404 matches
-
smintitor (precum Irod), ci se roagă. Sub ploaia de sfidări și insulte a soldaților romani, a fariseilor și a trecătorilor rătăciți, Fiul rostea un psalm regal, atribuit lui David (Ps. 21, LXX). Cuvântul îl lăuda pe Dumnezeu în timp ce vocile morții defăimau creația. În fața deriziunii motivate de ură, apare lumina pascală a iubirii, capabilă să dea și ultima iertare. Psalmul începe dramatic cu o întrebare („de ce m-ai părăsit”), continuă cu recunoașterea filială („din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu”), se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc „defaime” și-l ponegresc fără scrupule: e gata să-și desfacă pieptul și să-și arate inima lipsită de fățărnicie! Scopul dușmanilor e să-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd se face mare, umblă „Întru desfrînare”. Revolta Împotriva tatălui e iminentă: „M-a defăimat și În față Și În dos, cum i-a venit, Vrăjmaș mi-a fost pe viață, Binele nu mi-a voit. ......................................... Precum nici că iscălește Cu prenumele meu: Pann, Ci p-al mumi-sii iubește, Ș-Își zice: Agurizean”... Pann, fără
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de mai jos: „Într-aceste cărți, domnilor, puteți găsi destule cusururi, căci, după cum am zis, dascăl mi-am fost singur, pentru care nu mă sfiiesc de dumneavoastră, carii cunoașteți și știți poezie ce va să zică, știind că cei Înțelepți niciodată nu defăima, că mă tem de aceia ce măsoară rîndurile cu compasul sau cu bețișorul și zic că un rînd este mai larg decît altul, că asemenea oameni nu sînt niciodată iertători: Împutez, defăima cum le vin la gură. Cu toate aceste
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce va să zică, știind că cei Înțelepți niciodată nu defăima, că mă tem de aceia ce măsoară rîndurile cu compasul sau cu bețișorul și zic că un rînd este mai larg decît altul, că asemenea oameni nu sînt niciodată iertători: Împutez, defăima cum le vin la gură. Cu toate aceste, eu tot nu mă opresc a tipări și a nu le da În critică și altele, pentru că m-am obcinuit a nu ședea fără lucru, ci scriind cîte ceva, mi se pare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
metodologică e cam lungă, ea e necesară pentru a aprecia efortul considerabil depus în ultimii cincisprezece ani pentru evaluarea eficacității programelor de combatere a violenței și delincvenței. Desigur, metoda se situează într-o ideologie precisă, a costurilor și beneficiilor, uneori defăimată în Franța pentru "utilitarismul" și încrâncenarea ei normativă. Dar oare trebuie să ne șocheze dorința de a ști când e vorba de investirea fondurilor publice într-un mod eficient? Trebuie să ne șocheze voința de a moraliza o "piață" a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
loc. Unii indivizii niciodată nu par să fie capabili să accepte standardele convenționale ale oamenilor din jurul lor. Ei niciodată nu acceptă valorile inerente jocului cinstit, onestității, adevărului, integrității personale, justiției și cooperării. Ei sunt apți să mintă, să bârfească, să defăimeze ori chiar să ucidă când acest lucru corespunde scopurilor pe care le urmăresc. Deoarece aceștia nu au acceptat niciodată normele sociale ca prioritare, comportamentul lor deviant nu le produce vinovăție sau rușine, așa cum se întâmplă cu persoanele socializate corespunzător. Psihologii
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
muncă. Dacă mi aș permite să public vreo opinie sinceră și adevărată la ziarul la care lucrez, În mai puțin de 24 de ore aș rămâne fără slujbă. Treaba jurnaliștilor este să distrugă adevărul, să mintă deschis, să pervertească, să defăimeze, să-l mulțumească pe mamona, și să-și vândă Țara și poporul pentru a-și câștiga pâinea de zi cu zi. Și ei și voi, știm cu toții aceste lucruri, deci ce este cu această nebunie: să toastăm pentru o presă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
sesizat chestia asta taman acum), ba că era terorist (păcat de neiertat, fiindcă numai națiunea americană are voie să practice fără limite sportul acesta). Pentru moartea lui Osama, mai mult au costat copacii tăiați pentru a publica ziarele, care îi defăimau post-mortem imaginea, decât recompensa pentru capul lui. Dacă până nu demult, Osama era un terorist uitat de mulți, ale cărui acțiuni negative și repercusiuni, nu se prea mai simțeau, fusese tras cumva pe o linie moartă, pentru a-l scoate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
preuniversitar în special, a căzut într-un adânc derizoriu. Ceea ce este mai crud, e că poate cea mai importantă meserie pentru evoluția ulterioară a unei națiuni - aceea de dascăl - este acum subestimată, bagatelizată de-a binelea în România. Profesorii sunt defăimați, respinși, făcuți cu ou și cu oțet în orice ocazie. Proletarii zilelor noastre, de pe margini, mârâie câinește la modul critic față de aceștia. “Dascălii lucrează 4- 5 ore pe zi și au 3 luni de vacanță pe an, iar alții lucrează
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sesizat chestia asta taman acum), ba că era terorist (păcat de neiertat, fiindcă numai națiunea americană are voie să practice fără limite sportul acesta). Pentru moartea lui Osama, mai mult au costat copacii tăiați pentru a publica ziarele, care îi defăimau post-mortem imaginea, decât recompensa pentru capul lui. Dacă până nu demult, Osama era un terorist uitat de mulți, ale cărui acțiuni negative și repercusiuni, nu se prea mai simțeau, fusese tras cumva pe o linie moartă, pentru a-l scoate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la omagierea plagiatorului și la apologia plagiatului în sine"251. Este lesne de înțeles de ce revistele "Săptămâna" și "Luceafărul", prin Eugen Barbu, Artur Silvestri, Cornel Vadim Tudor (lista este redusă la cele mai importante nume) organizează permanent ofensive menite să defăimeze. Un alt timp de complementaritate privește posteritatea contemporană a cronicilor literare, posteritate ce își sprijină demonstrațiile pe judecățile de valoare ale Monicăi Lovinescu. În 1985 apare la editura Cartea Românească din București volumul Zenobia al lui Gellu Naum. Monica Lovinescu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ceea ce suntem”. (Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a II-a, II, 9, în PSB, vol. 72, p. 210) „Iată − zice Scriptura − Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Grozav mai tălmăcim sentimentele lui Dumnezeu, dacă-L defăimăm spunând că suntem veșnic neglijați, când El dovedește întotdeauna că nu ne părăsește. Prin aceasta a voit să ne arate El că niciodată nu ne părăsește cu dragostea și ocrotirea Sa, fiindcă întotdeauna este prezent alături de noi”. (Salvianus, Despre guvernarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care scapă pe oameni de patima mândriei, lăcomiei, mâniei. (n. s. 113a, p. 150) 29 alungați cu semnul crucii, iar Mântuitorul cel răstignit e propovăduit în toată lumea, ca Dumnezeu și ca Fiul lui Dumnezeu; și zeii închinați la elini sunt defăimați de ei ca închipuiri spurcate, iar cei primesc învățătura lui Hristos au o viață mai curată ca aceia? De sunt acestea și unele ca acestea omenești, să ne arate cine voiește, ca să ne convingem și noi, că unele ca acestea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
voiesc să împartă Biserica”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXIV, în PSB, vol. 15, p. 119) „Minunează-te de iubirea de oameni a Cuvântului, că pentru noi e defăimat, ca noi să ne bucurăm de cinste”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. V, XXXIV, în PSB, vol. 15, p. 129) „Flămânzii erau hrăniți, și Cel Care-i hrănea era
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Existența, experiență de-a râsul-plânsul, implică inevitabil ascunzișuri, dimensiuni intangibile, obscurități și genuni. Pângărirea împresoară din toate părțile: "Pământul cald este impur"; spectrul putrezirii, al degradării materiei alterează până și ființa cuvintelor: "E fericit cuvântu-n gând, / Rostit urechea îl defaimă". Și totuși puritatea singură "nu rodește", drept pentru care: "Fecioarele nu nasc copii, / E marea lege a maculării / Tributul pentru a trăi..." (Știu puritatea). Tăcerea unui Blaga întors spre sine ("mut ca o lebădă") e consubstanțială profundității; în tăcere, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bun pe care numai capitalismul de consum a reușit să le difuzeze pe scară mare16. Dacă noua radicalitate e fiica timpului său, aceasta se întâmplă pentru că ea s-a aliniat la normele de hiperconsum pe care nu încetează să le defăimeze. Despre limitele comercializăriitc "Despre limitele comercializării" Stadiul III înseamnă momentul în care sfera comercială devine hegemonică, în care piața invadează cvasitotalitatea aspectelor existenței umane. Putem întelege, în aceste condiții, urgența cunoașterii tipului de ființe umane și de viață socială pe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ce puteau face obiectul internărilor: a) „Cei care prin faptele sau manifestările lor, direct sau indirect, primejduiesc sau Încearcă să primejduiască regimul de democrație populară, Îngreunează sau Încearcă să Îngreuneze construirea socialismului În RPR, precum și acei care, În același mod, defăimează puterea În stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui, prin analogie, infracțiuni” (s.n.); b) „Condamnații pentru infracțiuni Împotriva securității RPR care la expirarea executării pedepsei nu se dovedesc a fi reeducați”. Cu semnătura lui
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
vorbi dvs. de iubire de țară și de neam, atât timp cât fiica dvs. a fugit din țară, iar dvs. v-ați coalizat cu dușmanii noștri? (ă) Ce fel de româncă sunteți? (ă) Un bun român (nu așa cum sunteți dvs.) nu-și defăimează țara”. Un anonim o atenționează: „Nu credeți că ar fi bine să vă opriți din acest maraton al prostiei, și să vă ocupați de probleme care se potrivesc cu vârsta și profesia dvs., până când nu va fi prea târziu? Faptele
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cerceta; a cerceta; chinui; cicăli; ciocănel de judecător; comenta; a comenta; compara; comparație; completa; a completa; compromite; concepție; concepție greșită; condamnă; a condamna; condamnat; conspirație; constata; conștiință; convinge; corectitudine; creier; criminal; da; a da vina; a se da cu părerea; defăima; degeaba; deștept; deținut; deținuți; dezamăgire; dezbate; dialog; discrimina; disperare; drastic; dreaptă; dur; duritate; dușmanul; educație; egoism; etichete; evalua; executare; face dreptate; a face dreptate; a face legea; nu se face; faptă; faptele; fărădelege; firește; funcție; furt; gînd; gîndire rațională; glorifica
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Ocna și Văcărești. Erau internați în lagăre de muncă: 1. elementele dușmănoase RPR pentru a fi pregătiți în vederea încadrării în viața socială în regimul de democrație populară; 2. cei care prin faptele lor primejduiesc regimul de democrație populară, cei care defăimează puterea în stat și organele sale, dacă aceste fapte nu constituie infracțiuni; 3. condamnații care, la ispășirea pedepselor, nu au fost reeducați. La 3 Aprilie 1950 articolului 1 i s-au adus completări prin ordinul Cabinetului MAI Nr.100. Conform
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
comedii ca pe cel al operelor literare ale antichității, inteligibile numai cu ajutorul unei critici masive, pentru explicarea aluziilor la instituții și obiceiuri desăvârșit criticate. De altă părere este critica naționalistă (D.A. Sturdza, N. Davidescu), care îl acuză pe autor că defăimează tot ce este românesc, numindu-l ultimul ocupant fanariot. Dincolo de toate aceste păreri, viziunea satirică asupra burgheziei românești, asupra moravurilor și pseudoculturii, portretul realist al personajelor care sugerează cu atâta putere viața prin gesturi, nume, situații și limbaj, marea valoare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
poate trăi. Costandin, logofăt din Găești, județul Vlașca, recunoaște că, după ce „au pătimit atâta necinste și pedeapsă, în pușcărie și în butuci multă vreme și la zid cărând cu targa“, nu mai poate trăi cu soția lui care l-a defăimat prin judecăți și pe la boieri. Din această cauză, „cu totu răcindu-i-se inima nu poate a se mai lipi de dânsa, încă nici cu ochii a o vedea“. Recursul la putere are loc în diverse momente din viața unui
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
rană a faptului de a exista, pe altul îl seduce frumusețea artei, "că să nu mai vorbim despre iluziile vulgare și aproape mai puternice pe care voința le are pregătite în orice clipă"32. A-și atribui misiunea de a defaimă viață sau, simplu, a o trăi "așa, din curiozitate" sau "din politețe", așa cum Cioran confesează că o face uneori, finalmente, este același lucru: șiretlicuri pe care le folosește viața ca să-și exercite despotismul. Renașterea omnipotenta și neobosita a dorinței de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]