596 matches
-
pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora ... Citește mai mult După despărțirea de Camelia a rătăcit mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Eminescu a propus și susținut „construirea în București a unei biserici monumentale, închinată eroilor români din toate locurile și timpurile, jertfiți pentru libertatea și demnitatea națională”? Se pare că sînteți asociații anti-românului care l-a numit pe „Luceafăr” „cadavrul din debara”. Citez mai departe din „Doxologia”: „într-unul din articolele publicate în ziarul « Timpul » Mihai Eminescu sugera modalități pertinente de finanțare a catedralei dorite: « din fiecare bilet vândut de Loteria Națională, să se aloce un procent în direcția menționată »”. Așadar, ridicarea
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
o culpă în minți turbate. Cu interese stupide în buzunarul inimilor haine, detractorii vorbesc de UNIRE, chiar și de Dumnezeu vorbesc. NASA pune numele Eminescu celui mai mare crater de pe Planeta Mercur, noi, adică..., ăia, detractorii, vorbesc de cadavrul din debara. Luceafărul este în cartea recordurilor, iar noi, adică ăia, îl hulesc pe poetul național. De ce nu mai place detractorilor, Luceafărul? Le-o fi plăcut vreodată? Bine „îmbibați” în criminala democrație, detractorii vor să ni-l ucidă pe Eminescu. Ce rău
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93032_a_94324]
-
că până la urmă aș fi dus-o pe Angela acolo, dacă lucrurile nu s-ar fi complicat pe neașteptate peste măsură de mult. Era o cameră dosnică a casei în care locuisem în ultimul an de școală, un fel de debara unde fuseseră depozitate o mulțime de lucruri de prisos, acolo mă retrăgeam să citesc, să scriu și să meditez în deplină singurătate, nederanjat de nimeni, în fața peretelui cu imagini. Acesta era un zid scorojit pe care, în urma desprinderii în bună
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
cămilă cu cocoașele inegale. În planul îndepărtat, un vehicul tout-terrain escalada o pantă extrem de înclinată. În caz că s-ar fi prăbușit, ar fi sfărâmat în cădere bulbul turlei unei biserici rusești... Fusesem la un pas s-o conduc pe Angela în debaraua mea. Mă hotărâsem să o fac prin trimestrul al doilea, în timpul unei ore de fizică. Ni se dăduse lucrare de control și, dacă mă mai descurcasem cu teoria cumva, în schimb problema nu-mi ieșea deloc, mă și vedeam cu
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
gesturi tandre fularul desfăcut și-mi ridica gulerul lodenului, căci începuse să plouă. Atunci, pentru că nu eram în stare altele să-i spun, de pildă că o iubesc sau ceva de genul acesta, îi vorbisem entuziasmat de lumea mirifică a debaralei mele, iar ea se arătase extrem de dornică să o cunoască. Rămăseserăm înțeleși că o voi conduce acolo cu proxima ocazie. Adică în sâmbăta viitoare. Numai că între timp se pusese pe nins. Iar propunerea plecării noastre la munte fusese făcută
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să se debaraseze, economisind timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un indescriptibil miros de cartofi prăjiți cu salam de primăvară. Secolul al XVII-lea e departe, secolul al XXI-lea e aproape. Pe noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou nouțe: unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umbră zgîrcitu dracului ca și martirul meu auzi ovrei Își fac neamul de rîs că nu așa au pus ei mîna pe bogățiile lumii ce-ar vrea să-mi iau fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o cămăruță strâmtă, o debara pentru mături de la etaj. Îl închiseră acolo, iar jandarmul se așeză de pază în fața ușii. Judecătorul și colonelul își acordară o pauză și-i dădură primarului de înțeles că îl vor chema când vor avea nevoie de el. Micul breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca un țânc, le-am lăsat lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că jandarmul a deschis ușa, și l-am văzut. Bietul flăcău zâmbea, vă jur, cu ochii larg deschiși. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din casa făcută din plăci de ciment, înaltă de zece etaje, l-am ținut pe ăla între buzele mele de l-am învinețit, am câștigat, evident, dar a auzit maică-mea și, când am ajuns acasă, m-a închis în debara și m-a bătut de m-a distrus, m-a călcat în picioare, mărunt și cu metodă, țipam ca din gură de șarpe: ce-am făcut eu?, de ce mă bați așa?, mamaaaaaaaaaaa!!!!! Doar la sfârșitul lecției mi-a zis: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu bățul. Niciodată să nu te uiți Înainte de a o face. — Bineînțeles, a comentat grav Tom, asta-i o metodă veche a școlii celtice. Da, numai că ei, celții, mai Întâi se roagă. Oricum, metoda asta se folosește pentru de-fantomizarea debaralelor și a spațiilor de după uși. Și pentru pat, sugeră Amory. — O, nu, Amory, nu! a strigat oripilat Alec. Nu așa se procedează! Patul cere un alt fel de tactică. Dacă ții la rațiune, lași patul În pace: dacă există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al învățătoarei, care observând mișcările de scărpinare și, cunoscând unde își petrece în general timpul, a ajuns acasă plângând în hohote, de se auzea pe toată valea Florei, fără frumoasele sale cosițe negre, deoarece învățătoarea a băgat-o într-o debara și i-a înfipt foarfecul în codițe, retezându-le, lăsând-o cu părul scurtat băiețește.De atunci copilele Fanei nu au mai vizitat casa bunicii și familia de rudari. Pe la vreo unsprezece - doisprezece ani, Ana și Maria au fost duse
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Ccamera chiar dacă nu era așa de mare, era suficient spațiu să-și poată instala și o mașină de spălat rufe când va avea suficienți bani pentru achiziționarea ei. Camera din fața ușii de intrare se dovedi a fi bucătăria. Avea și debara încorporată în ea, unde să-și depoziteze proviziile și ustensilele casnice. Analizând spațiul disponibil, se gândea că dacă ar demola debaraua, s-ar crea suficient loc pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
va avea suficienți bani pentru achiziționarea ei. Camera din fața ușii de intrare se dovedi a fi bucătăria. Avea și debara încorporată în ea, unde să-și depoziteze proviziile și ustensilele casnice. Analizând spațiul disponibil, se gândea că dacă ar demola debaraua, s-ar crea suficient loc pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie, fiind doar chiriașă, nu proprietară de drept. Ușa din dreapta holului de la intrare înseamnă că dă în camera propriu-zisă se gândi ea
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
câteva secunde de luciditate să amâne decizia capitala, câți ar hotăra a doua dimineață să uite și să-și vadă de drum. Aici, acum mă simt ca un sinucigaș care a pus pistolul în teaca, pastilele pe raft, funia în debara și traversează cuminte pe verde. Mă simt nemuritoare și veșnică, chiar dacă veșnicia va dura o clipă. Acum un an cineva îmi spunea, draga mea, daca este gradul III, ai mai avea trei luni, dar nu este cazul tău. Opt zile
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
copii și bani puțini, în locuințe improprii. „Îmi luase Dumnezeu mințile”, abandonând Bucureștiul - îmi reproșau cunoscuții și, pe parcurs, ajunsesem să cred chiar și eu. Aterizasem într-un mediu ostil de la început, „covorul roșu”, nederulat la sosirea mea, rămăsese în debara, în grija moliilor, aveam de învins temeri și prejudecăți. Am luat totul de la capăt, nu o dată, și nu a fost tocmai ușor. Dar eu sunt o persoană tenace, deși cred în destin. Și cred că destinul, chiar dacă nu poate fi
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
măsea într-o veselie. Domnule, cînd s-a îmbătat asta, că n-am văzut-o ducînd paharul la gură ... Și am început s-o observ. Toată ziua gătea, nu ieșea din bucătărie. Pe hol, lîngă ușa de la intrare, era o debara. Din cinci în cinci minute, auzeam ușa debaralei: scîrț! Acolo își ținea sticla cu palincă, altceva nu băga în ea și, cînd se matolea, se așeza pe scaun, în fața mea, și mă lua la întrebări: No, jinere, tu lucri? Nu
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
îmbătat asta, că n-am văzut-o ducînd paharul la gură ... Și am început s-o observ. Toată ziua gătea, nu ieșea din bucătărie. Pe hol, lîngă ușa de la intrare, era o debara. Din cinci în cinci minute, auzeam ușa debaralei: scîrț! Acolo își ținea sticla cu palincă, altceva nu băga în ea și, cînd se matolea, se așeza pe scaun, în fața mea, și mă lua la întrebări: No, jinere, tu lucri? Nu, Jeni, nu lucrez. Da' de șe nu lucri
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
am auzit în receptor un behăit: A murit mumă-ta, bolîndule ... Cred că atunci a făcut preinfarct, bietul om. Păi, s-o auzi pe moartă behăindu-ți la ureche?! V-am spus cum trăgea asta la măsea: se băga în debara. Într-o zi, cînd eram numai eu acasă, am pîndit-o cînd a intrat în debara, am tras încetișor zăvorul și am plecat. Era vreo patru după-amiază, socru-meu se întorcea acasă pe la nouă seara, lui Răulică și copiilor cu care
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
făcut preinfarct, bietul om. Păi, s-o auzi pe moartă behăindu-ți la ureche?! V-am spus cum trăgea asta la măsea: se băga în debara. Într-o zi, cînd eram numai eu acasă, am pîndit-o cînd a intrat în debara, am tras încetișor zăvorul și am plecat. Era vreo patru după-amiază, socru-meu se întorcea acasă pe la nouă seara, lui Răulică și copiilor cu care se juca el în curte le-am dat bani și i-am trimis la film
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
care se juca el în curte le-am dat bani și i-am trimis la film, era un cinematograf în apropiere ... Ce scandal a mai făcut și atunci. Că mi-am bătut joc de ea, că am închis-o în debara ... Nu te-am închis, femeie, nici n-am știut că ești acasă, stătea ușa crăpată și cred că din obișnuință am închis-o ... și o fi căzut zăvorul ... Ce credeți c-a făcut bețivana? A luat toporișca de bătut șnițele
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
zile la munte. Nu am mai fost din vremea studenției. - Unde ai vrea să mergi? - Nu știu. Nu am o preferință. Munte să fie. Răcoare, pădure, aer curat, drumeții. Cred că echipamentul meu de munte este plin de praf prin debara. Nici nu știu în ce stadiu mai sunt bocancii, dacă rucsacul este curat sau nu l-au ros șoarecii. Când ne întoarcem din oraș îl caut să văd dacă îl mai pot folosi și ce trebuie să mai cumpăr din
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
să pregătească prânzul, Mircea a scos o bere din frigider și, golind cu sete un pahar, a mers să lase bagajul în camera lui și să revină la ținuta abordată de dimineață. Și-a aranjat noua achiziție pentru voiaj în debaraua în care își avea pregătite tot ce-i trebuia pentru turism și campare, a verificat dacă mai sunt bune ghetele. S-a gândit să-i dea un telefon Săndicăi să o întrebe dacă vrea să meargă la Sinaia. Va accepta
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]