631 matches
-
nas fin și bărbia puțin adusă în sus îi dădea un aer de femeie de lume care putea juca orice rol. Sanda știa, în funcție de locul și motivul pentru care era acolo, cum să-și etaleze sânii mari și rotunzi prin: decolteuri generoase dacă voia să câștige în fața bărbaților , sau dacă era un moment solemn mergea fără decolteu, atunci avea un aer grav și distins. -Uite ăsta e numărul lui de telefon, contactează-l și vezi ce zice. -Nu avea grijă, mă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
care putea juca orice rol. Sanda știa, în funcție de locul și motivul pentru care era acolo, cum să-și etaleze sânii mari și rotunzi prin: decolteuri generoase dacă voia să câștige în fața bărbaților , sau dacă era un moment solemn mergea fără decolteu, atunci avea un aer grav și distins. -Uite ăsta e numărul lui de telefon, contactează-l și vezi ce zice. -Nu avea grijă, mă descurc eu.-Femeia părea să știe ce spune. A luat legătura telefonică cu Iordan și au
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
la serviciu, birourile erau goale, s-a așezat în fotoliul din fața biroului picior peste picior, de așa natură ca atunci când cineva intra în încăpere, primul lucru care îi sărea în ochi, era frumoasa pulpă dezgolită a piciorului , bluza avea un decolteu adânc, generos, o parte a sânilor rotunzi și tari erau la vedere, cealaltă parte se putea ghici ușor prin bluza transparentă. Nu era macheată, doar buzele roșii de la mama natură aveau puțin ruj de calitate. Când a plecat de acasă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
provocator? -Ba da mamă, oamenii de la birou m-au poreclit Călugărița, am să le demonstrez, că nu sunt o călugăriță, că o femeie deșteaptă se poate îmbrăca cum vrea, deșteptăciunea stă în cap și nu în lungimea rochii sau adâncimea decolteului. O bătaie discretă în ușă și un glas plăcut : -Vă fac o cafea? -Da Mariana, una mare și amară. Urmărește când vin băieții în birou să vină urgent la mine. Maria să meargă la Patron să-l întrebe dacă vrea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
mor de foame. Privirea lui Eugen trufașă și disprețuitoare a căzut ca un bolovan asupra femeii. Cu un zâmbet enigmatic în colțul buzelor Olga a primit cuvintele și privirea bărbatului. S-a aplecat spre masă, adunând privirile tuturor bărbaților în decolteul ei. Poftele carnale au făcut mințile bărbaților să fiarbă, în încăpere mirosea puternic a testoteron, toți o doreau, fiecare o voia pentru el. Sonia privea scena cu dispreț, iar Sorina cu admirație. Fără să schimbe poziția corpului Olga a început
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
de făcut, ăsta nu moare, trebuie să-l salvam pe bătrânul duduii, spuse asistenta arătând spre o fată înaltă blondă, puternic macheată deși era mijlocul zilei, avea un păr lung, gene false, sprâncene făcute din creion, buze groase, prea groase, decolteul mult prea generos lăsa să se vadă doi sâni mari, rotunzi, prea rotunzi să nu fie siliconați. Fusta scurtă acoperea cu succes chilotul. Fata se plimba nervoasă pe hol, răsucind pe deget cheile mașini. -Doamna asistentă, doamna doctor, striga disperată
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
tricolul mulat pe bustul uriaș, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în brațele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o față albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subțire și transparentă, sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor. . Deodată se face liniște, întră judecătorul, de fapt judecătoarea. Grefiera strigă primul dosar : -Însuratu Ion, Însuratu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
tricolul mulat pe bustul uriaș, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în brațele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o față albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subțire și transparentă, sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor. . Deodată se face liniște, întră judecătorul, de fapt judecătoarea. Grefiera strigă primul dosar : -Însuratu Ion, Însuratu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Merită , s-a ... XXVIII. DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016. A doua zi îmbrăcată în hainele de ”călugăriță”, a intrat în birou ,renunțase la bluza sexy cu decolteul mult prea generos și fusta scurtă, care arăta, mai mult decât trebuia din pulpele superbe ale picioarelor drepte cu pielea catifelată precum petala trandafirului. Hainele îi scoteau în evidență părțile frumoase, dar îi dădeau o anumită notă de vulgaritate, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
unul dintre ele era ocupat de Sonia. Au luat loc, secretara adusese cafele aburinde, fetele se priveau, cu o reală ... Citește mai mult A doua zi îmbrăcată în hainele de ”călugăriță”, a intrat în birou ,renunțase la bluza sexy cu decolteul mult prea generos și fusta scurtă, care arăta, mai mult decât trebuia din pulpele superbe ale picioarelor drepte cu pielea catifelată precum petala trandafirului. Hainele îi scoteau în evidență părțile frumoase, dar îi dădeau o anumită notă de vulgaritate, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Dunăre, înotăm de fapt în Tibru. — Din păcate - oftă doamna Potoțki - râurile noastre nu comunică și au debit mic. Nu poți înota de pești. Tăcură câteva clipe. Pe sofa, pe bibliotecă, pe șemineu, pe genunchii grăsuți ai lui Metodiu, pe decolteul doamnei se lăsă tăcerea. — O, cum am uitat! - tresări doamna Potoțki. Cu ce să vă servesc? O dulceață, un gem, o cafea, o..., dacă îndrăznesc, votkă? — Cel mult un gem - răspunse cu amabilitate Metodiu. Doamna Potoțki trase de șnur. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de lac escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
niște nasturi, ar putea observa cum se aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fața la spate poți ușor să-i confunzi burta cu fundul rău ne mai schimbăm și acum cincisprezece ani cum mai tremuram să ajung În patul ei pe cîți nu i-o fi păcălit cu aerul ei de damă cu decolteurile scandaloase cu teribilismele o frigidă prefera patul conjugal pentru că acolo nu era obligată să pîndească momentul cînd să geamă altfel cum ar fi putut să-l suporte o viață Întreagă pe blegul ăla de D. care doarme pe el) Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de rîs că nu așa au pus ei mîna pe bogățiile lumii ce-ar vrea să-mi iau fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eforturi mari să te îmbraci, am spus ironic. Eu cred că le-ai făcut tu pentru amândoi, a spus în timp ce se uita la mine de sus până jos, admirativ. Purtam o rochie mulată din lână, de culoarea ciocolatei, cu un decolteu adânc, dresuri plasă și noile mele cizme lustruite din piele neagră. în jurul gâtului aveam o bucată de catifea neagră, părul mi-l strânsesem sus, cu câteva bucle pe afară, iar rujul era o nuanță caldă de purpuriu închis, aproape sângeriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu mă mai auzea. Era pierdut În suava legănare a acelui decolteu miraculos, cu zîmbetul răpit și cu ochii fermecați de tehnicolor. Mai tîrziu, În timp ce ne Întorceam pe jos pe Paseo de Gracia, am observat că detectivul nostru bibliografic rămăsese În transă. — Cred că dumitale va trebui să-ți căutăm o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Asta se numește progres, reluă Menico, dar pentru mine e doar putreziciune. Lumea Îmbătrânește și vremea care trece nu aduce decât noi nenorociri. Vulgaritate și infamie. Uită-te la alea! Arătă spre trei tinere Îmbrăcate În culori țipătoare, cu un decolteu atât de adânc Încât li se vedea aproape tot sânul, care zâmbeau obraznic la trecători, căutând să le atragă atenția. - Cu doar câțiva ani În urmă, pe vremea lui Giano della Bella, ar fi fost azvârlite la Stinche pentru hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
teatru un nou desen al ochilor, pleoapa de sus e grea de creion negru, fondul de obraz, rujul, scutură părul într-o parte și în alta, ca să pară neglijent-controlat. O ultimă privire, gâtul, sânii stau drepți, e o rochie cu decolteul adânc și i se văd bine țâțele splendide, de fecioară. Iese spre Neli, Tara este iarăși lângă ea, intră amândouă în grădina care așteaptă povești, scaunul ei gol, acum e ca pe scenă? — Așa, da, mai seamănă a spectacol. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
calc, tot ce ține de arhitectură. Nu are la mână funda albastră.) La facultate, am muncit ca un rob, n-am căpătat nimic gratis, n-am fost ca Ornela, o colegă căreia îi dăduse Dumnezeu niște tâțe beton, purta niște decolteuri, să le vadă, așa, tot omu’... (ale mele erau ascunse, Cristi nu-mi dădea voie să le vadă cineva, îmi zicea că un bărbat se uită la ceea ce vrea o femeie să-i arate), era frumoasă foc, se uitau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
singură în lume nu-și are rostul. Și nici două ca noi, și nici o sută. Degeaba grădina și toți copacii de aici, merele coapte ieșind roșu, degeaba eu tânără și frumoasă, cu ochii de aur, cu spatele gol, că-i decolteul până la cur, cu țâțele stând drept, parcă ar fi siliconate - dar dumneavoastră știți că nu sunt, eu îi înțeleg pe ăia care nu mă cred, prea sunt frumoase țâțele mele. Uite că el nu mai vine. Sau întârzie, o să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
2005. Rochia e mai roșie ca niciodată, o nuanță ciudată de roșu, unghiurile ascuțite ale feței se adună și mai mult în colțuri de piatră, cutele din dreapta și din stânga gurii s-au adâncit, am obosit!, își spune din nou femeia, decolteul adânc n-o salvează deloc, lacrimile se scurg până pe țâțele alea frumoase, ca de fată mare. — Nu mai plângeți, doamnă, că o să se rezolve, trăim în secolul medicinei, o să-l facă bine pe domnul, toți doctorii din lume îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cuc, Mariana dădu drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la o parte mâna ciudatului ăstuia, fiindcă a devenit prea lacomă, iar el n‑o să capete ce‑și dorește. Spune încă o dată că Rainer, dacă ar avea altă situație materială, n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în care vei intra și tu cât de curând; deocamdată îi privește doar pe alții, iar tu te uiți la ea ca un spectator din afară. Conjunctura poartă costume elegante, făcute de comandă, strânse în corset, sau rochițe tiroleze cu decolteu adânc și îl sărută pe Rudolf Prack, pe Adrian Hoven sau pe Karlheinz Böhm. Totul merge spre bine, iar dacă nu merge încă spre bine, mai are timp s‑o facă. În 1937: patroni - 100, muncitori - 100. În 1949: patroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]