211 matches
-
aer; se întâlnesc la Călugări (lângă Vașcău), Bujor (Munții Apuseni) și Bigar (Munții Banatului). - estavelele funcționează alternativ ca ponor (când apa este puțină, apele de suprafață se scurg prin fisuri în subteran) și ca izbuc, când apa este multă și debușează pe orificiul fostului ponor, la suprafață, sub formă de izvor. La noi sunt cunoscute estavelele Ponoare (Podișul Mehedinți) și Țarina (Podișul Vașcăului). c)Izvoarele permanente sunt legate de zona de profunzime. În cadrul lor se disting: - izvoarele voclusiene sunt ascendente și
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
Izvoarele permanente sunt legate de zona de profunzime. În cadrul lor se disting: - izvoarele voclusiene sunt ascendente și cu debit bogat, ca Vaucluse din Franța, ce generează râul Sorg; - izvoare submarine, alimentate din râuri ce pornesc din regiunile muntoase și care debușează sub nivelul mării; sunt larg răspândite pe țărmul adriatic, în Peloponez și Argolida (Grecia); prezența lor schimbă culoarea și compoziția apei și produc bolboroseli; - morile de mare sunt tipice pentru țărmul dalmatic, în insule din Marea Egee. Apele dulci, ascendente, utilizând
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
cu dimensiuni de zeci și sute de metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puțin evoluate fundul este vălurit; la cele evoluate este neted, trecerea spre versanți făcându-se prin trene proluviale sau de grohotiș. În cadrul lor pot debușa izvoare, pot funcționa estavele. În România se întâlnesc în Munții Apuseni, Munții Mehedinți și Munții Banatului. e)Poliile reprezintă formele depresionare cele mai evoluate și pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variază de la câteva sute de metri la
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
Dondușeni, lungimea sa fiind de 286 km. Pe Răut sunt situate orașele Bălți, Florești și Orhei. Râul își are obârșia la confluența a două păraie la 2 km spre est de satul Rediul Mare, la altitudinea de 180 m și debușează în râul Nistru de pe malul drept, la 342 km de la gura fluviului, lângă orașul Dubăsari, la altitudinea de 12,00 m. Lungimea râului este de 286 km, suprafața bazinului hidrografic de 7.760 km², diferența de nivel de 168 m
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Se pare că von Vietinghoff a încercat să-și retragă militarii chiar și fără aprobarea oficială de la Berlin, numai că între timp acțiunile aliaților i-au tăiat orice posibilitate de regrupare și i-au distrus unitățile derutate. Armatele aliate au debușat în câmpia râului Po, cucerind Padova, Veneția, Trevisto, Verona. Trieste fusese cucerit de partizanii iugoslavi doar cu o zi mai înainte de sosirea anglo-americanilor. După sinuciderea lui Hitler, forțele germane din Italia au capitulat pe 2 mai 1945. Pe 25 aprilie
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
cu Dâmbovița până la Budești, de acolo canalul urma să fie tăiat prin câmpie spre portul Oltenița. În total erau necesare șase ecluze de câte 6,5 m înălțime pentru vasele de 1000 - 2000 tone. Lacurile Bucureștiului, și ele cu ecluză, debușau în Cernica de unde se făcea legătura cu noul canal. Proiectul prezentat la palat a fost apreciat ca bun, dar s-a amânat pentru ca fondurile să servească rectificării Căii Victoriei și construcției Palatului. Pe urmă a venit războiul și proiectul nu
Canalul Dunăre-București () [Corola-website/Science/299463_a_300792]
-
navele de război romane. Sistemul Circus Maximus este cel mai puțin cunoscut dintre sistemele de canalizare ale Romei antice. El drena partea de sud a orașului și avea 8 canale de ramificație care se uneau într-un canal colector, care debușa în Tibru cu cca. 100 m. aval de Cloaca Maxima. Sistemul Cloaca Maxima, cel mai mare sistem de canalizare al Romei antice, drena partea centrală a orașului, în particular văile dintre dealurile Esquilina, Viminal și Quirinal. El este și sistemul
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
afluente, dându-le tot numele de Cloaca Maxima pe când altele se referă doar la canalul principal. De fapt, Cloaca propriu zisă este exclusiv la canalul colector. Cloaca începea în Argiletum în apropiere de Templul Minervei. Existau diferite canale secundare care debușau în acest punct, unul în lungul Forului lui August iar altul venind din Argiletum. Din acest punct inițial, traseul colectorului urmărea strada din lungul Forului lui August și celui al lui Iulius Cezar până în dreptul Basilicii Aemilia. Prima parte, cea
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
râul Argeș)având ca șef de proiect pe Paul Solacolu, comportând ca lucrări hidrotehnice: Astfel, din aducțiunea Ogrezeni - Roșu a fost derivat un canal care trece valea Dâmboviței în rambleu printr-un pod canal, în apropiere de Dragomirești-Deal și care debușează în Lacul Străulești asigurând debitele necesare pentru realizarea unei scurgeri salubre prin salba de lacuri de pe râul Colentina. Pe sectorul aval al acestei văi a fost realizat Lacul Pantelimon, cu un volum de 11,7 milioane m³, utilizat ca rezervă
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
s. O ultimă lucrare a fost derivația Ilfov - Dâmbovița, din zona Răcari, care permitea devierea debitelor de viitură ale Ilfovului în Dâmbovița, de unde puteau fi tranzitate mai departe fie în Ciorogârla, fie în Argeș prin derivația Brezoaiele (Dâmbovița - Argeș), care debușează în Argeș în amonte de podul peste Argeș al autostrăzii București - Pitești. Ansamblul acestor lucrări a fost terminat în 1998. Lucrările de regularizare a Dâmboviței nu se extinseseră în trecut în aval de București și, de aceea, în anul 1957
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
erau sub controlul SOS ci a brigăzii Serviciilor Speciale Aeriene. Succesul operațiunilor amfibii de debarcare depindea de stabilirea unei regiuni sigure de pe care să se extindă capetele de pod și care să permită aprovizionarea corespunzătoare a unei forțe capabile să debușeze în teritoriul pornind din zonele învecinate plajelor. Forțele debarcate pe plaje erau foarte vulnerabile la contraatacurile inamicului efectuate mai înainte de concentrarea în capetele de pod a unor forțe suficient de numeroase și de bine înarmate. Pentru a încetini sau chiar
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
de bazinul Mureșului, teritoriul comunei este străbătut de un singur curs de apă permanent, pârâul Fibiș, care prezintă un debit mic vară și viituri primăvară, în valea acestuia aflându-se numeroase depresiuni periodic înmlăștinate. În văile menționate anterior, în care debușează o serie de vai de mică importantă, cursurile de apă sunt intermitențe, ele fiind periodic inundate de apele ce se scurg de pe versnți în perioadele ploioase, fapt ce a determinat executatea unor canale de dirijare și evacuare a acestora. Temperatura
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
grad de alterare ridicat, se formează o pătură acviferă, care la precipitații normale se acumulează și izvorăște la baza versanților. Au o curgere permanentă și debite foarte variabile. În zonele calcaroase se acumulează importante cantități de apă din precipitații care debușează în izbucuri, lapiezuri. Coșuștea are izvoarele în județul Mehedinți într-o asemenea zonă la altitudini de 580 m. Alte cursuri de apă de pe teritoriul comunei sunt și pârâurile Prejna, Gornovița și Balta din bazinul hidrografic al râului Topolnița. La nivelul
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
constituie râul cu cel mai mare debit din peninsula Iberică și anume Ebro, care se varsă în marea Mediterană după ce străbate vest-est câmpia Aragonului. Râurile din partea de nord a țării și care izvorăsc din Cordiliera Cantabrică sunt scurte și tumultuoase, debușând în golful Biscaia sau oceanul Atlantic, generând un relief specific (țărmuri cu rias în nord vest). Insulele sunt lipsite de râuri cu un caracter permanent, singurele excepții fiind La Palma și Gomera. Lipsa unor vaste depresiuni interioare lipsite de drenaj
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
poate fi influențată de următorii factori: Presiunea." Apă, venind pe fisuri înguste, are o anumită presiune creată de coloană de lichid acumulată. Ea devine tot mai agresivă, mărește prin dizolvare fisură și se încarcă cu dicarbonat de calciu. Cand picătură debușează într-un spațiu larg, cu aer, presiunea scade brusc și dicarbonatul în exces față de nouă presiune se disociază și are loc depunerea calcarului că speleoteme. "Temperatura". Există întotdeauna diferențe de temperatură suficiente între apă ce circulă pe fisuri și goluri
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
sistemul de aducțiuni și captări secundare, ce cuprinde 81 de captări grupate în trei ramuri distincte: În sistemul de derivații secundare se integrează stațiile de pompare Petrimanu, Jidoaia și Lotru-Aval, la care se adaugă captarea gravitațională Galbenu și captările ce debușează direct în aducțiunea principala, Mănăileasa și Rudăreasa. Captarea apelor din rețeaua de aducțiuni secundare sud este realizată de către lacul Petrimanu, barajul de 50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 1,8 mil m3. Trei
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 1,8 mil m3. Trei grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=174 m) pompează apă în galeria sud-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Vidruța. La 6 km în amonte de barajul Petrimanu se gaseste captarea gravitațională Galbenu, creată pe cel mai important afluent al Lotrului-Latorita, în aval de confluenta cu pârâul Galbenu. Un baraj de 60 m înălțime în
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,3 mil m³. Două grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=193 m) pompează apă în galeria nord-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Goata. Apele afluenților Lotrului din aval de barajul Vidra sunt colectate în lacul stației de pompare Lotru-Aval, barajul de 42 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,675 mil m³
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
barajul de 42 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,675 mil m³. Două grupuri de pompare (P=4 MW, Q=1 m³/sec și Hnet=318 m) pompează apă în galeria nord-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Goata. Lacul de acumulare are următoarele caracteristici: este de tip baraj de anrocamente cu nucleu de argilă. Principalele caracteristici ale barajului sunt următoarele: Este amplasat în versantul stâng, fiind alcătuit dintr-un deversor cu nivel liber
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
și primăvară. Zona cea mai umedă o constituie versanții nordici ai Munților Elbrus (1000-2000mm/an), datorită aerului umed adus de deasupra Mării Caspice. Hidrografia: râurile sunt rare, au un regim torențial în cursul superior și seaca în cel inferior, unde debușează în mlaștini și sărături. Lacurile sărate mari punctează zone joase ale unora în depresiunile interne, cum sunt: Lacul Namek, Nahtegan, Task. Vegetația este dominată de stepe uscate, formațiuni deșertice și xerofile montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
colmatează unele diaclaze ale peșterii. Studiul acestora este deosebit de important pentru paleoclimatologie. Este situată aproape de izvoarele Pârâului Orbului, afluent de stânga al Văii Seci. Accesul se face de pe Valea Telcișorului iar în subteran se pătrunde pe o galerie descendentă care debușează într-un aven îngust ce nu depășește 3m, dar are o adâncime de 44m. Jgheabul lui Zalion are 4.513m lungime iar adâncimea peșterii este de 303m. În cea mai mare parte peștera este foarte îngustă, pigmentată cu numeroase cascade
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
Izvor al râului este considerat locul apariției albiei slab dezvoltate, la 5 km spre nord-vest de s. Dobrușa, la altitudinea de 213 m. Râul debușează în râul Răut de pe malul stâng, la 101 km de la gura acestuia, lângă s. Țânțăreni, la altitudinea de 44 m. Lungimea râului este de 32 km, suprafața bazinului de recepție - 142 km²; căderea râului - 169 m, panta medie - 5,21
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
Cursul Nordic care în amonte se prezintă ca o galerie de dimensiuni medii întreruptă de câteva săli. În aval continuă la început sinuos și sfârșește într-un sifon impermeabil. O laterală fosilă frumos ornată depășește sifonul și interceptează iar activul debușând în Sala Mare (107/24 m). Urmează o galerie terminată cu Sifonul 2. Și acesta poate fi evitat pe o galerie largă care dă acces în Sala Argilei de mari dimensiuni (57/24 m). Din această sală pornesc mai multe
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
Rețeaua hidrografică este slab dezvoltată și are o scurgere periodică, cu excepția râurilor care drenează regiunile estice și Cap. Principalele cursuri de apă sunt Limpopo, care se varsă în Oceanul Indian, și fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km), care debușează în Oceanul Atlantic. Acestea au repezișuri și cascade, ca urmare, un potențial energetic ridicat. Vegetația tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deșert si semideșert. Savanele se prelungesc din podișurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul țării, unde se
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
cu Galeria Ursului. După un parcurs relativ strâmt galeria se deschide și se ajunge în Sala Pădurii (10/5/5 m). Galeria continuă rectiliniu având dimensiuni mari (10-15 m), foarte bogat concreționată (stalactite, stalacmite, gururi, draperii, domuri, coloane, etc.), care debușează în Sala Bivuacului. Galeria se termină brusc la Marea Prăpastie (o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]