1,473 matches
-
un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare și s-a dat drumul la pelerinaj". Destul de plastic, nu-i așa? Dar, se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner, un N. Moraru, un J. Popper nu vorbeau la fel? Stranii afinități spirituale redescoperite, curioasă reciclare, ciudată retrezire din somnul letargic a proletcultismului! Cenzura în democrație Remarcabil articolul lui Horațiu Pepine ("Votul obligatoriu și istoria posibilă") din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
de experiență în privința metodelor de interogare și pedeapsă. In recentul război civil fusese unul dintre cei mai cruzi torționari. Ii adusese satisfacție și „misiunea de a-i urmări și prinde pe intelectualii, profesorii universitari și studenții, artiștii, actorii și scriitorii decadenți care formau o extremă periculoasă a societății". Prefera însă libertatea de a schingiui și de a asasina. Acum a aflat că, după două atentate reușite împotriva unor comandanți ai armatei, se pregătesc altele și a ordonat arestări masive în cursul
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
Vianu ar fi practicat-o asiduu) și studiile clasiciste ale aceleiași perioade se află o prăpastie de netrecut. Nopțile pierdute în compania unor prieteni de rasă, ca Matei Călinescu (Geamănul, cum e numit peste tot), prin cârciumi ieftine, recitând poeme decadente, nu sunt cu nimic mai prejos decât diminețile în care, sub îndrumarea lui Edgar Papu, tânărul crai traducea din textele latinității medievale. Promiscuitatea se poate ivi oriunde, chiar și în bibliotecă, pe câtă vreme noblețea e la rândul ei ubicuă și nu
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
din Demonii, monștri vădind însă un numitor comun, pasiunea pentru fotografie și film erotic. Cinematograful își exercită ineluctabil fascinul, iar Balabanov se joacă pur și simplu cu convențiile genului la marginea abisului scrutat prin lentila unor pasiuni inavuabile de reflex decadent acolo unde contrastele se ciocnesc violent având însă o rezultantă estetică. Esențial însă, regizorul reia un fragment din istoria cinematografului cu trecerea de la fotografie la imaginea pe peliculă și la adaosul pe care cinematograful mut îl primește de la muzică. În
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
A început de jos și a cunoscut o ascensiune fulgerătoare, iar lăcomia corporatistă, succesul în exces și puterea dobândită l-au transformat din broker onest în infractor implicat în scandaluri de corupție, înșelăciune și crimă. Bani. Femei. Putere. Petreceri. Distracții decadente. Droguri. Tentațiile erau la tot pasul și atât de ușor de obținut. Amenințarea legii era irelevantă. El putea cumpăra orice și pe oricine. Pentru Jordan și restul haitei de lupi, nimic nu era destul sau prea mult, iar modestia era
Leonardo DiCaprio este "Lupul de pe Wall Street", din 10 ianuarie, în cinematografe by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62764_a_64089]
-
s-o interpreteze, nu ca pe un recviem, ci ca pe o glorificare a eroilor leningrădeni. Și poeziei i se cerea o atitudine asemănătoare. Modernismul poetic, bazat pe muzică, pe individualism și pe obscuritate, a fost condamnat ca burghez și decadent, iar poezia silită să se întoarcă la exprimarea unor sentimente obștești, limpezi și festive. Oarecum neașteptat este să constatăm că o critică aproape la fel de severă la adresa muzicii a venit dinspre raționalismul liberal ale cărui origini se află în Renaștere și
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
de la începutul secolului al XlX-lea și-au scris opera patru poeți profund diferiți între ei, ilustrînd fiecare curente literare diferite, tradiții culturale diferite, maniere stilistice incompatibile: Ion Budai-Deleanu - autor al unei epopei baroce întîrziate, Iancu Văcărescu - autor tributar clasicismului decadent al secolului al XVIII-lea, Gheorghe Asachi - cultivator al unui clasicism nobil de factură italiană și Costache Conachi. Dacă doi poeți cu adevărat talentați, Budai-Deleanu și Asachi, au luat în serios nu numai arta versului, ci și propria lor menire
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
o ilustrează din plin. Ambiguitatea sexuală ritmând chestionarea febrilă și anxioasă a propriei identități devine o marcă a întregului film. Regizorul Eva (Eva Mattes) încearcă o adaptare a romanului Dama cu camelii al lui Dumas-fiul într-o casă abandonată. Decorul decadent populat cu simulacre și postișe al unei case abandonate în care regizorul se autoclaustrează cu actori cu tot se acomodează cu dezinhibarea sexuală a generației Hippie a anilor ’60. Viziunea regizorală a Evei recuperează inspirat propriile chagrins d’amour într-
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
cu remarcarea unei stele noi; propriul eșec anticipează catastrofa generală. În același timp, există la Lars von Trier un elogiu al frumuseții crepusculare, care vine din distrugere, care încununează un eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu este antifraza acestei melancolii. Reacțiile unui tată histrion și clownesc, Dexter (John Hurt), replicile tincturate sarcastic ale unei
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
simboluri - sunt în Mosquitoes oarecum învăluite în ceață. Ce putem găsi în roman e tema alienării de societate a adevăratului artist, dar Faulkner urmează aici o concepție modelată în mare parte de scriitorii romantici de la începutul secolului al nouăsprezecelea și decadenții fin de sičcle. Gordon, de exemplu, e mai apropiat de rătăcirile lui Aengus al tânărului Yeats decât de Prufrock al lui Eliot, și încă mai apropiat de počte maudit-ul decadenților de secol nouăsprezece." (Brooks, 1980: 145). Mosquitoes e, dincolo de toate
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
parte de scriitorii romantici de la începutul secolului al nouăsprezecelea și decadenții fin de sičcle. Gordon, de exemplu, e mai apropiat de rătăcirile lui Aengus al tânărului Yeats decât de Prufrock al lui Eliot, și încă mai apropiat de počte maudit-ul decadenților de secol nouăsprezece." (Brooks, 1980: 145). Mosquitoes e, dincolo de toate acestea, o scriere de interval - o încercare de a aproxima vidul personajelor și vidul acțiunii. Faulkner s-a străduit să compenseze absența narațiunii consistente structurând acțiunea după un model cronologic
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
majore ale stilisticii proprii, tematic și iconografic sînt tot mai sever confiscați de imperativele doctrinare ale realismului socialist și de epica sociologizantă a artei noi, pusă și ea în slujba clasei muncitoare de la orașe și sate. Lupta oficială cu formalismul decadent, satanizarea geometriei ca formă elementară a evazionismului și a lașității mic-burgheze, denunțarea lui Brâncuși ca unealtă a propagandei occidentale împotriva comunismului eroic și a înaltelor sale valori umaniste se manifestau simultan atît cu formele tacite de rezistență, a se vedea
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
crimă", „o dramă adevărată", stereotipii caraghioase care aveau să însoțească genul conferindu-i convenționala acoperire „artistică" menită să accentueze perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena finală a sinuciderii lui Victor Ivanovici ca expresie catartică în absolut a vizionării filmului lui Putilov intrat în circuitul cinematografic devine emblematică asupra dimensiunii poetice și decadente a filmului. Plutind în derivă pe o bucată de gheață pe care Neva o duce către mare, Victor Ivanovici trăiește apogeul existenței sale căreia îi conferă o ieșire memorabilă din scenă, la finele operei la care a contribuit într-un
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
un beligerant onest scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul de manierist pentru care eleganța nuanței e o dovadă a respectului de sine. Înainte de a scrie pentru alții, Grigurcu scrie pentru gustul său și i s-ar părea o trădare să-și simplifice sintaxa de dragul cititorilor. De aceea, ținând
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
profundă care îi lega fără voia lor. Veniți din orizonturi sociale opuse (modesta familie de intelectuali ardeleni la prima generație versus moșieri moldoveni), au mers însă unul spre celălalt, întîlnindu-se la jumătatea drumului. Pe Iosif l-a atras aerul blazat, decadent și hipersensibil al fiului de moșier; după cum pe Anghel - energia și productivitatea celuilalt. După zece ani de Paris în care nu scrisese aproape nimic, Anghel întîlnea un mai tînăr și mai sărac confrate, care muncea plin de încordare, zi de
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Gabriel Coșoveanu Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, București, Editura Curtea Veche, 605 pag. Fără a produce, în ochii celor mai mulți, opere „eminente”, spiritele decadente au configurat, în timp, un soi de forma mentis imposibil de ignorat, ba chiar simptomatică pentru ilustrarea unor idei precum Zeitgeist sau vicoliana corsi e ricorsi. Conotat prepondernt peiorativ și considerat, îndeobște, nu un dat estetic, ci un derivat epigonic
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
Thomas Mann, iar eseistic în Declinul Occidentului de Oswald Spengler. Poziția autorului se definește prudent, în etape, dar cu jaloane clare: „Pornind de la experiența decadenței așa cum o expune Nietzsche în Cazul Wagner și Ecce homo, ca necesitate a depășirii maladiei decadente prin provocarea metabolică a contaminării intenționate și vindecarea prin confruntare, consider că decadența descrie un fenomen metabolic al culturii și civilizației sau, folosind terminologia utilizată de Liz Constable, Dennis Denisoff și Matthew Potolsky [în Perennial Decay: On the Aesthetics and
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
potențial pe care îl creează anarhia. Gothamul devine un fel de republică bananieră în care Bane, asemeni unui dictator african purtând la cingătoare capetele dușmanilor, un fel de papa Doc, prezidează la eliberarea instinctelor, la stimularea norodului burzuluit împotriva burgheziei decadente. Totul urmează să sfârșească apoteotic într-o hecatombă nucleară, apocalipsă modernă cu rol de purificare totală. Imaginea acestui fals eliberator își are suportul într-o doctrină similară cu cea bolșevică, la care face aluzie existența unui program cu numele de
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
indică un etimon francez: napolitaine. În DEX (și în Dicționarul explicativ ilustrat, DEXI, 2007), explicația etimologică este o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru evocă atmosfera de pe la 1870, când „doamnele din înalta societate își luau foarte tacticos înghețata napolitană a senatorului Capșa” (p. 62). Înghețata napolitană apare și azi în rețete ca una alcătuită din mai multe straturi, așa că n-ar fi
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
detalii oricât de mincinoase din punctul strict de vedere al realității, dar perfect valabile fiindcă țin de un omenesc mai adânc și mai puțin schimbător. Pe canavaua unor semne memorative, simpli relansatori ai poveștii, se pictează cu pensule fine și decadente lumea mică și lucrurile ei mărunte și fundamentale. Vezi Zilele regelui, cartea lui Filip Florian, dar și „întoarcerile” Ioanei Pârvulescu. În scrisul lor intră și o componentă „magică”. Scoțând la iveală vremuri înșelător mai bune, își descântă contemporanii, îi îmbie
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Henri Matisse, Marc Chagall, Emil Nolde, Franz Marc, Max Beckmann, Paul Klee, Oskar Kokoschka, Ernst Ludwig Kirchner și Max Liebermann. Operele acestor artiști fuseseră confiscate în timpul dictaturii naziste, fiind stigmatizate drept producții ale „artei degenerate” și emanații ale „spiritului jidovit”, „decadent” și „dizolvant”, opus celui „germanic” și „arian”. Valoarea operelor descoperite acum la München este estimat la un miliard de euro, scrie RFI. Potrivit revistei, operele au fost descoperite în urma unui control vamal efectuat deja în anul 2011. A urmat o
Comoara naziştilor a fost găsită la München. Vezi la cât este evaluată by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55170_a_56495]
-
străinătate așa numita „artă degenerată“. Se estimează, că după 1937, au fost vîndute, pe această cale, cel puțin 20.000 de opere de artă scoase din circa 100 de muzee germane. Creațiile purtau semnătura a 1.400 de artiști considerați decadenți. Bătrânul Gurlitt vindea tablourile, aducând astfel valută în băncile naziștilor. Cu alte cuvinte, tablourile nu au fost distruse de către naziști, ci folosite ca sursă valutară, necesară pentru mașinăria de război a lui Hitler. Cornelius Gurlitt, împotriva căruia procuratura a început
Comoara naziştilor a fost găsită la München. Vezi la cât este evaluată by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55170_a_56495]
-
condiționările aparte ale vieții politice bucureștene. Goga este unul dintre cei care, în numele unui ideal etic desuet și iluzoriu, au contribuit decisiv la prăbușirea stimei de sine a românilor, înfățișând viața din Vechiul Regat exclusiv sub latura ei coruptă și decadentă, ignorând cu desăvârșire enormul elan creator și, mai ales, inteligența politică națională care avea să creeze, în 1918, România Mare. Iar volumele postbelice sunt de-a dreptul ratate. Idei tot mai puține, clișee „patriotice”, un verb oratoric impresionant prin energie
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
Barnabas revine destul de motivat în anii ’70, - întâmplător anii în care a rulat serialul TV care i-a servit drept model lui Burton -, în plină febră consumeristă, dar cu toate acestea în mijlocul unei familii purtând desuet marca unei glorii crepusculare. Decadenții familiei, exceptându-i pe cei câțiva impostori, nu fac un contrast prea mare cu strămoșul sangvinar. Elizabeth Collins Stoddard (Michelle Pfeiffer), dr. Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), Bill Malloy (Christopher Lee) sunt din același film, defazat poate cu câteva decenii
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]