410 matches
-
fără ca eul să-și poată exercita controlul asupra lor trebuie readusă în conștiință, ci conștiința trebuie să fie extrasă din sine și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit, o face capabilă de o experiență deconcertantă, însă revelatorie".28 M. Eminescu nu este numai un contemplator, ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ci, realmente, la opțiuni grave, dramatice, menite să propună exprimări ieșite din serie, din aliniere, apte a modifica relieful general. Oricum suspecte, toate acestea, aici, în mioriticul deal-vale. Ce se întîmplă acum. Peisajul actual al artelor mondiale e atît de deconcertant, lipsa unor repere cît de cît sigure pentru conturarea unei evaluări globale e atît de evidentă, încît percepțiile noastre nu au de ales decît regimul ridicării din umeri și al supunerii la destin. Rolul, într-un fel nefast, al iraționalei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și alta care fixează polii unui balans necurmat, istoricul ideilor și mentalităților ar putea recunoaște, desigur, multe nuanțe. Dar el trebuie să constate, mai întâi, că dincolo de această pendulare, adesea frenetică, între un entuziasm fără țărm și o atitudine pesimistă, deconcertantă, „istoria constituie o dimensiune perenă a omului și atitudinea cea mai cuminte ar fi să o pună la lucru în folosul umanității”. Istoriografia românescă este urmărită de Alexandru Zub în conexiune, cum e și firesc, cu mișcarea de idei pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
refugiază, până la sfârșitul vieții, În celebrul castel din Vittoriale. Acolo va trăi „ca În romane”, ca un des Esseintes sau ca eroul său, Andrea Sperelli: decoruri splendide, obiecte prețioase, de-a valma cu lucruri adunate din bazare, un carnaval continuu, deconcertant pentru orice vizitator, săli Închinate lui Napoleon sau Sfântului Francisc. Toate sunt forme de excentricitate duse la limita nebuniei. Cum ar fi, Între altele, așezarea În grădină a scheletului unui vechi cuirasat, de pe a cărui punte unicul matelot dă onorul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
glande pineale îmbătrânite la un șoarece tânăr a provocat îmbătrânirea prematură a acestuia, în timp ce, invers, glanda tânără transplantată la un șoarece bătrân l-a menținut tânăr pe acesta mai mult timp. Totuși, la ora actuală nu putem explica aceste rezultate deconcertante și nu știm de ce nivelul de melatonină scade cu vârsta. Toate aceste rezultate rămân deci să fie confirmate. În plus, după neuro-endocrinologul (specialist în glande) Russel Reiter 37 melatonina ar fi cel mai puternic dintre antioxidanții organismului. Însă capacitatea antioxidantă
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
La question du style lui est venue à l'esprit grace à son expérience de traduction : " Grele nedumeriri și frământări mi-a pricinuit și problema stilului în care să fie tălmăcit Faust. Opera goetheeană prezintă fete stilistice de-o varietate deconcertanta. "1006 Îl exemplifie cette variété stylistique de Faust par la présence des éléments préromantiques, classiques ou néobaroques. Une possible explication pour ce mélange stylistique serait, selon Blaga, la longue période que Goethe a dédiée à l'écriture de son œuvre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
220). 4. Dumnezeu (nu) învață limba română Dintre factorii care facilitează conturarea comunității, emergența și întărirea spiritului comunitar, limba este un factor care poate avea o importanță aparte. Influența sa poate fi însă de-a dreptul contradictorie și de asemenea deconcertantă când se încearcă relevarea rolului său într-o teorie a comunității. Nu doar Dumnezeu a învățat târziu limba strămoșilor noștri, așa cum inspirat spunea un cărturar, ci și pământenii ce o vorbeau au învățat târziu să o scrie altfel decât o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
corespondența dintre lucrători și ahileic este legitimată de natura ahileică a divinității, enunțată textual în dialog, și este delimitată de orizontul eschatologic cu care se încheie textul lui Platon. * Pentru orice cititor este limpede, în primul rând, pluralitatea domeniilor, uneori deconcertantă, pe care se desfășoară textul Republicii. Totuși, o asemenea pluralitate nu ar trebui să corespundă neapărat deciziei pentru unul dintre ele în interpretarea lui, decât cu riscul unei unilateralități care sacrifică inevitabil sensul textului. De exemplu, a te intreba dacă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
formulă stereotipă și memorabilă ca: „Bardul de la Mircești”? Tot banală e și tăgada indiscutabil îndreptățită estetic care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate fi mai banal decât a constata facilitatea și superficialitatea acestei opere de o deconcertantă incontinență? Un strălucit eseist din Occident a scris următoarele cuvinte despre un alt prea fericit bard, cel de la Weimar: „Goethe, d’une mediocrité sans précédent”. Eu văd în aceste ultime două vorbe, subliniate de autor, un elogiu foarte mare: o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
speciale. Nu numai diplomatice, politice, economice, culturale etc., ci chiar de consangvinitate, Întrucît națiunea americană și cea canadiană reprezintă, fiecare În parte, dar și Împreună, o Însumare de indivizi proveniți de pe toate meridianele globului. Această acumulare etnică, de o diversitate deconcertantă, a ajuns, după un tainic proces alchimic și o metamorfozare unică - numite cînd melting pot, cînd blast furnace -, o comunitate multiculturală, pe care Walt Whitman o considera a fi nu numai o națiune, ci o „teaming of Nations” sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cărora rezultatele pot fi deduse logic din premisele inițiale, Însă numai În măsura În care forma de cunoaștere satisface aceste condiții și este impersonală, universală și complet neinfluențată de context. În schimb, după cum subliniază Detienne și Vernant, mētis-ul este caracteristic „situațiilor efemere, schimbătoare, deconcertante și ambigue, situații care nu se pretează la măsurători precise, calcule exacte sau la o logică riguroasă”. Nussbaum ne arată Într-un mod convingător cum a Încercat Platon, mai ales În Republica, să transforme sfera iubirii - aproape prin definiție, una
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate în proporții diferite, aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-au fost uneori reproșate versatilitatea stilistică, multiplicarea uneori deconcertantă a formulelor discursului liric, desele schimbări de registru. De fapt, pluralitatea expresiei, coexistența fațetelor diverse reprezintă însușiri definitorii ale profilului său liric. Relativ prolific - unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
Anglia, primul stat imperialist în rang, avea aproximativ o jum)țațe din capital investit) în afara coloniilor sale, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Faptul c) cel mai mare stoc de capital a fost învestit în Statele Unite e cel putin ușor deconcertant pentru adepții mai scrupuloși ai teoriei. Franța s-a plasat cu consecvent) pe locul doi sau trei prin investițiile și comerțul în teritoriile pe care le deținea (Feis 1930, p. 23). Japonia în Asia, si Rusia în Asia și Europa de Est
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
demonstra în Europa. Pentru Statele Unite, în privința aceleiași p)rți al lumii, miza cea mare, așa cum au descris-o declarațiile oficiale, era generat) pe plan intern - era vorba de onoarea și de credibilitatea noastr), cu toate c) definirea acestor termeni era deconcertant). Așa cum au observat unii inc) de la început, cu referire la acel conflict, și așa cum cei mai mulți au observat pe parcurs, în termeni de politic) global), în Vietnam, miza era neînsemnat) (în Stoessinger 1976, în capitolul 8, se arăt) c) această eră
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
acestei lumi46. Gândirea mitică și cea marxistă se întâlnesc în gustul pentru scheme sumare. Faptele sunt raportate la o explicație unică și globală, o anumită logică sau cel puțin o anumită coerență tinzând să se impună în desfășurarea de obicei deconcertantă a evenimentelor 47. Trecutul fiind inserat în această grilă interpretativă, viitorul nu mai este deloc un secret. p. 88. • Ibidem. • Ibidem. • Paul Veyne, op. cit., p. 55. • Ibidem, p. 114. • Ibidem, p. 107. • Ibidem. • Ibidem. • Robert A. Segal, Does Myth Have
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și total disproporțională a valorilor intelectuale, pentru a masca preocuparea obsesivă față de cele materiale - a jucat un rol esențial în tabloul vieții culturale din prima jumătate a secolului XIX112. Aprecierile gravitau în jurul antitezei dintre puterile creatoare ale imaginației și banalitatea deconcertantă a lumii burgheze, cu seriozitatea ei solemnă și goală 113. Așa se făcea că termenul „filistin“, unul peiorativ, a căpătat în plus un înțeles social bine definit - mai întâi în Germania, apoi în celelalte culturi apusene 114. Era definit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reținut. Într-un loc, nedatat, mărturisește: "Un jurnal (Tagebuck) te împiedică poate să lucrezi; în schimb îți este util, înlocuiește cu folos un prieten. Să te poți lipsi de confident - tot e ceva." Pentru ca la 8 noiembrie 1966 să noteze deconcertant: "A ține un jurnal înseamnă să capeți deprinderi de mahalagioaică, să observi tot felul de fleacuri, să insiști asupra lor, apoi dai prea multă importanță celor ce ți se întîmplă, să neglijezi esențialul, să devii scriitor în sensul cel mai
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră că unica soluție de cunoaștere a fenomenului este aceea de a integra fapte și de a „aproxima cu scepticism”. Ceea ce și face în antologia de texte însoțitoare și care ocupă cea mai mare parte
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
de întrebările discipolilor. Pe când Isus se pregătea să părăsească templul, unul dintre ucenici i‑a spus: „Privește, Învățătorule, ce pietre, ce zidiri!... ”. Isus i‑a răspuns: „Piatră pe piatră nu va rămâne din ele care să nu se risipească”. Răspunsul deconcertant al Mântuitorului trezește curiozitatea discipolilor. Ceea ce urmează constituie discursul propriu‑zis, în care se disting patru părți: 1) tulburările care anunță parusia (vv. 5‑13); 2) războiul iudaic (vv. 14‑23); 3) parusia (vv. 24‑27); 4) îndemnul adresat creștinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cuplu diabolic: Eugen Țurcanu, care trimite la figura de tristă celebritate a torționarului anilor 1950, și discipolul său, Radu Tudose (fals profet autohton), un inginer arogant, avid de putere, fără scrupule. Țurcanu‑Anticrist produce miracole în serie, cu o ușurință deconcertantă. El amintește de un personaj al lui Soloviov prin aceea că minunile sale sunt menite „să alunge orice suferință și să aducă fericirea întregii lumi” (recunoaștem aici sloganul comuniștilor). În final, un supraviețuitor al Gulagului, Leon Templea, emigrat în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i-au făcut judecată de moarte, și l-au pus într-un car cu 2 boi, numai cu antiriul și cu nădragii, și au pus nește priviț la car, și i-au spânzurat răvășalile acelea” [expunere și voiaj infamante], dar - deconcertantă ingenuitate! - „ale cui vor fi fost, Dumnezeu știe...”. O crimă negociabilă Procesul deschis de urmașii postelnicului Costantin Cantacuzino pentru pedepsirea ucigașilor tatălui lor și, firește, pentru reabilitarea memoriei aceluia (o ignobilă răzbunare - socotește Anonimul Bălenilor: „Iar feciorii lui Costandin postelnicul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la „Luceafărul”, „Cronica”, „Orizont”, „Vatra” ș.a. Este membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (1990), președinte al Societății Române de Niponologie (din 1990) și membru al Asociației de Studii Orientale din România. Evoluția prozei lui S. este surprinzătoare și deconcertantă. În Balanța cu umbre, ca și în romanul Spațiile altora (1972), S. încearcă decuparea absurdului cotidian din existența reală, cultivând cu preponderență bizareria și împingând, uneori, încifrarea sensurilor până la limita nevoii de decodificare. „Sofisticarea” stilistică, remarcată prompt de critica literară
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz”, „foamei”-„oameni” ș.a.), aritmii stridente (mai ales în Incantații, 1931), versuri greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine ca o sanie peste zăpezi”, „liniștea zumzăie în noi ca o albină”, „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „ce frumoase instrumente de
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
o realitate vie și apropiată simțurilor noastre, și totuși transcendentală și încărcată de taine infailibile. Poezia lui Voiculescu din acest punct de vedere este poezia cea mai interiorizată ce a avut-o vreodată literatura română. ION PILLAT Diversitatea subiectelor fiind deconcertantă [în povestiri], numitorul lor comun este aspectul neobișnuit și incredibil, indiferent dacă faptele aparțin imaginației populare primite sau unor zone banale ale civilizației moderne: un vânător e salvat de la moarte, într-o iarnă, de câinii săi care se culcă peste
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
structura de dominație și autoritarismul. Ea nu mai revendică nici o identificare socială ori poziție politică, instituționalizată sau de grup. Și-a asumat, în schimb, câteva scopuri utopice, imposibil de atins în actualele condiții social-politice și economice, ceea ce dovedește o „feminizare deconcertantă” a tonului critic de altădată. Giroux s-a simțit atacat și a replicat cu iritare. În 1991 el a calificat critica lui Ellsworth drept „o modalitate deformantă de dezangajare politică” (a crippling form of political disengagement) și a apreciat că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]