192 matches
-
organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști ca la un factor modernizator al Partidului Conservator, amenințat de anchiloză si decrepitudine (la sfârșitul secolului al XIX lea, precizează acesta, „junimiștii se prezentau ca un element modernizator al bătrânului organism conservator“50). Legăturile lui Bacalbașa cu conservatorii de după 1900, îl fac însă să nu și dea seama că partidul în slujba căruia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost, apoi, și amintirile despre „maestrul Eftimiu”, pe care l-a însoțit de mai multe ori la șezătorile literare din regiunea și județul Bacău, pentru a organiza vitrine și expoziții cu cărțile sale. Chiar după ce intrase în faza ireversibilă de decrepitudine fizică, acesta își păstrase elocvența, avea replici strălucitoare și era, nu o dată, mordant față de unii dintre contemporanii săi celebri. Întrebat, de pildă, ce părere are despre Mihai Beniuc, ar fi răspuns sec că e „mic la stat, mic la poezie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de întrupare estompează precaritatea experienței și în cele din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ia drept ce este: un glas de scriitor, conștient că astăzi mai poate trezi pe nimeni din morți decît anunțînd(-uși) propria moarte: “Am Înțeles În sfîrșit moartea; nu cred că-mi va face cine știe ce rău. Am cunoscut ura, disprețul, decrepitudinea și alte lucruri; am cunoscut chiar foarte scurte clipe de iubire. Nimic din ceea ce sînt nu-mi va supraviețui, și nici nu merit ca ceva din mine să-mi supraviețuiască; voi fi fost un individ mediocru, sub toate aspectele. Voi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust. SCRIERI: Manual de târâre, pref. Ana Blandiana, Oradea, 1992; Țara nimănui, Oradea, 1993; Fosforescența putregaiului, Cluj-Napoca, 1995; Poemele absenței, Cluj-Napoca, 1996; Leandrii Greciei, Cluj-Napoca, 1999; Cântecul
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
nu are densitate epică și nu relevă psihologii de un contur mai accentuat. Ceea ce domină este caracterul poematic, chiar atunci când se încearcă observația detașată, ca în descrierea „casei cu molii”. Există anumite similitudini între aceasta, ca simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
vechii securități politice, până când acesta nu va fi așezat, în văzul celor circa 30 de milioane de români, din țară și din lumea largă, într-un mormânt oficial, pericolul care amenință sufletul românesc cu stagnarea în boală, în lașitate, în decrepitudine va fi de neocolit. Până nu se vor fi întâmplat cele numite mai sus, Stafia Securității va continua să hălăduiască prin țărâna mormintelor celor care s-au stins în curățenei și în nevinovăție, ca și prin viața contemporanilor onești, înverșunați
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
în mizerie, grotesc și parodie socială. Acesteia din urmă, ca și altor sporadice realități i se rezervă flashuri de ironie, nici aceasta corozivă. Condamnarea este discretă, difuză, abia sugerată. În schimb, înțelegerea și adeziunea la tot ce este marginalitate, umilință, decrepitudine, suferință este intensă și permanentă. O atitudine neobișnuită față de o lume incomodă, escamotată și respinsă de guvernanți, căci este nealiniată la, nu-i așa, acquis-ul comunitar! Nu e mai puțin adevărat că autentică, imaginea este și incompletă, ceea ce nu poate
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
fantelui de mahala, Lică Trubadurul, asfixiat împreună cu iubita de care îl lega o relație masochistă, moșica (duduia) Mari din Concert de muzică de Bach și, mai ales, din <b>Rădăcini</b><i>.</i> O sobă neobservată din cauza alcoolismului și a decrepitudinii, sfârșitul lor este sugerat de „gura lumii“ într-unul din puținele fragmente definitivate și publicate de scriitoare: <b>Foc pe Știrbei Vodă</b><i> </i>(1942). O notă distinctă pentru Costel Petrescu, din Logodnicul (1935), personaj ce raliază, prin prezența
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
moral, a dezbaterii de actualitate cu un fundal parabolic. Personaje, amintind cu limpezime de «eroi» de tristă amintire ai istoriei contemporane se înfruntă și se confruntă într-o luptă demitizatoare și ucigașă, pentru supremație, putere, pentru impunerea legilor nescrise ale decrepitudinii morale." (Daniela Cristescu, Viața studențească, 19 iunie 1985) NAPOLEON LA AUSTERLITZ (Domide contraatacă), Martie 27, 1986, Teatrul Național, Timișoara; Mai 5, 1987, Teatrul Municipal, Ploiești; Septembrie 15, 1988, Teatrul dramatic, Brașov Titlul comediei comentează ironic universul spiritual al protagoniștilor. Corectori
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
contele palatin al Rinului, markgrafii de Brandenburg, Meissen și Baden sau landgrafii de Thuringia și Hessen. Cel mai prestigios era regele Boemiei, posesor al Styriei, Carinthiei , Carnioliei și Austriei. Orașele deveniseră și ele o forță colectivă, ce au profitat de decrepitudinea puterii imperiale, după 1250, pentru a se emancipa de constrângerile impuse de Frederic al II-lea. Diversitatea lor de statut era la fel de mare că aceea a principilor locali, o parte fiind orașe imperiale (Frankfurt, Nurnberg, Ulm, Aachen, Lubeck), dependente juridic
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
bazin în care apa se uscase demult, și doi pitici, cu capetele decolorate. Era, parcă, un alt văzduh aici. O lume care se stinsese cu încetul în celelalte cartiere mândre ale capitalei și care se păstrase aici cuviincioasă, fără agonia decrepitudinii și a mizeriei. Era o casă boierească de pe vremuri, dar bine păstrată. Doar umezeala arborilor vestejise prea de timpuriu fațada. Intrarea principală era apărată, cum se obișnuia acum patruzeci de ani, de un evantaliu de sticlă brumată. Câteva trepte de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Romanian SF Stories" (1995) (în traducerea "Phenotype of Mist and Drops of Nothing"). Povestirea prezintă modul în care matematica poate deschide porți către lumi paralele. Viața unei case și a proprietarului ei se desfășoară pe parcursul unei zile, seara fiind echivalentă decrepitudinii. Prezentarea lumii așa cum se vede prin ochii unei cârtițe. Casa Vocilor este o peșteră legată de o multitudine de tuneluri care permit ascultarea a mii de conversații purtate în diferite limbi, din care unii inițiați pot afla răspunsuri la propriile
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
realizată probabil la sfârșitul lui februarie. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 4.660.000 lei. Scenograful Liviu Popa a început scenografia filmului, descoperind lângă clădirea Teatrului de Comedie o casă veche cu pereții scorojiți, "„cu o înfățișare de decrepitudine tristă și sobră”", considerată sugestivă pentru retorica filmului. Potrivit profesoarei Elena Saulea, casa Giurgiuveanu este probabil „cel mai expresiv decor de film românesc”. Scenografia va fi încredințată în continuare arhitectului Radu Boruzescu, care a interpretat și rolul lui Felix Sima
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
realizarea primului (1932-33) din cele nouă monumentale „Tripticuri” ("Triptychen") începe o nouă perioadă în creația lui Beckman. Coloristica formală de până acum se completează cu aluzii la actualitatea politică și capătă semnificația unei filosofii universale a existenței umane decăzută în decrepitudine morală. În anul 1936, începe lucrul la cel de-al doilea „Triptic”, intitulat „Ispita” ("Die Versuchung"), inspirat de opera lui Gustave Flaubert, ”"La Tentation de Saint Antoine"„. În 1937, regimul nazist organizează expoziția „Artă degenerată” ("Entartete Kunst") în Institutul Arheologic
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
am vrut doar să joc cu cineaști pe care îi iubesc și îi admir". Ultimul este, spuneam, bizarul catalan Albert Serra care, după ilustrări extrem de personale ale unor figuri precum Don Quijote sau Casanova, a filmat, într-o cheie naturalist- ironică, decrepitudinea puterii, lunga, fastuoasa agonie a unui rege țintuit la pat, devorat de cangrenă, pe deasupra și victimă a unor șarlatani. Acesta este Le roi Soleil, acest bătrân care abia mai deschide gura, neputincios în fața ipcriziei și inutilelor lingușeli ale slujitorilor săi
Un rege la Cannes: Jean-Pierre Léaud - o legendă vie by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101117_a_102409]
-
felul lui de a se face iubit. La sfîrșitul volumului îi faceți lui Cioran un reproș foarte fin deși poate neintenționat: acela de a nu fi putut în cele din urmă să-și aplice propria teorie a sinuciderii exact cînd decrepitudinea și dependența de ceilalți, pe care le detesta atît - începuseră să se manifeste. Pe parcursul cărții ați fost de altfel destul de severă cu Cioran. Ați afirmat că ați dorit să-l forțați în relația pe care ați avut-o, să rămînă
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]