545 matches
-
altar. Stau pe pat și îl fixez pe Patrick. Fotografia nu e destul de mare, dar pentru mine e suficient. Îmi amintește mereu de un moment fericit. Patrick este în costum de baie și lansează la apă un caiac de pe un debarcader din Portugalia. Îmi face cu mâna și mă roagă să las naibii aparatul, doar stabiliserăm că ne petrecem toată vacanța pe o mică insulă și că o putem face acum ori niciodată. Este fotografiat din profil și îi poți admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nea Goguță, care e administrator... administratorul părții botanice, de mica grădină zoo se ocupă altcineva. Parcul e Într-adevăr impresionant de mare și cred că se poate spune că e și frumos. Are un lac cu bărci, nuferi, lebede și debarcader și e străjuit de un set de arbori exotici (aduși din Himalaya), are un hipodrom și terenuri de sport, are un castel miniatural, un pod suspendat și un teatru de vară iar lîngă teatrul de vară, se găsește o casă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de cealaltă parte, își dădu Tom cu părerea. — Acolo-i imposibil să intri în mare, stâncile sunt prea abrupte. — Bănuiesc că n-are rost să ne ducem la Maryville să cerem niște binocluri? — Nu. — Au vreo barcă? Dacă-i la debarcader, n-avem cum s-o lansăm de aici, și daca-i pe mare, trebuie să fie pe undeva de-a lungul coastei. — Oricum, e prea târziu, conchise Brian. Toată lumea rămase tăcută. Brian continuă: — Probabil că a obosit și a înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viță de vie. Sunt apoi multe plante din care fabrică licori și le folosesc și pentru săpunuri și ceaiuri. Insula emană un puternic miros de pin și rășină, ceea ce face ca aerul să pară îmbălsămat cu aceste mirosuri plăcute. De la debarcaderul unde aștept vaporașul să mă ducă înapoi la Cannes pentru a-mi relua pelerinajul, privesc atât insula vecină, Margareta, cât și nenumăratele bărci și iahturi, în jurul cărora înoată proprietarii sau oaspeții acestor ambarcațiuni. Parcă-mi dă senzația unei flote care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Privesc în sus și mă gândesc că, totuși, Dumnezeu îi binecuvântează și pe unii și pe 48 alții. Tocmai a trecut prin fața mea un călugăr alături de o tânără, mergând spre restaurant și discutând calm și senin. Ii văd apoi la debarcader și cred că tânăra aceasta, ca și mine, a venit aici să se roage iar acum așteaptă vaporașul. Surprind faptul că toate ambarcațiunile sunt albe și interpretez aceasta ca un semn că oamenii de pe ele sunt oameni ai păcii. Si
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
măcar simplul fapt că mă avea pe mine ar fi trebuit s-o împiedice să spună asta. Într-un vis care se repeta mereu, cu cine dansam în vals? Cu ea? Nu. Dansam cu tata. Ne aflam amândoi pe un debarcader în formă de U, înconjurat de pădure, închizând între cele trei laturi ale sale un mic golf de apă clipocitoare, ceva mai întins decât un bazin de înot, în care se răsfrângeau în pete instabile de verde coroanele umbroase ale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sale un mic golf de apă clipocitoare, ceva mai întins decât un bazin de înot, în care se răsfrângeau în pete instabile de verde coroanele umbroase ale copacilor. În vals mă roteam cu tata înaintând către capătul dinspre larg al debarcaderului, el un pic jenat, dar și amuzat totodată să danseze cu fiul său, ca între doi bărbați tandri, privind în jos, în golul dintre noi, atent la pașii de dans, dar poate și să nu se poticnească în scândurile debarcaderului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
debarcaderului, el un pic jenat, dar și amuzat totodată să danseze cu fiul său, ca între doi bărbați tandri, privind în jos, în golul dintre noi, atent la pașii de dans, dar poate și să nu se poticnească în scândurile debarcaderului, fixate de-a curmezișul. Ne învârteam în vals trecând pe lângă provele dănțuitoare ale bărcilor și tata se amuza, în timp ce mama... Ei bine, totul se petrecea fără ea. O vedeam gânditoare, chiar posomorâtă uneori, aș putea spune, arătându-mi fără entuziasm
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce provele bărcilor dănțuiau în contratimp peste vălurele care se spărgeau clipocind pe undeva dedesubt, de picioarele debarcaderului. De fapt nici nu mai era vis. Îmi făcea plăcere să fac din valsul meu cu tata cu el, care iubea atât de mult valsurile și mai ales Dunărea albastră un joc al imaginației în minutele de dinainte de sosirea somnului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi atacați). Curierul Gliga, omul viteaz și destoinic caporal, ne-a adus ordinul de evacuare la 12 noaptea, în data de 13-14 Aprilie 1944. Întors la centru operativ, urma să revină la orele 3 noaptea, pentru a ne conduce la debarcader. În scopul desprinderii de inamic prin discreție totală și liniște desăvârșită, am primit ordin să organizez o incursiune formată din 3 voluntari, în poziția inamică, pentru a răpi un soldat cu stea roșie în frunte, de la care să aflăm informații
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cel care era folosit și ca translator de limba rusă. El a fost însoțit de alți doi ostași, de altfel singurii care s-au întors, căci sârbul s-a predat rușilor, noroc că nu știau ora retragerii noastre! Ajungerea la debarcader s-a făcut pe brânci și târâș, până la plaja unde se cronometra timpul. Șoapta plecării trecu de la om la om ca un fior, ca o speranță, dublată de regretul învinșilor. Șanțul de retragere era desigur mai scurt decât distanța de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a rămas în minte până azi drept cea mai frumoasă femeie din lume. Sigur că poate splen doarea ei se amestecă acum în mintea mea cu irealul caruselului de pe malul oceanului, cu leii de mare îngrămădiți unii peste alții lângă debarcader, cu omul-statuie încremenit pe posta men tul său (pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru ultima oară, avioanele. Au trecut pe deasupra rîului, la mare înălțime, după care uruitul lor grav s-a pierdut înspre est. Acum este liniște, se aud doar zgomotele nopții de iarnă la malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aud doar zgomotele nopții de iarnă la malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului se întinde orașul cu ferestre opace, șine de tramvai fără țintă, străzi fără verdeață. Privesc către celălalt mal, dar nu-l
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vară din nou și deasupra mea văd un cer aproape fără nor, un cer de un albastru strălucitor, o cupolă străvezie care se întinde peste rîu, peste oraș și peste ținut. Cît a fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de fapt o plută care este atașată cu inele metalice la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului crește sau scade. Mă leagănă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cînd totul se afla la locul său, la odihnă. Dimpotrivă. Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David și cu mine eram ultimii care ne aduceam barca înăuntru, în vreme ce supraveghetorul bărcilor așteptase nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă liniștit în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să aibă trăsături intrinseci, ci împrumutate pe de-a întregul de la bărbatul sau femeia care mînuia cele două
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apă, ridicat precum un castel, cu turnuri cu stegulețe fluturînd, cu terase unde, pe durata lungilor seri de vară, se adunau doamne și domni, cu pălării de paie și ochelari în mînă, cu porți prin care erau transportate bărcile, cu debarcadere și, ancorate de ele, pontoane, invizibile din locul în care stăteam eu, legănîndu-se pe apă clubul construit din beton și lemn, vopsit an de an cu alb, lebădă cu penaj nou, atît de frumos, atît de elegant, atît de inaccesibil
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Purtam cămașa nouă, cu dunga albastră la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii albaștri de tenis, de asemenea, noi. Un grup de băieți, cam zece dintre noi, ne adunaserăm pe debarcader. Băieții își schimbaseră hainele în vestiar, eu traversasem podul gata echipat. Hainele lor erau purtate, le primiseră de la frații mai mari ori de la tații lor, iar ei le purtau cu o nonșalantă lejeritate determinată de această folosință. Erau aici la fel de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune asupra apei. Puteai vîsli oricît de tare, pluta, care era bine prinsă de debarcader, se mișca doar înainte și înapoi, stupid și fără odihnă. Ceea ce conta nu era să-ți demonstrezi puterea, era vorba despre ținută, despre senzație. "Capul sus!" Instructorul considerase că instrucțiunile pe care le dăduse primilor lui elevi fuseseră pe dată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-l iubeam cel mai mult. Desigur, frica aceasta era nenecesară și exagerată. Ceilalți au încercat, probabil, cam aceleași trăiri ca și mine, pe timpul primei noastre ieșiri. Nonșalanța lor, glumele lor mature au dispărut repede de îndată ce barca a fost împinsă de la debarcader și am încercat să tăiem apa pentru prima oară. Dacă aș fi îndrăznit să-mi iau ochii de la scaunul băiatului din fața mea, așa cum se mișca necontenit înainte și înapoi pe șina strălucitoare de metal, aș fi văzut cum înaintea mea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai mare. Gulerul era, într-adevăr, de blană. Am așteptat înainte de a ieși din barcă și l-am observat curioși. "Băieți", a spus instructorul nostru, care rămăsese în urmă. "Băieți..." și n-a mai spus
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi făcut față de o altă persoană, demonstrau că este inabordabil. A făcut-o pentru că eram, pentru un timp, parteneri, iar eu am luat-o drept expresia dorinței sale de a da ce avea mai bun. Era un gest sportiv. Pe debarcader era așezată o barcă incredibil de suplă pentru doi fără cîrmaci. Doctor Schneiderhahn o coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
suportul. Și asta era numai senzația transmisă prin mîini. Înaintea ochilor mei se deschidea, în acest timp, o catedrală copleșitoare de aer și apă, mai largă și mai largă cu cît ne îndepărtam de portul sigur: puntea de acostare și debarcaderul. Întotdeauna am văzut spatele și umerii cuiva în fața mea cînd vîsleam și mi s-ar fi părut firesc dacă acum aș fi avut silueta lui David în față. Dar David vîslea la tribord, iar poziția de atac în această barcă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]