560,054 matches
-
afișe care vesteau evenimentul extraordinar al ediției jubiliare a Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée inițiat și organizat cu triumfale succese recunoscute în lumea întreagă de către marea soprană Mariana Nicolesco. Impactul asupra mea nu putea, firește, să fie decât pe măsura acestui eveniment, a cărui complexitate s-a manifestat, ca întotdeauna, pe multiple paliere: profesional, artistic, pedagogic, didactic, festiv, etic, uman. Organizatorii, membrii juriului, tinerii artiști aflați în competiție și toate categoriile de colaboratori erau ca prin miracol armonizați
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
casă din București ori din Paris îi dă, pentru o secundă, senzația că întoarcerea în trecut este posibilă. Rațiunea îi spune însă imediat că oamenii legați în amintirea ei de acel loc nu mai există sau sînt cu totul altfel decît îi știa. Aceste alunecări în timp îi prilejuiesc Monicăi Lovinescu scrierea unor rînduri de mare sensibilitate, care ar putea intra în cele mai selecte antologii de proză: ,Acum, cînd geografic nu-mi mai este interzis, e prea tîrziu: toți cei
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
abandoneze interminabila luptă de uzură, singura motivație pentru a-și continua demersurile este nevoia disperată de a-i face dreptate mamei sale, fie și după patruzeci de ani. În cele din urmă, demersul său este încununat de succes. Mai mult decît atît, Jela Doina încheie cartea despre martiriul Ecaterinei Bălăcioiu, așa încît se poate spune că datoria fiicei de a-i face mamei sale dreptate în posteritate a fost împlinită. În privința crimelor comuniste, Monica Lovinescu observă, laolaltă cu importanți gînditori politici
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
lor a rămas la fel de tînără, candidă și voluptuoasă, după care se fluieră prelung a admirație. Unul publică Ethernul pheminin, altul Sonetele Infernalei Comedii (ilustrată de primul), două cărți scrise în trecut de doi poeți, unul mai tehnic și mai senzual decît celălalt - acești Paganini și Vivaldi ai manie(li)rismului contemporan -, alături de care cititorul poate trăi fericit în monogamie cu poezia pînă la adînci bătrîneți. Ethernul pheminin este o selecție cu cele mai inspirate poeme pe tema femininului din creația lui
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
poeme pe tema femininului din creația lui Șerban Foarță. Apărut la Chișinău, volumul adună poeme mai vechi, cu siguranță necunoscute dincolo de Prut, și altele mai noi, selecția fiind excelent făcută și lăsînd impresia unei poezii de dragoste mult mai variate decât ți-ai fi închipuit. Rebis este, însă, un volum nou-nouț (adjudecat de Humanitas, editură ce pare că vrea să preia controlul poeziei de vîrf), un adevărat come-back al lui Șerban Foarță, un regal tautofonic, în tradiția celebrului Șal, eșarpele Isadorei
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
ales, pe această ,proprie civilizație". Tehnica (joculară) a fost remarcată cu asupra de măsură, versurile lui Șerban Foarță fiind, practic, exemplificări obligatorii în dicționarele de figuri de stil la rubricile despre gama eufoniilor, aliterație, omofonie și tautofonie. (Mai puțin participativ decît Brumaru, Foarță este, mai degrabă, un contemplativ și un elegiac mai prețios. Tautofonia, acel perpetuum mobile sonor cînd aerul dintre cuvinte devine el însuși sunet, este un trop pasiv.) De unde, însă, inegalabila vervă asociativă, exhibiționismul lexical, jongleria lingvistică cu care
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
mai interesantă privirea îndeaproape a ,civilizației" literare căreia îi aparține poetul. Sigur, așa cum spusese și Ion Pop, Foarță nu este un romantic și nici un simbolist, dar poetul le interpretează bine partiturile. Or, asta este tocmai efectul artefactului, care nu e decît o altă formă de expresie a sentimentalului. Nici un alt poet român nu are agresivitatea discretă a livrescului lui Șerban Foarță, un fel de ,parazit" liric superior care conviețuiește cu predecesorii într-un soi de omagiu poetic tributar. Căci Foarță nu
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
poet român nu are agresivitatea discretă a livrescului lui Șerban Foarță, un fel de ,parazit" liric superior care conviețuiește cu predecesorii într-un soi de omagiu poetic tributar. Căci Foarță nu le datorează mai mult poeților care l-au format decît îi datorează ei lui pentru că îi reformează în cadrul acestui nesfîrșit proces de resemantizare. În relația Foarță vs. Chopinhauer, avantajul mai mare este al poetului. Intertextualitatea înseamnă, în fond, polisematismul semnificației. Prospețimea, chiar și după atîta timp, a expresiei poetice a
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
amor. S-a scris despre acest tânăr politician că ar fi un arogant și un avid de putere. Se poate. Nu zic. Altceva însă mă preocupă pe mine. Pe mine mă bate un gând mult mai grav, mult mai primejdios decât faptul de a fi prea trufaș. Trufia, totuși, până la un punct, nici nu prea strică. Asupra mea cade, piezișă, umbra unei idei de-a dreptul îngrijorătoare... Se spune că firea unui astfel de ins moale, în fond, ca o șină
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
crucea-nasture de la Televiziune" (22, 780, 2005); , Merge perfect și cu ŤNasturele Cu Cruceť de lângă Herăstrău!" (FG = forum Gândul, 2005); ,Ťnastureleť lui Caramitru din piața Charles de Gaulle" (ib.). Oricum, în ultima vreme nimic nu a stimulat imaginația bucureștenilor mai mult decît noul monument din Piața Revoluției. Mulțimea analogiilor s-a coagulat rapid în cîteva formule cu mari șanse de a rămîne în memoria colectivă. Cea mai pregnantă e asocierea țeapă-cartof, cu accentul pus pe unul sau altul dintre termeni: ,}eapa și
Toponimie urbană by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11325_a_12650]
-
pe loc. Ne putem imagina de câte ori s-a aprins în spiritul și în sufletul lui Van Gogh nebunia incendiară, solară, pictându-și eroic autoportretele. în Botticelli, Octavian Paler vede triumful operei asupra biografiei, nu și-l poate imagina pe acesta decât tînăr, ca pictura lui hedonistă, și asta nu doar pentru că pictorul nu ne-a lăsat nici un autoportret de bătrânețe, când era neputincios, părăsit de prieteni și de admiratori. Marii artiști rămân în conștiința noastră prin vârsta artei lor. Solitudinea e
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
nu pleacă în luna de miere cu soțul ei? În revistele pentru ele, partenerele noastre află că "Reușita examenului depinde de dumneavoastră". Măcar acest titlu e reverențios. În general, autorii-autoarele își iau cititoarele "la per tu". Exemplu: "Ești mai tînără decît scrie în buletin?" sau "Te-ai hotărît să-l părăsești. Cum îi spui?" Ei, cum îi spui ca să nu-ți spargă fața? Dacă ar fi să te iei după revistele ce-i sînt consacrate, femeia română e o săracă cu
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
m-am molipsit, ce vreți): De cîți înțelepți e nevoie pentru a identifica un orgasm intelectual?" cei doi răspund într-un glas: de unul singur! În schimb Aly Elsidding, un fotomodel multaru, este ,o balanță româno-sudaneză" și nu se sexfruntă decît cu cititoarele cărora le arată mușchii. În revistele la care mă refer, clientele află pentru patru lei noi că: , Nu trebuie să scapi ocazia vreunei sesiuni de masturbare în doi - dar lasă-l pe el s-o facă pentru tine
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
exprimare ale sinelui. Boris Eifman folosește integral vocabularul clasic până la cele mai dificile și spectaculoase elemente tehnice, pe care însă le și remodelează, dându-le adesea o mai mare libertate în expresia brațelor, fapt propriu neoclasicului, dar mergând mai departe decât Jacobson în introducerea unor mișcări libere, create de el și adecvate tensiunilor momentului, mai ales în dansurile de ansamblu de inspirație populară sau în cele pornite de la dansurile de salon. Jacobson era un liric, Eifman este un romantic tumultuos și
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
primul act mai are o oarecare coerență, sugerând tensiunea dintre două lumi ireconciliabile, cel de-al doilea act, în care personajul principal - inspirat de viața reală a unei mari balerine, Olga Spesivțeva - părăsește "raiul" comunist plecând în Occident, nu este decât o succesiune pestriță, lipsită de un evident fir conducător, în care se alătură scene intimiste, scene de salon în care se dansează charleston, apoi o reducție a primului act din baletul clasic Giselle și o scenă de ospiciu, care, chiar dacă
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
a actului doi din Giselle realizată de Matz Ek. Dar, chiar și în aceste condiții, se putea vedea calitatea remarcabilă a trupei de balet, cât și a țesăturii unora dintre momentele coregrafice, de care însă nu te puteai bucura deplin decât extrăgându-le din context, efort pe care nu a mai fost nevoie să îl facem la Moličre și al său Don Juan. La acest din urmă spectacol, pe lângă duetele de o compoziție inspirată și de o serie de dansuri de
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
suită de prim balerini, care se dăruiau apoi mișcării deplin. Este de luat în considerație însă și faptul că, în afara darurilor naturale și a disciplinei căpătate în școală, dansatorii acestei companii de stat (dar pe care statul nu o finanțează decât cu 25%) sunt motivați și financiar, aflându-se sub oblăduirea unui impresar American care-i duce pretutindeni în lume - o fericită îmbinare între datele locului și inteligența managerială de peste ocean. Nu aceleași calități le-au avut și organizatorii români care
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
romanul lui de debut ar fi ,deopotrivă o carte excelentă și un certificat de identitate culturală". Colecția în care apare este ,Rîsul lumii", unde au fost publicați deja Des MacHale, Andrei Pleșu sau Christopher Buckley. Așteptările nu pot fi, așadar, decît mari. Să vedem însă ce găsim în carte. Oxy Duma este proprietarul unui cactus mort și proaspăt concediat de la agenția de publicitate unde lucra. Brusc, realizează că își va răzbuna destinul scriind o carte ce va supraviețui generațiilor, o capodoperă
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
nu are pic de umor, dar te intrigă prin obstinația cu care încearcă să fie amuzantă cu prețul celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
precum un borcănel de banal iaurt ce ne amăgește cu fanteziști fermenți ,bifidus essensis". Nu tot ce se editează merită și citit și să nu uităm că, uneori, cărțile care ajung cu adevărat bestsellers-uri spun mai multe despre noi, cititorii, decît despre autorii lor.
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
constata cît de departe a ajuns ignoranța, inclusiv la nivelul responsabililor departamentelor culturale din mass-media. Pe fondul confuziei de valori care tinde să se instaureze în societatea românească, o carte precum cea publicată recent de Daniel Cristea-Enache este mai mult decît binevenită. Mircea Anghelescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Nina Cassian, Gabriel Dimisianu, Ștefan Augustin Doinaș, George Gană, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ileana Mălăncioiu, Dumitru Micu, Virgil Nemoianu, Z. Ornea, Octavian Paler, Marta Petreu, Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu, Mihai
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
endocrine, îndeosebi afective. După mine, a trăi cu adevărat în literatură nu înseamnă deloc a transpira literatură. Cultura, pentru literatul însetat de valori, nu se mănîncă cu polonicul; ea nu provoacă greață, ea nu-i Ťciumurleșteť (cunoașteți acest cuvînt ardelenesc?...) decît pe cei care nu au organ pentru cultură. Nu e nimic rușinos în a nu avea organ pentru cultură, cu condiția să nu fii literat. Nici Goethe nu avea - conform propriei mărturisiri - organ pentru filozofie. De aceea nici nu l-
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
explică Nicolae Manolescu metoda critică: ,Rămîn ce-am fost: impresionist. Metodele în critică vin și trec, impresiile noastre subiective se dovedesc autentice și vii. Greșite, uneori, dar adevărate. Naive, alteori, dar oneste. Prefer să Ťratezť într-o critică fără metodă decît să Ťcîștigť într-o metodă fără critică". (p. 103) Unul dintre oamenii sublimi ai vremii noastre, filozoful Mihai Șora, își dezvăluie cu inocență o trăsătură de caracter pe care nu i-o bănuiau mulți: , Amînarea îmi stă în fire și
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
p. 103) Unul dintre oamenii sublimi ai vremii noastre, filozoful Mihai Șora, își dezvăluie cu inocență o trăsătură de caracter pe care nu i-o bănuiau mulți: , Amînarea îmi stă în fire și nu mă apuc cu adevărat de treabă decît atunci cînd nu mai am încotro, de obicei pentru că risc să încurc serios pe cineva care obținuse de la mine de text și fără el rămîne descoperit: așa, cu ștreangul de gît, mă aștern, în sfîrșit, pe treabă și în general
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
o raritate, cu deosebirea semnificativă că altora treaba nu le iese întotdeauna la fel de bine. Ceea ce deranjează în aceste ,dialoguri pe hîrtie" sînt întrebările nejustificat de lungi (ele sugerează o dorință a autorului de a se băga în seamă mai mult decît o permite modestul statut de reporter pe care și l-a asumat) și, mai ales, faptul că unele dintre aceste întrebări nu sînt chiar inocente. Din felul în care sînt puse, ele sugerează răspunsul pe care autorul îl așteaptă de la
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]