609 matches
-
de cultură, să se vadă dacă chiar avem dreptul să vorbim: unul dintre scriitorii invitați mă întreabă (pe Mihaela) dacă am auzit de Rajko Đurić, scriitor sârb-rom și Šaban Bajramović, cântăreț sârb-rom. Adică, domnișoara de etnie romă care vii să declami excluderea culturii minorității tale de către Comisia Europeană din România, ia să vedem - ai tu vreo idee despre această cultură?! Din fericire, nu am confirmat stereotipul așteptat. Urmează justificările, reprezentante ale Comisiei Europene gafează spunând că dacă nu a fost invitat
Perturbarea ordinii europene. Relatare de la Lingua Fest 2013 - Ziua Europeană a Limbilor (26 septembrie 2013) () [Corola-website/Science/295699_a_297028]
-
Ayzariya (Betania) sau Abu Dis. Fiecare familie își avea propria formație muzicală - sayara, care interpreta cântece ca de exemplu „ahazij” și dansuri ritmice - „dabqa” (dabakat) sau „raqs”.După aceștia venea un grup condus de Sheikh Abu Abd al Qazzaz, care declama cu voci răsunatoare poezii "muashshahat" și versete din Coran., imnuri în cinstea Profetului și lozinci patriotice ca de pildă „Iftah al bawaba, Abd al Hamid al mansur!” (Deschide porțile, Abdul Hamid cel victorios!). Apoi veneau reprezentanți ai ordinii - jandarmi, poliție
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând citadela principală și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri de teatru Nô, colo, în alt grup, se declamau poezii. Chiar și după-amiază, alți și alți oameni dornici să-i facă urări de bine trecură prin fața lui Hideyoshi. Hideyoshi se ocupă de toate treburile din Himeji până în ziua a cincea, iar în seara aceea, spre surprinderea servitorilor săi, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu cât ai mai mult Sitzfleisch să citești, cu cât ești mai obișnuit să treci cu creionul pe dosare - dosare care devin enorme, devin cărți -, cu atât ești mai convingător. Altminteri, superficialitatea, aparența cunoașterii, aroganța celui care nu citește, dar declamă sunt imediat taxate și sancționate în acel mediu. Nu vă așteptați ca diplomația să însemne doar spirite spumoase. Ministrul e un expert cu bun-simț Nu mai este lumea lui Talleyrand, nu mai este o familie de intelecte enciclopedice. În mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Deie-ni-se voie a întreba, oare colegii săi rămași în minister ce sânt ce pot fi, când au servit doi ani și mai bine alături? Când d. Cogălniceanu reprezinta țara la Congresul de la Berlin, atunci d. C. A. Rosetti declama în Cameră că ministrul de externe e sublim; astăzi știți ce zice "Romînul"? Vom răspunde astăzi printr-un simplu avertisment la această necalifîcabilă exploatare a celei mai delicate și periculoase cestiuni ( a evreilor). {EminescuOpX 178} După cât știm este în dosarele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a ajunge sau a se menține la putere. Au trăit din. eroare publică transfigurată și vor și de astădată, fie și pe ruinele țării, a triumfa tot prin eroare. Când vor începe acești oameni a stima această opiniune publică în numele căreia declamă? Când vor începe ei a numi cu adevăratul lor nume faptele al căror autor sânt și situațiunile ce au creat acestei zvânturate țări care a meritat o soartă mai bună? Când vor începe în fine ca, atât prin presă cât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1876. S-a dat o concesiune îndoit de scumpă străinilor spre a-și asigura radicalii puterea ce simțeau că are să le scape dacă nu vor lupta cu asemenea arme escepționale. S-a plătit chilometrul cu 270 mii fr. Și cine declamă cu toate acestea, prin întruniri și jurnale, că conservatorii au vândut țara străinilor? Tot radicalii. Astfel, ca consecință a votului din 1868, țara prin sudori de sânge [î]și varsă avuția și economiile sale în. punga străinilor, pe când aceste sute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căutat să scape de „angoasa civilizației” prin scris. Experiența sa nemijlocită, acuitatea percepțiilor sale, hazardul Întâlnirilor și reflecțiilor sale sunt sursele principale ale creațiilor acestui autor. Williams respinge „cultura tradițională” În favoarea unei culturi care ar fi doar acțiune și invenție, declamând liric că „locul poemului este lumea”. La numele acestor pionieri, se cuvine să-l adăugăm pe cel al Rosei Parks, care, În 1955, a Îndrăznit să refuze să-și cedeze locul În autobuz unui pasager alb și a cărei Întemnițare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
galerie de personaje - optsprezece, cu totul - compun această comedie umană a postmodernității, în care cu siguranță mulți dintre cititori se vor recunoaște (și asta explică, parțial, succesul uriaș de public al cărții). Fiecare personaj e o voce diferită, vie stilistic, declamându-și propria poveste, nimic mai mult decât o piesă în acest puzzle de vieți. Puzzle-ul acestor destine lipsite de spectaculos creează o imagine coerentă abia spre final, în episodul înmormântării lui Ernest Blot (narat de ginerele lui, Robert Toscano
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
o puzderie de chichițe culturale. Puse la un loc, ele nu alcătuiesc un întreg, ci o colecție de figurine disparate. Ce le strînge laolaltă e doar voința burlescă a autorului, altminteri juxtapunerea lor fiind fără temei. Autorului îi place să declame, savurînd eleganța rotundă a frazelor, de aceea pentru ochiul său un detaliu are sens doar dacă poate fi prins într-o formulă elegantă. Cu o sensibilitate precumpănitor prozodică, pentru care melodia cuvintelor este mai importantă decît sensul lor, urechea sa
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
fel de relație o să avem dacă eu nu pot să fiu în felul ăla? —Bine, a sărit James disperat. Nu e important. —Ei, păi, dacă nu e important, atunci de ce a trebuit ca din cauza asta să ai o aventură? am declamat triumfătoare. — Nu putem s-o lăsăm baltă? m-a întrebat James. Îi auzeam panica din voce. —Nu, James, nu putem. Poate că tu poți, dar pentru mine nu e așa de ușor. —Claire, m-a implorat el, fac ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai greu unele noțiuni. Ea căuta cu febrilitate căi pentru a le facilita înțelegerea. Câteva colege, văzând-o însingurată, căutară să o apropie, dar relația cu unele dintre ele fu de suprafață și de scurtă durată. Nu putea să-și declame față de oricine neliniștile sale care nu erau puține și poate nici n-ar fi găsit înțelegerea căutată. Așa că se închidea în ea, lucrând cu asiduitate toate planurile zămislite de mintea și sufletul ei în timpul, când se afla dincolo de granițele școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să răstoarne mașina lui Cugnot. Am auzit - așa cred, cel puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei trebuia să fie de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
celor trei R - Reduceți, Refolosiți, Reciclați... Cam pe la ora budincii de alge, Alice a început să vadă dublu și să se legene în scaunul ei făcut dintr-o cutie portocalie. Peste masă, Jake o asculta cu atenție pe Jessamy care declama o listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce Joss se scobea în dinți și se uita la el fascinat. Alice și-a dus mâna la gură ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de prezentabil, ar cam fi cazul să plece din cocină și să locuiască într-un loc decent. Poate, a declamat Amanda cu hotărâre, să vină la Londra, cu mine. Apoi a aruncat o privire peste costumul plin de spumă, ud și mototolit al lui Hugo. —A venit vremea să-l preiau. Să-l duc... ăăă, peste tot. La premiere. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că relațiile diplomatice constituie instrumentul par excellence menit să permită statelor care au divergențe de păreri să discute aceste divergențe căutând să le găsească soluții. Însă Ciuvahin, diplomat sovietic, nu avea mandat să susțină un dialog rațional, ci doar să declame textul prescris și nimic altceva. I-am însoțit pe Ciuvahin și pe colaboratorul său până la mașină. Pe drum, uitându-se la mine, m-a fixat cu o privire tristă care aveam impresia că vroia să-mi spună: "Ei, ce crezi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ajuns a fi capabil de-a pricepe arta adevărată, precum e incapabil de-a înțelege adevărul în genere. În astă-seară trupa italiană va reprezenta pe Maria Stuart, tragedie în 5 acte de Friederich Schiller. La început d-na Pezzana-Gualtieri va declama o poezie de ocazie intitulată: Un salut României din Italia. Când atât de rar ni se întîmplă de-a se rătăci și pe la noi o rază de artă adevărată din Apus ar fi de datorie publică de-a onora reprezentațiile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar plăti altmintrelea reversibilitățile d-lui C. A. Rosetti? Cu ce s-ar da Mihăleștilor, Flevilor, Stăteștilor și altora lefuri de treizeci și șase mii de franci pe an, plus locuință gratuită în edificiuri publice? Acești patrioți dezinteresați, cari au declamat cinci ani de zile în contra oamenilor onești cari au guvernat țara, mulțumindu-se cu apuntamentele cele mai modeste, ba încă părăsind profesiuni lucrative, lăsând la o parte interesele lor private și în cele din urmă ieșind sărăciți de la putere deși
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aristocrați, bunăoară ca și la noi, în reversibili și reacționari. Hainia, din toate pasiunile sale, este cea mai lesne de lingușit. Acesta era elementul cu care se nutreau clubiștii. Aci se denunțau cugetările cutărui om, se înnegreau intențiile celuilalt, se declama în contra deputaților, a miniștrilor, a regelui, a reginei, a nației și a tot ce părea că nu merge în spiritul și cu pasiunile acelei aglomerațiuni de individe cari populau salele cluburilor. Geniul uman era condamnat; știința și esperiența seculelor era
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul acelor oameni care, ca și mine, și-au primit pedeapsa pentru că au fost credincioși singurului Dumnezeu adevărat? Apoi, dintr-o dată, Începu să Îi fixeze pe cei de față cu o privire circulară, arătând cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reprezintă, soteriologic, fiecare atribut divin. Un șir ordonat, neredundant, de informații autonome și auto-suficiente, care se exprimă unitar pe ele însele ad infinitum. Așa o fi, dar Bunul Dumnezeu nu este infinit, ci absolut, dragă domnule teolog de ocazie. Basta! declamă Poetul și înghite la noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de a constata fericitele și măgulitoarele coincidențe cu ipotezele noastre, mai remarcăm și că acele prouesses (priorități, rezolvări care nu suferă amânare) se transpun sub forma unor subtrefugii și comunicări ce se manifestă prin compunerea unor poezii criptice. Amantul își declamă iubirea într-o manieră voalată. Este curios că Al. Paleologu, Al. George, glosând cu superbie pe marginea eroticii lui Camil Petrescu, ignoră un artificiu foarte important, care ține de poetica personajului: și Ladima este îndrăgostit de d-na T. Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
des punaises." Prin conduita probă, eroii celor două romane nuanțează o tragică axiomă: eroismul e credul. Ultima reprezentare arhetipală comună este ceea ce același Unamuno numește "desfătarea în înfrângere". De câte ori Ladima și don Quijote se simt înfrânți și umiliți, încep să declame versuri din varii autori, fie poezii întregi din propria creație: "Și cum zăcea Don Quijote la pământ își află scăparea într-una din isprăvile din cărțile sale, așa cum, atunci când suntem înfrânți, ne aflăm refugiul în isprăvile din cărțile noastre, și începuse
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rostogolească în țărână și să spună la versuri, lucru în care trebuie să vedem un fel de desfătare în înfrângere și o preschimbare a acesteia în substanță cavalerească."198 De fapt, în situația lui Ladima nu e vorba de a declama stihuri, ci de a le compune și include în scrisorile sale deznădăjduite, ceea ce nu schimbă foarte mult datele problemei. Și, dacă acceptăm că firea lui Camil Petrescu e de natură donquijotescă, atunci, conform teoriei pluriperspectivismului lansate de Tudor Vianu, G.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]