201 matches
-
si cea mai grea, pentru că ea trebuie să reproducă în intuițiune vie o lume întreagă de personalități deosebite și determinate în sine. De-aceea declamațiunea epică și cea lirică ea le are în sine ca pe niște momente ale ei. Declamațiunea dramatică constituie așadar culmea părții întîie, ce tratează despre arta vorbirei în genere. Fiindcă vorbirea e pentru artist mijlocul necesar pentru realizarea caracterelor, de-aceea firește că întrebuințarea ei cea liberă și mai multilaterală e în declamațiunea dramatică. Această declamațiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
momente ale ei. Declamațiunea dramatică constituie așadar culmea părții întîie, ce tratează despre arta vorbirei în genere. Fiindcă vorbirea e pentru artist mijlocul necesar pentru realizarea caracterelor, de-aceea firește că întrebuințarea ei cea liberă și mai multilaterală e în declamațiunea dramatică. Această declamațiune presupune, se-nțelege, atât concepțiunea caracterelor cât și cunoașterea afectelor și a modului de-a le manifesta, de-aceea ea anticipează oarecum partea a treia a reprezentărei caracterelor, pentru că ea nu e posibilă decât prin mijlocul cunoștinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Declamațiunea dramatică constituie așadar culmea părții întîie, ce tratează despre arta vorbirei în genere. Fiindcă vorbirea e pentru artist mijlocul necesar pentru realizarea caracterelor, de-aceea firește că întrebuințarea ei cea liberă și mai multilaterală e în declamațiunea dramatică. Această declamațiune presupune, se-nțelege, atât concepțiunea caracterelor cât și cunoașterea afectelor și a modului de-a le manifesta, de-aceea ea anticipează oarecum partea a treia a reprezentărei caracterelor, pentru că ea nu e posibilă decât prin mijlocul cunoștinței secretelor acelei reprezentări
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceea ea anticipează oarecum partea a treia a reprezentărei caracterelor, pentru că ea nu e posibilă decât prin mijlocul cunoștinței secretelor acelei reprezentări a caracterelor. Cu toate astea în sistema dezvoltărei întregi, care are de scop absolut al ei reprezentarea dramatică, declamațiunea dr[amatică] nu poate să cuprindă un alt loc decât acesta pe care i l-am designat noi. Am observat deja în introducerea părții spețiale că rezolvarea deplină a multor puncte nu e posibilă decât cunoscând organismul întreg al artei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
multor puncte nu e posibilă decât cunoscând organismul întreg al artei noastre, astfel încît aceste, deși aparținând fiecare unei trepte anumite, totuși nu pot fi pricepute decât ca rezultate a întregului. De această categorie de puncte se ținea cu deosebire declamațiunea dramatică. Dar ca moment al dezvoltării ea totuși nu poate ocupa un alt loc de[cît] pe-acela de la capătul părții întîi, a părții ce are de obiect arta declamațiunii, căci în cea dramatică se realizează toate legile artei acesteia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întregului. De această categorie de puncte se ținea cu deosebire declamațiunea dramatică. Dar ca moment al dezvoltării ea totuși nu poate ocupa un alt loc de[cît] pe-acela de la capătul părții întîi, a părții ce are de obiect arta declamațiunii, căci în cea dramatică se realizează toate legile artei acesteia; deci declamațiunea dramatică formează piatra firească de încheiere a acestei părți. Pentru că ea nu are a face cu întruparea caracterului prin gest, ci pentru că ea nu lucrează decât prin puterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar ca moment al dezvoltării ea totuși nu poate ocupa un alt loc de[cît] pe-acela de la capătul părții întîi, a părții ce are de obiect arta declamațiunii, căci în cea dramatică se realizează toate legile artei acesteia; deci declamațiunea dramatică formează piatra firească de încheiere a acestei părți. Pentru că ea nu are a face cu întruparea caracterului prin gest, ci pentru că ea nu lucrează decât prin puterea vorbirei, de-aceea locul ei nu poate fi abia la reprezentarea caracterelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezentarea caracterelor, unde să figureze ca culminațiunea artei dramatice, deși ea nu poate ieși în deplina ei arătare decât prin o anticipațiune a noțiunilor ce-i succed. De-aceea și ajunge de-a fi însemnat locul ce are să-l ocupe declamațiunea dramatică în calitatea ei de element al dezvoltărei pentru artistul dramatic. Abia în declamațiunea dramatică se va arăta măsura productivității artistului și puterea lui de-a se (face) desface cu totul de personalitatea lui, de-a se nega pe sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în deplina ei arătare decât prin o anticipațiune a noțiunilor ce-i succed. De-aceea și ajunge de-a fi însemnat locul ce are să-l ocupe declamațiunea dramatică în calitatea ei de element al dezvoltărei pentru artistul dramatic. Abia în declamațiunea dramatică se va arăta măsura productivității artistului și puterea lui de-a se (face) desface cu totul de personalitatea lui, de-a se nega pe sine însuși. Cineva dotat cu mijloace fericite de ton, cu o însemnată cultură artistică și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nega pe sine însuși. Cineva dotat cu mijloace fericite de ton, cu o însemnată cultură artistică și cu o simțire adâncă și adevărată va putea lesne să citească cu oarecare virtuozitate lucruri epice și lirice și cu toate astea în declamațiunea dramatică s-ar putea să nu-i succedă. Căci declamațiunea dramatică se-ntemeiază, cum am mai zis-o, pe dezapropriarea de sine însuși, pe despoiarea totală de personalitatea sa proprie, pe transformarea într-o altă ființă cugetătoare și cu voință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ton, cu o însemnată cultură artistică și cu o simțire adâncă și adevărată va putea lesne să citească cu oarecare virtuozitate lucruri epice și lirice și cu toate astea în declamațiunea dramatică s-ar putea să nu-i succedă. Căci declamațiunea dramatică se-ntemeiază, cum am mai zis-o, pe dezapropriarea de sine însuși, pe despoiarea totală de personalitatea sa proprie, pe transformarea într-o altă ființă cugetătoare și cu voință, care vrea să fie concepută și esecutată în unitatea ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cum am mai zis-o, pe dezapropriarea de sine însuși, pe despoiarea totală de personalitatea sa proprie, pe transformarea într-o altă ființă cugetătoare și cu voință, care vrea să fie concepută și esecutată în unitatea ei proprie. Progresul de la declamațiunea epică și lirică la cea dramatică e așadar o săritură calitativă. Daca lipsește acea versatilitate de fantazie de-a se preface într-o clipă în altă personalitate sau puterea de-a și persista în această schimbare de sine însuși, atuncea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
epică și lirică la cea dramatică e așadar o săritură calitativă. Daca lipsește acea versatilitate de fantazie de-a se preface într-o clipă în altă personalitate sau puterea de-a și persista în această schimbare de sine însuși, atuncea declamațiunea dramatică nu-și va împlini niciodată noțiunea sa; declamatorul încă, din contra, de pe terenul dramei ne-ar transpune pe acela al liricei. Firește că actorul [are] de-a se esercita cu deosebită și silință și în toate părțile cu declamațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
declamațiunea dramatică nu-și va împlini niciodată noțiunea sa; declamatorul încă, din contra, de pe terenul dramei ne-ar transpune pe acela al liricei. Firește că actorul [are] de-a se esercita cu deosebită și silință și în toate părțile cu declamațiunea dramatică, mai întîi a caracterelor singulare, și după accea abia va trece la declamarea unor opere întregi. Căci aicea abia află ceea ce poate el pur și simplu numai prin puterea tonului și prin intuițiunea poetică, fără iluziunea sensibilă a măștei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
defel pricepută [intenție] a poetului iese pregnant pe suprafață și nu poate fi acoperită cu nici un fel de accesoriu. De la citirea dramatică a singuratecelor role mai e de făcut pasul din urmă la citirea unui întreg dramatic: culmea a toată declamațiunea dramatică și a toată arta vorbirei. Se cere însă coexistența celor mai strălucite însușiri spre-a reproduce în fantazia auditorului prin declamațiune un întreg dramatic ca o operă de arte vie în sine. Abia timpul cel mai nou a făcut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a singuratecelor role mai e de făcut pasul din urmă la citirea unui întreg dramatic: culmea a toată declamațiunea dramatică și a toată arta vorbirei. Se cere însă coexistența celor mai strălucite însușiri spre-a reproduce în fantazia auditorului prin declamațiune un întreg dramatic ca o operă de arte vie în sine. Abia timpul cel mai nou a făcut dintr-asta în Germania o artă proprie și de sine stătătoare, de-a cărei fundator și strălucit interpret se poate privi L.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
femeiești cu totul vocea lui de bărbat și de-a se servi în ele de falsetă (Fistelstimme), o transformare care nu putea să producă decât o impresiune comică și care în urmă după cum se vede a fost părăsită. Cumcă o declamațiune artistică va colora distinctiv și prin tonul fundamental deosebirea dintre princesa și Eleonora, Eboli și regina în Don Carlos, Porzia și Nerissa, regina și Ophelia și cumcă le va însemna pentru ochiul spiritual ca pe niște figuri distinse una de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor; asta-i problema cea mai mare a nobilei sale arte. A înlocui o deplină și intactă espresiune dramatică prin niște indicațiuni cu care nu unim în genere decât niște închipuiri foarte neclare, asta însemnează a necunoaște cu desăvârșire natura declamațiunii dramatice și de-a o enerva (aplatisa) într-o simplă recitațiune epică. Vrem să pătrundă asupră-ne întregul torent de munte al pasiunilor, întreaga cutezanță fierbătoare a umorului, vrem a însoți caracterele prin toate vicisitudinile simțămintelor și până la izvorul cugetărilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o simplă recitațiune epică. Vrem să pătrundă asupră-ne întregul torent de munte al pasiunilor, întreaga cutezanță fierbătoare a umorului, vrem a însoți caracterele prin toate vicisitudinile simțămintelor și până la izvorul cugetărilor și rezoluțiunilor lor. Cine-a esperiat vrodată puterea declamațiunii dramatice acela va stima o artă care e fără orce aparat și poartă (schela) mașinăria ei întreagă simplu numai în spiritul și tonul lectorului, și care cu toate astea e în stare să procure cea mai spirituală înălțare și cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracterul unei inspirațiuni momentane, a unei improvizațiuni, geniale se-nțelege, însă în același timp să ni se arate că Nathan are cea mai clară conștiință asupra adîncei semnificări a acestei povești părute. Fără simplitatea și neîmpodobirea cea mai mare a declamațiunii s-ar șterge caracterul specific de basmu; cu toate astea însă, cătră unde răsare grandioasa cugetare a unei adevărate toleranțe religioase, acolo și declamatorul să fie mișcat de mărimea și însemnătatea ideei. Declamațiunea în partea sa ultimă va avea ceva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simplitatea și neîmpodobirea cea mai mare a declamațiunii s-ar șterge caracterul specific de basmu; cu toate astea însă, cătră unde răsare grandioasa cugetare a unei adevărate toleranțe religioase, acolo și declamatorul să fie mișcat de mărimea și însemnătatea ideei. Declamațiunea în partea sa ultimă va avea ceva solemn și profetic; și astfel, prin însuflețitoarea mărime a ideei și prin tonul însuflețit al actorului, declamațiunea va face ca acea impresiune adâncă făcută asupra sufletului sultanului să fie, ca curat umană, îndreptățită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a unei adevărate toleranțe religioase, acolo și declamatorul să fie mișcat de mărimea și însemnătatea ideei. Declamațiunea în partea sa ultimă va avea ceva solemn și profetic; și astfel, prin însuflețitoarea mărime a ideei și prin tonul însuflețit al actorului, declamațiunea va face ca acea impresiune adâncă făcută asupra sufletului sultanului să fie, ca curat umană, îndreptățită pe deplin și să răsune ca atare și în pieptul auditorului. REPREZENTAREA CARACTERELOR (DIE CHARAKTERDARSTELLUNG) (CARACTERIZAREA. GRIMA. MASCA. COSTUMUL) NATURA CONCEPȚIUNII IDEALE A CARACTERULUI
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
singulare trebuie să domnească frumusețe. La vorbit și citit modul și forma cum acestea se-ntîmplă probează gradul de cultură; declamarea; i mimele ce-o acompaniază descopăr multe, până și din individualitatea internă a unui om.; ele sânt semnul grației. Chiar declamațiunea nu creează un op de artă propriu, însă, executată în conformitate cu arta, ea poate să influențeze mai îmbucurător și mai binefăcător decât un asemenea op de arte însuși. Cântarea se apropie mai mult de arta proprie, ce țintește la orearea unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toți copiii vor avea parte de o educație aleasă. Constantin (n. 1874) se va specializa în agricultură și va administra domeniul familiei da la Râmnicu Sărat; Elena (n. ! 877) va absolvi cursurile superioare, secția pian al Conservatorului de Muzică și Declamațiune; Constanța (n. 1887) va absolvi cursurile superioare, secția vioară ale aceleiași instituții bucureștene. Înclinația pentru muzică era o particularitate a familiei. Tânărul Paulescu va cânta la pian și orgă, iar cu vocea lui deosebit de frumoasă și caldă va interpreta, acompaniat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
M. Eminescu, n. n./ cu o pietricică. (...) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma așa-zisului atentat care îi pricinuise o simplă zgârietură și nici nu pare a fi avut stări de agitațiune așa cum scria, cu o vulgară declamațiune, Scipione Bădescu: „îndată ce-l dezleagă rupe tot cu o putere de fiară și strigă de produce un ecou îngrozitor.” în realitate, slăbit de marile preocupări intelectuale și de erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe față din cauza mânjirii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]