284 matches
-
și mai întoarce cu cheia câte-o grevă, prin câte-un sindicalist de partid ca senatorul Rădoi. Și cam asta-i toată opoziția PSD. Partidul nu funcționează pentru că ghemul de interese și conflicte intestine nu poate fi nici tăiat, nici deșirat. Stă așa, mortal ca o încurcătură de mațe. EPIDEMIA DE PROSTIE Mai întâi să vedem faptele, apoi cum sunt ele denaturate. Apoi cum sunt exploatate politic, ca să iasă „un ce profit“. Indignarea nu ne prea ajută, resemnarea nici atât, înțelegerea da
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
destul de repede de alți porumbei mai deștepți și apoi nicio altă pasăre nu a mai îndrăznit să mă atingă. am însă și o altă explicație pentru acest fenomen : păsările m-au confundat cu siguranță cu o sperietoare. Da, slab și deșirat cum eram, încovoiat deasupra mesei, cu mîinile atîrnînd în jos, arătam cu siguranță ca o sperietoare. De multe ori, din cauza vîrtejurilor de aer provocate de păsări, mai ales atunci cînd se băteau, mîinile mele se balansau ușor, ceea ce mă transforma
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îl ținea de braț pe tatăl ei, conducându-l cu blândețe, ca pe un copil mic. Apoi, când își dădu seama cine era de fapt tânărul, îi veni s-o ia la fugă. Nu era un vagabond. Era un adolescent deșirat, îmbrăcat cu un tricou lălâi și pantaloni de trening ca de clovn. Și ultima dată când se întâlniseră ea era goală-pușcă, abia ieșită din patul tatălul lui. Dumnezeule! — Știam că stă pe strada asta, dar nu știam la ce număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a cărui valoare fondatoare s-ar pierde în negura timpurilor? Giacometti a sculptat și statui reprezentând oameni „în mișcare”, statui, remarcă Genet, cu picioare imense, masive, înfipte într-un bloc solid de piatră și cu un trup subțire, lung și deșirat, terminat printr-un cap minuscul. Sugestia nu este însă aceea a încercării unui corp captiv de a se smulge din locul unde e țintuit, ca în cazul statuilor sculptorului lui Ibsen, despre care am vorbit mai înainte. „Femeile nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu mă mai bat cu morile de vânt, să las dracului morile de apă, să renunț la mulinologie, devenind înțelept, cum cere veacul. Îi cred. Dar sunt ceasuri de noapte când, mute, morile de vânt, înalte, cu aripi lungi, uscățive, deșirate, palide, îmi apar în vis mergând la pas, călări pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap și bonome, păstrând în ochi o poftă de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care nu avea decât pe Lina. Știa că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu ar fi fost ale lui; in adâncul adâncului va fi fost chiar și conștiința că Rimul deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pedantă, prin persoana iu: însăși era un obstacol acelor aspirații. Era mizeria omului cu 145 sine, pe care o cunoaște și n-o recunoaște. Toate celelalte caturi ale conștiinței lucrau însă pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rezultate bune, el, personal, nu va revendica nici un merit. Kent i se adresă, așadar, pe un ton prietenos șefului secției de astronomie: - Fii bun, Gunlie, și explică-te singur. Astronomul se urcă pe prima platformă. Era un bărbat înalt și deșirat, ca și Smith, cu niște ochi albaștri, ca două mărgele pe o fața inexpresivă. - Domnilor, începu el cu oarecare emoție în glas, cele trei planete locuibile erau triplete identice, rezultate dintr-un proces artificial. Nu știu câți dintre dumneavoastră sunteți familiarizați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și o cămașă În carouri, ca de cowboy, avea ochelari fumurii, dar nu chiar ca cei de soare. Ochii abia i se Întrezăreau. — Da, a răspuns el. Avea o voce bogată, prea educată și cam Îmbătrânită, nepotrivită cu trupul lui deșirat și cu ținuta stângace. — Suntem În căutarea, ăăăă, căutăm un pacient pe care poate că l-ați văzut de puțină vreme, a explicat Margaret. În timp ce vorbea, doctorul s-a apropiat și a trecut În spatele ghișeului de parcă și-ar fi căutat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
închisă în mijlocul clădirii și aproape imposibil de despovărat de mirosul de bărbați tineri, încăpere care, însă, bine încălzită fiind, păstra căldura, se învecina chilia unui frate servitor, al cărui nume de călugăr l-am uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să se înțeleagă că temperamentul lor era lipsa de temperament. Nu știau că partenerele trebuiau să aibă manechinul redus; pe busturi înguste, sâni a căror încercare neizbutită să puncteze mai scabros ca orice forme voluptoase, tenuri sarbede, ochi exagerați, mâini deșirate. Modele create pentru dansurile noi sau din fermentul ultimelor idei ale civilizației extreme. Era modelul european, cel a cărui factură era rezultată din fenomenul prefacerei lente, în conflict cu accidentele brusce. Modelul care în Apus rezultase din decadentismul secular al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată, pe stradă. I se pare că-l vede. Se întoarce după câte un chip ascuns în gulerul hainei. Aceiași umeri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai devreme, a spus "Și tu". Ceilalți tăceau uluiți. Dar de îndată ce haina de blană cu Doctor Schneiderhahn în ea, a început să se îndepărteze în direcția clubului, prima glumă înăbușită s-a făcut auzită din gura unui fiu de bijutier deșirat și cu părul roșu. În vreme ce obișnuitele accese de rîs fără noimă și chicotelile se revărsau în jurul meu, am fost cuprins de un sentiment aproape pios, ca și cum nu un străin gras, probabil german, ci un mare preot s-ar fi îndreptat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Dunărea la Porțile de Fier.. Dana (särind în sus): Da? Hai la oglindă! Poftim: spune unde vezi tu la mine... Porțile de Fier? Victorița (trăgându-se de urechi): Și tu unde vezi la mine varză murată? Dana: Ștergi.. . “ciolănoasă și deșirată”? Victorița: Și tu ștergi ,,față lătăreața”? Dana (rugător): Șterge tu mai întâi. Victorita: Ba tu. Dana: Bine. Nu vrei? Las’că te aranjez eu... Din punct de vedere sufletesc...” (apucă tocul) Victorița: Ce vrei să mai scrii? Dana: O să scriu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
locului. Altele Îl surprindeau abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l făcea să semene cu Salvador Dali. Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali, cât și Noimann-Bonaparte, chiar și Noimann-Mussolini aveau o figură bonomă, vie, extrem de expresivă; privindu-i, erai pătruns de senzația că statuile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spune doamna Keyes. Spune: — Packer, zdrențăroasa aia pe care o pipăie bețivul parcă ar fi Inky. Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps. Soneria se aude din nou, și zdrențăroasa se apleacă, își suflecă un crac al pantalonului, fără tiv, cu poliesterul bej deșirat, și dă la iveală un bandaj elastic strâns în jurul gambei. Cu buzele încă în prohabul bețivului, scoate dintre straturile bandajului un mic obiect negru. Soneria se aude încă o dată. Din câte știa Evelyn, Inky era șefă la o revistă. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
METRI LUNGIME, UN ADEVĂRAT MONSTRU. \ EI, SE AUZI VOCEA ASPRĂ RÎCÎIND ȘI RETEZÎNDU-I GÎNDURILE, CE PĂRERE AI DE EA? ÎNCET, HEDROCK SE ÎNTOARSE CĂTRE CEL CARE-L LUASE PRIZONIER. VĂZU UN INDIVID DE MAXIMUM 35 DE ANI, ÎNALT ȘI DEȘIRAT, CU FAȚA PALIDĂ. EL MANEVRASE UNITATEA MOBILĂ CĂTRE PLAFON ȘI ACUM SE AFLA ÎNDĂRĂTUL UNUI IZOLATOR DE ENERGIE TRANSPARENT. SE UITĂ LA HEDROCK CU OCHI MARI NEGRI, FOARTE BĂNUITORI. HEDROCK ÎI RĂSPUNSE: ― Văd eu că se-ntîmplă ceva al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SPAȚIU. INVESTIGAȚIILE VOR LUA OARECARE TIMP. TREBUIE SĂ MAI AI RĂBDARE PÎNĂ ATUNCI. DAR ÎN VREMEA ASTA NU VOM DA NICI UN RĂSPUNS APELURILOR TALE JALNICE. POARTĂ-TE ÎN CONSECINȚĂ! Și asta era limpede. Hedrock se întoarse încet în tabără. Bărbatul deșirat și cu înfățișare obosită care-i zîmbise mai înainte se ridicase în capul oaselor: \ BUNĂ, ZISE EL JOVIAL. MĂ NUMESC KERSHAW. DERD KERSHAW. MULTE MULȚUMIRI PENTRU CĂ NE-AI SALVAT VIAȚA. ÎMI MULȚUMIȚI PREA DEVREME, ZISE CIUFUT HEDROCK. Dar sunetul glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de roadă, tămădăii' mă-sei! Deci, adeveritu-s-au învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
veche, undeva dincolo de Molepolole. Era acolo o fată de etnie afrikaan - venise de la Johannesburg cu câțiva ani înainte, după ce intrase într-o încurcătură din motive politice dincolo de graniță. Apoi, mai era un german din Namibia, un bărbat bărbos, înalt și deșirat, care avea niște idei în legătură cu îmbogățirea solului, și câțiva localnici din Mochudi care lucraseră acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]