234 matches
-
mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri de ursite și de zburători cam/ ațîțători." Putem vorbi de o adevărată magie a cuvîntului, de o supremație a verbului vrăjitoresc, capapil să instituie "realități" și să concureze, cu success, realitatea... Florin
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
apoi Păunescu, n.red.) Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie în 1969; Premiul "I.L. Caragiale" al Academiei RSR pentru volumul Teatru (1972); Premiul "Bacovia" al revistei "Ateneu" (1984). SUNT OCROTIT când scriu, creionu-mi geme între dește, în cele trei, cu care mă închin și simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. printre silabe mă proptesc pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și voi ce rânduri are via. parcă sunt versuri dintr-un manuscris. poetul ce va cânta bucuria n-a fost în vecii-vecilor proscris. eu simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. Când scriu creionu-mi cântă între dește sunt cele trei - cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
apoi Păunescu, n.red.) Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie în 1969; Premiul "I.L. Caragiale" al Academiei RSR pentru volumul Teatru (1972); Premiul "Bacovia" al revistei "Ateneu" (1984). SUNT OCROTIT când scriu, creionu-mi geme între dește, în cele trei, cu care mă închin și simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. printre silabe mă proptesc pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și voi ce rânduri are via. parcă sunt versuri dintr-un manuscris. poetul ce va cânta bucuria n-a fost în vecii-vecilor proscris. eu simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. Când scriu creionu-mi cântă între dește sunt cele trei - cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în ciuda exercițiului fizic impus. O clipă, se întoarse pe o rână în omătul bătătorit, și, privindu-l de jos, pe gradat, cum își sugea mucul țigării, dincolo de cotor, fără să se ardă, chiștoc pe care-l ținea strâns între două dește, între arătător și cel gros, îi adresă latinește vorbele urâte pe care le rosteau și soldații lui Cezar între o bătălie și alta, jucând rișca... Și le debită așa, gâfâind, cum ședea cu umărul proptit în zăpadă, întors spre ălălalt
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu, dar mirosul ți-o rămas încă bun. Află că aici în cotlonul ista de chimir am o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de ani de evoluție fără pauză? Ești o creatură rară și îmi ții pantofii fără a ridica degetul mic. M-ai bănuit doar că aș purta pijama și papuci. Sunt narcisiști care ar ucide pentru mai puțin de atât. Gân dește-te cum te-ai simți dacă te-aș suspecta că porți bluze pe gât. După ce mi-a țipat să plec, în prag i-am aruncat răzbunător: — Mi se spune că unii bărbați pretind s-o aibă și călcată. într-o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în viața lor imaginară behăiau. Behăiau, de bună seamă, perceptibil numai pentru el. Și poate și pentru ele. Cert e că behăitul ăsta spontan îl deranja, pentru că avea nevoie de liniște pentru a înțelege ce se întâmpla. Degeaba își înfigea deștele în urechi, alea behăiau dinăuntru spre înafară. Era întâia oară când se bucura că nu a reușit să-și imagineze mai multe. Ce se făcea dacă, pe pășunea lui oarecare, cu un cioban oarecare, ar fi apărut, fără voia lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
stătea la catedră. Nu putea sta fără să ciopârțească. Parc-ar fi fost faimosul Ciopîrțilă dintr-o carte de-a lui Mircea: "Dragi copii, pe-această filă/ Vi-l prezint pe Ciopîrțilă./ Toată ziua ciopîrțește/ Și-i mereu tăiat la dește." Tovarășa nu era, e drept, tăiată la dește, dar copiii erau, căci la orele de lucru manual tot cu foarfecă aveau de-a face. Trebuiau să cumpere hârtie lucioasă, care se vindea în seturi de cinci culori: roșie, albastră, verde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ciopârțească. Parc-ar fi fost faimosul Ciopîrțilă dintr-o carte de-a lui Mircea: "Dragi copii, pe-această filă/ Vi-l prezint pe Ciopîrțilă./ Toată ziua ciopîrțește/ Și-i mereu tăiat la dește." Tovarășa nu era, e drept, tăiată la dește, dar copiii erau, căci la orele de lucru manual tot cu foarfecă aveau de-a face. Trebuiau să cumpere hârtie lucioasă, care se vindea în seturi de cinci culori: roșie, albastră, verde, galbenă și neagră. Pe spatele colilor desenau în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viața asta”, are sare la subraț și duhnește a palincă, „uite, eu m-am făcut membru de partid, nevastă-mea lucrează la cântare, aia mică este la creșă. Trebuie să te dai cu ăștia că dacă nu, „hârșt”, și duce deștele murdare În dreptul gâtului, În semn de tăiere. Ce-ai făcut? Te Întrebi urcând dealul spre cimitir. Ce-ai făcut? Și bulgării de pământ sună peste podul de scânduri care acoperă sicriul, și pleacă bunica ta de pe lume În loc luminat, În loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
materiale, făcînd minuni . Minuni Însă nu se fac zilnic”; iar În altă parte, completează :” Termenii de ieftin sau scump sunt deter minați de eficiența sau ineficiența investiției propuse.[...] O scenografie nu este scumpă sau ieftină În sine, ea se dove dește scumpă cînd, prin scoaterea piesei din repertoriu se casează tot; și se dovedește ieftină cînd se recuperează obiecte scenografice de valoare, pentru a fi refolosite”. Corect... Un alt capitol al lucrării analizează (și dă , oarecum discret, sugestii conaționalilor) teatrul american
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dar costă, îi răspunde alta, din celălalt capăt al coridorului Ce să-ți dau mă neamule? Prafu' de pe tobă? Am văzut că ai hârtie igienică. Să vii cu ea la băiatu', că de două zile îmi fac toaleta curului cu deștele. Se aud câteva râsete răzlețe, apoi totul se pierde într-o mormăială nedeslușită. Cineva urcă scările în fugă. Se aude un zgomot de metal lovind metalul. Este Iovuț, care-și face gâfâind apariția la mijlocul palierului. Lăsați-mă să stau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Împușcă-l, domne! Ce dacă-i minor?! Degeaba-i ține pe ăia din Parlament pe banii noștri! Când îl văd pe Ion Diaconescu, pe toți i-aș împușca!... - Îl caut pe Vali al lui Cloșcă, feciorul pe care-l «mănâncă deștele când vede ciriclii» (cocoși). Aflu că e dus la o nuntă. Normal, orice socru mare vrea să stea cu pușcăria la masă în noaptea nunții. Iese Lenuța Cloșcă la poartă. Mama scuipă cu dexteritate semințe de floarea-soarelui. În amurgul vinețiu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cizme... Jăratic ar mânca! Este unul aici, Șiulică al lui Cataroi, tot așa-l cheamă. El cu frații lui...” „De unde știți?” „L-am mirosit... Nea Ioane, îmi zice el odată, io, dacă nu fur într-o zi, mă mănâncă buricele deștelor...” Și doar știa bine unde am lucrat... Hai să vedem școala. Este de pe timpul lui Cuza și n-am fost în stare s-o păstrăm.” Lângă biserică, o ruină de clădire din lut și cu furci de lemn, negre, care
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lui Green. — Mă mir că nu i-a omorît pe loc. Telefonul sună, dar Green nu mișcă nici un deget. — Așa are mai multe titluri de ziar. Și-o trage cu cumnata lui Ellis Loew. Iar dacă cioroii și-au Înmuiat deștele cu parfum, tot lui Jack trebuie să-i mulțumim - el le-a vîndut pontul celor de la Badge of Honor. Ed, crezi că faci față? Ed simți că i se strînge stomacul. Da, domnule, pot. — Șeful ar fi vrut ca Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
degetele. Ochiul lui teafăr Îl săgetă cu ură. Ed Închise comunicația audio. — Ray, hai să schimbăm subiectul. Ce zici de baseball, lăbarule? — Nu, hai să vorbim despre păsărici. Ți-ai tras-o aseară sau ți-ai dat cu parfum pe dește ca să nu iasă testul cu parafină? Tremurături nervoase. Ed spuse: Unde ai fost noaptea trecută, la ora 3? Nici un răspuns. Alte tremurături. Ed reluă: Am atins o coardă sensibilă, Sugar Ray? Parfum? Femei? PÎnă și un rahat cu ochi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dispară. Și nu va fi el acela. Înăuntru, un băiat se fâțâie agitat prin atrium. — Tată! strigă de cum îl zărește. — Ce i, Aeserinus? tresare. Copilul vine în fugă spre el. — Nu ești la recitare, împreună cu mama și Herius? îl isco dește nedumerit. Am făcut lecții până acum... Nu, zău? Ironia din glas e nedisimulată. Se uită spre pedagog, care nu îndrăznește nici să confirme, nici să infirme. — Și ce vrei acum? îl întreabă pe puști. — Îmi dai voie să mă duc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spui și nouă? zâmbește sarcastic Toal. — Nee, șefu, i-ok. Nu-i nimic, dă din umeri Gillman. Dougie Gillman are părul castaniu, tuns scurt, ochii albaștri Înguști și reci, fălcile mari și atât de puternice c-ai putea să-ți frângi deștele. E cam denălțimea mea, un metru șaptezeci, dar tot patâta de lat. — Poate dacă aveți răbdare, domnilor, spune Toal cu răceală În voce, Încercând acum să-și recapete autoritatea În lipsa lu Niddrie, am putea continua. Decedatul probabil că se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mda, spune unul speriat. — Câțani are bunicăta? — Trei sute șaizeci și doi, replică el. — Marfă loja. Dougie Millar Încă e mare maestru? — Mda... — Ei bine, ofițer...? — Cameron, domnule. — Ei bine, polițist Cameron, vă sugerez ție și colegului tău să vă scoateți deștele din cur. Cunoașteți politica de toleranță zero față de infracțiunile și contravențiile din spațiile publice? — Da... noi... se bâlbâie el. Un bulangiu Începător. Presupun că voi sunteți ofițerii care patrulează zona asta, nu? — Da domnule. — Mă bucur. E un vagabond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a se ascunde. Vasquez se ridică și se duse să-i ajute pe Hicks și pe Burke să împingă în ușă. Cu toate eforturile lor unite, panoul se deschidea încet spre exterior. Metalele și balamalele scrâșnete de protest. Hicks găsi deștul suflu pentru a striga la Gorman: ― Vino să ne ajuți să închidem ușa asta! Locotenentul ieși din buimăceală și reacționă. Se dădu înapoi scuturând din cap, cu ochii bulbucați. Hicks înjură și împinse cu umărul pe pârghia de zăvorâre. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]