408 matches
-
am "smuls". Joi, 24 martie 1977 La ceaiul de dimineață, cu unt și brânză topită "Olanda", îl întreb pe Noica cum de reușește un permanent up to date, cum de are sunetul ultimelor lucruri, mărunte chiar; de unde capacitatea de a decoda oameni și situații străine în fond de ticurile generației lui. Am atenția ultimă, despre care vorbea Goethe, și plierea necesară față de l'autre. Detașarea bună nu e niciodată distanță și dispreț." - "Pînă unde merge supunerea față de ființa altuia?" - "Nu până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care ține atât de mult în ultima vreme, adevăr-exactitate. "Tot ce poți face e să găsești corespondentele prin care textul în ansamblu să țină. Trebuie găsită, cel puțin în cazul ăsta, o anecdotă în care expresia abstractă să poată fi decodată de la un cap la altul. Orice filozof, cred, Heidegger în orice caz, își scrie gândul cu o astfel de fabulă subiacentă în minte. Este deci de căutat o variantă coerentă de ansamblu; dacă termenul ales este confirmat de fiecare context
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care-și petrece viața într-un fotoliu și care vorbește și scrie prin activarea unor sofisticați senzori electronici, declarând că fiul ei nu ar fi devenit cine este astăzi pentru toată lumea ("un mistic, îmi spunea de curând Vlad Z., care decodează cu mijloacele fizicii și matematicii misterele Universului"), dacă nu s-ar fi îmbolnăvit, rămânând imobilizat, la momentul potrivit. Avem cu toții nevoie de o traumă care să ne așeze pe drumul nostru, care să ne scoată din rutină și să ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unor lucruri pe care oamenii nu le pot vedea. La fel de important, cea de a doua propoziție îl implică pe cititor. Asta fac cuvintele concrete, remarca cercetătorul Rudolf Flesch cu zeci de ani în urmă. Suntem mult mai abili în a decoda un paragraf care conține un substantiv propriu decât unul comun: „Froot Loops”1 ne place, „cerealele fără zahăr”, nu. Cuvântul „mașină”, de exemplu, nu face nimic care să îl implice pe cititor. „O broscuță VW galbenă”, pe de altă parte
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
fără conținut - după cum intimismul a fost și va fi un conținut fără mesaj. Nimeni nu poate exprima inexprimabilul. Ci doar să dai sentimentul că, dincolo de spus sau prin spus, există ceva ce nu poate fi exprimat. Nu poți să-l decodezi pe Dumnezeu, care rămâne mereu ascuns...2 A fi de acord cu aserțiunea lui Reboul Înseamnă a accepta ruptura În sânul tradiției deja menționate și care continuă să se prezinte ca un bloc compact. Intimul și intimismul sunt grade ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de astăzi"14. Ajungând la momentul revoluției anticomuniste, lecția insista asupra contextului internațional, a posturilor de radio străine care criticau regimul și a unor "acțiuni ale serviciilor secrete"15. Firul povestirii a fost însă deturnat odată cu trecerea la perioada postcomunistă. Decodând termeni considerați uzuali precum "privatizare", "inflație", "restructurare" dar nu și "tranziție" manualul ne asigura că nu au fost conflicte sociale violente și că reforma învățământului este în plină desfășurare. O fotografie intitulată "Exploatare minieră nerentabilă" prilejuia un adevărat curs de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o permanentă selecție și combinare a elementelor, să echilibrăm balanța între demersul critic, teoretizant și partea practică, necesară întotdeauna validării unei cercetări științifice. Aceasta și pentru că parodia, ca manieră de construcție a unei lumi pur livrești, nu putea fi explicată, decodată în absența nici uneia dintre cele două coordonate menționate mai sus. Complexitatea oricărei opere literare din cadrul celor alese aici spre exemplificare, dar și din universul mult mai generos al acelora care se cer în continuare supuse dezbaterii și analizei ne-a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
inatacabil al operei, de care fugim, dar care-i garantează existența (recunoașterea) nu dispare. "Pentru a evita interpretarea, arta poate deveni parodie", scrie Sontag, însă parodia nu poate funcționa în lipsa receptorului său, pe care îl cheamă în permanență s-o decodeze. El hotărăște, în cele din urmă, dacă o parodie va rămâne la statutul unei opere imitative sau va depăși chiar așteptările autorului ei, devenind un titlu de referință. Bibliografie Opere *** Antologia poeziei italiene, traduceri de C.D. Zeletin ș.a., Editura Univers
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îl poate înțelege, pentru că nu dispune de noțiunile adecvate. Realitatea noastră se elaborează prin referința la experiența predecesorilor, pe care noi înșine o completăm, iar contactul cu lumea lagărului distruge această continuitate. Lagărul nu este recognoscibil și nu poate fi decodat pe baza celor transmise în memoria colectivă. În scrierile despre lagăr, asistăm la un eșec al reprezentării comune și la construirea unei "lumi de cunoștințe" complet noi151. Arestarea lui Innokenti Volodin, din romanul Primul cerc, apare în primul rând ca
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ziarele. Cealaltă înțelege media ca pe o serie de limbaje care implică sunetul, cuvântul, imaginea, hârtia, bronzul sau corpul uman.În accepția transmisivă a mediului reprezentat de prima definiție, mesajele gata construite sunt codificate într-un mod particular, transmise și decodate la celălalt capăt al canalului. Înainte de a fi codificate, în funcție de specificitatea mediului, parte din aceste mesaje sunt realizate prin intermedierea unui alt mediu. O pictură este concepută în ulei înainte de a fi digitalizată și trimisă pe Internet, o compoziție muzicală
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ziarele. Cealaltă înțelege media ca pe o serie de limbaje care implică sunetul, cuvântul, imaginea, hârtia, bronzul sau corpul uman.În accepția transmisivă a mediului reprezentat de prima definiție, mesajele gata construite sunt codificate într-un mod particular, transmise și decodate la celălalt capăt al canalului. Înainte de a fi codificate, în funcție de specificitatea mediului, parte din aceste mesaje sunt realizate prin intermedierea unui alt mediu. O pictură este concepută în ulei înainte de a fi digitalizată și trimisă pe Internet, o compoziție muzicală
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ziarele. Cealaltă înțelege media ca pe o serie de limbaje care implică sunetul, cuvântul, imaginea, hârtia, bronzul sau corpul uman.În accepția transmisivă a mediului reprezentat de prima definiție, mesajele gata construite sunt codificate într-un mod particular, transmise și decodate la celălalt capăt al canalului. Înainte de a fi codificate, în funcție de specificitatea mediului, parte din aceste mesaje sunt realizate prin intermedierea unui alt mediu. O pictură este concepută în ulei înainte de a fi digitalizată și trimisă pe Internet, o compoziție muzicală
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
politice sunt exerciții care aparțin semioticii sociale. Studiile de caz oferite de autoarea cărții sunt menite a demonstra faptul că modelarea indivizilor și a comunității stă tocmai în puterea și abilitatea acestora/a noastră de a vedea dincolo de, de a decoda semnele într-un și printr-un proces al schimbării, ca însuși actul interpretării plurale este un semn al contestării existenței hegemoniei unui singur discurs și că decodarea unui text complex pentru a ajunge la discursuri prin glisarea dinspre structurile microtextuale
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
linii continue (efecte intenționate). Interpretarea unui enunț va include o distanțare față de ceea ce este considerat centrul punctul de plecare, si anume frază, pentru a ajunge la marginile 53 enunțului ce vor fi populate cu alte enunțuri, pe care le vom decoda prin aceeași distanțare. Textul literar ajunge la discurs tocmai prin operații succesive de pendulare, ajunge la o țesătura complexă de relații, al cărei rezultat va fi sensul care trebuie să fie decodat prin două variabile: * cultură. Pentru antropologul lingvist Alessandro
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
populate cu alte enunțuri, pe care le vom decoda prin aceeași distanțare. Textul literar ajunge la discurs tocmai prin operații succesive de pendulare, ajunge la o țesătura complexă de relații, al cărei rezultat va fi sensul care trebuie să fie decodat prin două variabile: * cultură. Pentru antropologul lingvist Alessandro Duranti (1997: 27) "a cunoaște o cultură este ca și cum ai cunoaște limba. Ambele sunt realități mentale. Mai mult decât atât, a descrie o cultură este ca și cum ai descrie o limbă". Aceeași interrelație
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
din prestigiu în ochii proprii". Dar, dat fiind că și-a propus o analiză a literaturii ca fapt cultural, "impur", Antonio Patraș nu este preocupat în primul rând de a demonstra coerența estetică "pură" a romanelor lovinesciene. Poetica acestora este decodată cu grijă, ca o veritabilă filosofie a compoziției, însă discuția nu se încheie o dată cu fixarea tipului romanesc. Comentariul critic însoțește personajele cu ironie bonomă, cu atenție față de ocazionalele lor accente stridente, kitsch (în proximitatea melodramei, ele sunt inevitabile) și la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dramatice (instanțele comunicării teatrale), întruchipate scenic de către actori; eul liric, în ipostaze diverse - instanță a comunicării lirice, construct textual specific discursului liric, eul rostitor, distinct de poetul care a scris poezia. 2) RECEPTORUL este cel care primește mesajul și îl decodează, având un rol com plementar celui de emițător. În majoritatea situațiilor de comunicare, receptorul este și destinatarul mesajului. Disocierea celor două roluri poate apărea însă în situații precum medierea. În conversația cotidiană, colocutorii au, alternativ, rolul de emițător și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din infor mațiile codificate lingvistic (conținuturi diverse - idei, reprezentări, intuiții, sentimente, trăiri de ordin emoțional etc.). Fiind un ansamblu de semne, mesajul presupune interac țiunea celor doi actanți ai comunicării pentru producerea sensului. Astfel, emițătorul codează informația, iar receptorul o decodează, identificând semnele, indicii, denotația, cono tația, con știentizând în final semnificațiile explicite și implicite. 4) CODUL este sistemul convențional de semne și reguli combinatorii utilizat pentru elaborarea unui mesaj. Principalul cod de comunicare interumană este limba naturală, ale cărei elemente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
subiect predicat, predicatul nu este decît o spunere despre nume, o determinare a lui, iar, prin acordul predicatului cu subiectul, limba transpune formal, în fenomen, ceea ce este esențial: preeminența subiectului în raport cu predicatul. Pe de altă parte, în condițiile comunicării, se decodează în mod obișnuit mai întîi subiectul și după aceea predicatul, și numai uneori se decodează întîi predicatul, ca în enunțurile care au ca subiect interlocutorul (vizat ca individ sau ca element al unui grup): Înțelegeți ? Ca atare, comunicarea realizează unirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin acordul predicatului cu subiectul, limba transpune formal, în fenomen, ceea ce este esențial: preeminența subiectului în raport cu predicatul. Pe de altă parte, în condițiile comunicării, se decodează în mod obișnuit mai întîi subiectul și după aceea predicatul, și numai uneori se decodează întîi predicatul, ca în enunțurile care au ca subiect interlocutorul (vizat ca individ sau ca element al unui grup): Înțelegeți ? Ca atare, comunicarea realizează unirea dintre două cunoașteri, una antecomunicațională și una postcomunicați-onală, aceasta din urmă fiind, în parte, și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Individul sau grupurile (profesorul, studenții) nu reacționează la realitatea înconjurătoare, ci la cea așa cum și-o reprezintă. De aceea orice realitate este reconstruită în propriul sistem cognitiv și va avea un rol de filtru interpretativ; cu alte cuvinte va interpreta, decoda situația, comportamentul locutorului în funcție de modul în care își reprezintă el situația. Reprezentarea situației de comunicare va fi determinată de trei elemente esențiale: sinele, celălalt și sarcina de îndeplinit. Reprezentare este (după Aabric, 1987) o „viziune despre lume, o viziune funcțională
COMUNICAREA EFICIENTĂ-REZULTATE SUPERIOARE ÎN PROCESUL DIDACTIC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Rela-Valentina Ciomag () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_782]
-
revin asupra parfumului nu chiar așa de nevinovat al cirenaicului. Pentru că foarte adesea i se întoarce spatele lui Aristip filosoful pe motivul acestui gen de istorioară luată ca atare, fără o distanțare care să permită judecarea obiectivă. În schimb, dacă decodăm sensul, semnificația, mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de comentarii critice. Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui pe rug, așa cum dorea Platon să procedeze cu operele lui Democrit. Platonismul se prezintă astfel ca un antihedonism notoriu. Vom citi așadar anecdotele, toate anecdotele, nu atât în sensul lor frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia voi reveni. În teatrul cirenaic îl întâlnim așadar pe Aristip luându-se la harță cu o potârniche, cu un măgar, apoi cu un catâr, cu niște prostituate, unele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
totalitare. Iunia mimează indiferența față de Britannicus, declară că nu îl iubește, mințind cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6, v. 712-714). Nu există o avertizare mai explicită și nici o definiție mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]