi. Pocal de jad, cu must din cer, Am deșertat, lud , în penel, Plutind sub mantie de vis, Adie-n iz de paradis, Păcate vechi, din jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi
OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371376_a_372705]
-
curgea, nepăsător și rece. Din aburii de vremi întrețesută, Te-ai presărat pe așteptarea mea. Clipa gonind spre ieri parcă torcea: Răspunsul este ea la ruga-ți mută ! Răsfăț târziu, născut într-o clipită, Te-ai recompus din zilele-mi deșarte, Ispită ce mă poartă spre departe Prietenă, amantă și iubită. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Prietenă, amantă și iubită / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1657, Anul V, 15 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
PRIETENĂ, AMANTĂ ŞI IUBITĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374796_a_376125]
-
Poezie > Delectare > DIN ROUA DIMINEȚII Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului tu te-ai născut din răsărit ca roua de pe flori de scai și din lumină ai ieșit, peste câmpii te deșertai, ai salutat și umbra mea ce căuta făpturi divine, ai amânat și-a nopții stea jertfindu-te în mântuire, într-un veșmânt plin de iubire magia existenței tale mi-a oferit în nemurire o clipă doar de neuitare, când soarele
DIN ROUA DIMINEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375388_a_376717]
-
un motiv neidentificat. Pe mine parcă mă lovise paranoia, căci alergam bezmetică printre bănci, lovindu-mă cu palmele în cap, urlând precum Tarzan din serialul care rula la televizor pe vremea aceea. Asta după ce, total inconștientă de faptele mele, am deșertat conținutul ghiozdanului în mijlocul clasei, de unde s-a rostogolit mare și indecent, codrul de mămăligă a cărui existență eu o ținusem strict secretă toți anii aceia și pe care-l mâncasem uneori ferită de ochii lumii, căci mă rușinam teribil să
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
picioare Și doar un sărut îți ceru-l. Într-un mac al sângerării Rana lumii ce disperă Ți-aș fura, leac vindecării, Tu, doar un sărut oferă! Într-o amforă de apă Un întreg ocean de miere Ți l-aș deșerta sub pleaopă Și doar un sărut ți-aș cere. Într-un degetar de beznă Tot pământul negru-n spuma-i Ți l-aș coborî la gleznă, Un sărut pe el dă-mi numai. Într-o noapte de suspine Când sfârși
DOAR UN SĂRUT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346015_a_347344]
-
ligheane pline cu apa ce se infiltrase prin tavan. Peretele opus ferestrelor era și el îmbibat. Toată noaptea, după cum avea să-mi povestească, se luptase cu infiltrațiile, cărând ligheane și albii de plastic pe care abia dacă reușea să le deșerte în baie. Deși era iarnă, cu o noapte în urmă, temperatura se ridicase peste zero, zăpada de pe acoperiș se topise, scurgându-se pe sub cartonul prost lipit cu smoală. Apa ajunsese până la lustră, riscând ca până și instalația electrică să intre
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]