297 matches
-
notari care își fac meseria de rîs, pretîndu-se la ticăloșii. Dacă e vorba însă de o reacție de corp prin care asociația vrea să-și apere și oile rătăcite - ceea ce am înțeles că nu e cazul - atunci acest gest de deferență față de notarii care își fac onest meseria și despre care cred că sînt majoritari în breasla lor s-ar putea să nu însemne nimic. Dar cum sînt convins că și notarii, ca și medicii sau profesorii, au tot interesul să
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
să-l privească pe pilotul Adrian Săvulescu drept un erou. Mai sper, de asemenea, că acest tip de eroism - chiar și în ipoteza cea mai nefericită, că și de această dată pilotul a fost de vină - va fi tratat cu deferența cuvenită în presă. Dacă însă, așa cum mă tem, Adrian Săvulescu va fi considerat o victimă a avionului său, nu un om excepțional care și-a dat viața pentru semenii săi, nu m-aș mira să aflu că văduva sa a
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
cu George Ivașcu, marele „arhitect de publicații”, cum îl numește: „Când la un capăt al firului tuna și fulgera George Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mihai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: -Da, domnule director! După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emisiei și întreba: - Pascule, mai ești la telefon? - Sunt, domnule director. - Păi dacă ești, de ce taci? - Ca să vă aud, domnule director! Iarăși contrariere. - Poftim, ca să mă audă
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
descoperit-o niciodată când a fost vorba de polițaii ucigași, de judecătorii-ucigași, de politicienii-ucigași. De regulă, incidentele sângeroase avându-i eroi pe purtătorii de uniforme sau pe aleșii nației sunt tratate cu toată discreția. Ba chiar cu un soi de deferență față de metoda crimei: orișicâtuși, una e să sfârteci un copil cu colții, alta e să faci pilaf cinci, instalat confortabil la volanului bolidului ultimul răcnet! Dacă s-a înțeles din cuvintele de mai sus c-aș fi împotriva legii care
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
Pentru a fi sigură de succesul acțiunii sale, țarina urma cortegiul într-o trăsură descoperită, în timp ce Buhren, călare pe un cal alb cu hamuri de piele roșie, zburda alături de ea. La trecerea lor, râsetele se preschimbau într-un murmur de deferență. În sfârșit, pe o străduță de pe insula Vasili, lui Vasia îi apăru în fața ochilor stabilimentul băilor. Ostași în ținută de paradă făceau de strajă la intrare. O mică orchestră de alămuri cânta o arie săltăreață în timp ce Buhren cobora de pe cal
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
biblioteci, în care cărțile vechi se intersectează cu cele noi, oferind revelații consistente, de esență estetizantă, manieristă”. Nu este deloc întâmplător faptul că, încă de la primul său volum, Replay (1980), interesul autorului se orientează spre valorile literare clasicizate, considerate cu deferență, cu admirație riguros argumentată, cu legitimă adeziune la substanța și prestanța lor estetică. Incursiunile în relieful adesea accidentat al actualității literare românești se detașează prin indiscutabile aptitudini analitice, într-un demers preponderent hermeneutic, ce pune în centrul atenției textul, cu
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
întrunirea unei comisii învestite cu mare autoritate morală: ca ea să ne amintească gluma cu Ťomletať". Putem glumi s-ar zice doar în legătură cu cei ce nu recunosc "logica revoluțiilor", nu-i așa? Aceasta se cade în schimb abordată cu toată deferența cuvenită unor acte raționale: "dacă revoluționarii își menajează adversarii (din scrupule morale), atunci ei înșiși vor deveni victimele acestora; dacă revoluția este umană, contrarevoluția va fi necruțătoare - așadar, o luptă pe viață și pe moarte este inevitabilă". E clar? Mai
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
maturi, o îmbrăcau la vîrsta de 17 ani, iar năzuința aceasta se pare că dăduse roade, de vreme ce Seneca își privea ucenicul ca pe propria sa creație, numindu-l "opera" lui: meum opus es. Tonul protocolar și cald, dar păstrînd mereu deferența cuvenită unui adept al stoicismului, conferă cuvintelor lui Seneca aerul unei predici filozofice. Seneca nu are nimic cinic sau sarcastic în considerațiile, de altminteri neiertătoare, pe care le face pe seama vulgului, a plăcerilor, a bătrîneții sau morții. E cu totul
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Comunicarea albă, fără învolburări afective, fără tentații pamfletare, acordă propozițiilor un coeficient amplificat de credibilitate. Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul cititorului de azi, marcata deosebire dintre indiferența în care a căzut poetul oportunist și exagerata deferență ce i se acorda deunăzi: ,Vechiul meu prieten și coleg, coleg de studenție, de boemă literară, de tinerețe dezolată, coleg de birou la Direcția Presei de la Ministerul Propagandei etc. - nu se străduiește, de cîțiva ani, decît să vîneze și să
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
Cred că, la început, Sechelariu și-a meritat reputația care l-a ajutat să devină și apoi să fie reales primar al Bacăului. Metamorfoza lui a început cînd în oraș s-a înmulțit numărul celor care îi spuneau "Domnul Sechelariu" deferență tot mai slugoasă, într-un cor care i-a sunat bine tînărului primar. Ziariștii care își permiteau să-l critice au descoperit că popularul Seche nu mai înghițea să i se aplice libertatea presei. Cînd ziarele locale n-au mai
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
scurte - mersi, mulțam, săr'na (din săru' mîna = sărut mîna) au o marcă familiară, uneori glumeață. În domeniul politeții verbale, efortul de a construi o formulă mai lungă e un mod tipic de a indica un grad mai mare de deferență. Mersi, în mod special, are conotații ambigue: probabil și din cauza asocierii sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
au avut puterea de a se reinventa în condițiile unei societăți mai dinamice. O varietate a nostalgicilor, ei sunt dușmani încă mai înverșunați, pentru că se știu, într-un fel sau altul, beneficiari ai acelui sistem, în care erau tratați cu deferență și răsplătiți pe măsură. Unii au fost, probabil, și colaboratori ai Securității - în acele forme definite de ei drept "benefice", cu iz de "patriotism": ciripituri gingașe despre întâlnirile cu străinii, dulci informări despre ce gândeau occidentalii etc., etc. Despre securiști
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
asta nu pentru că poemele sale acoperă, grosso modo, două direcții, istorică și erotică - homoerotică, de fapt. Versatilitatea artei sale vine în bună măsură din faptul că, oricare ar fi tema poemelor, Kavafis o tratează cu un amestec de familiaritate și deferență: cuvintele de obicei simple sînt întretăiate de referințe la antichitatea clasică și la realitatea cea mai mundană deopotrivă și transpuse într-o metrică complicată. Iată, de pildă, începutul poemului „Boala lui Kleitos”, din 1926: „Kleitos, un bărbat fermecător,/ ce nici
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
avea, dintre artiștii moderni, de pildă mult entuziasm pentru Brâncuși. Când vorbea despre istoria artei, amintea de lucrări fundamentale ale domeniului precum Propyläen-Kunstgeschichte sau monumentala istorie a artei a lui André Michel, care se aflau în bogata sa bibliotecă. Această deferență și pasiune față de marile opere ale trecutului a funcționat ca un stimul și nu ca o inhibiție. Spre deosebire de artiștii avangardiști contemporani lui sau ca mulți pictori de astăzi care se definesc prin refuzul tradiției artistice, prin respingerea ei vehementă, Aurel
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
are la bază propria sa experiență basarabeană și că relatează întîmplări trăite de el însuși la 1835: guvernatorul rus al provinciei este numit "domnul conte Voronțov", iar cel civil - "generalul Fedorov", ca și cum, dacă nu i-ar fi evocat cu toată deferența, scriitorul s-ar fi făcut vinovat de impolitețe; Chișinăul va fi descris cu toate amănuntele exacte dintr-un reportaj despre cursa anuală de cai; iar finalul (vizita făcută de povestitor la Chișinău după 22 de ani, în 1857) poartă marca
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
cel al mai tânărului autor maghiar (născut la Cristuru Secuiesc), Szávai Géza. Este greu de explicat conul de umbră în care pare să fi intrat receptarea prozei lui Mircea Horia Simionescu după decembrie 1989. Firește, autorul este pomenit cu deplină deferență ori de câte ori vine vorba de "Școala de la Târgoviște", dar rareori este inclus în diversele bilanțuri care încheie anii literari sau este încadrat în tabloul prozei românești actuale. Uitat este și din diversele programe de traducere a scriitorilor români, foarte la modă
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
identitate autentică ("unii dintre noi am venit de foarte departe/ hărțile nu-s de mare ajutor"). Mult mai dinamic în expresie, Andrei Codrescu își cântă drama jucată de istorie senin dar la fel de tensionant, cu sarcasm dar și cu umor, cu deferență dar și cu indiferență. În spatele vorbelor declamate cu o cuceritoare directețe se ghicește zbaterea unei experiențe, colective sau individuale, trăite intens. Se identifică cu mediul, cu oamenii pe care îi cunoaște, le preia dilemele, se revoltă alături de tineri sau împotriva
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
decent să ni se împărtășească. Celelalte două antologii, ambele prefațate de Al. Cistelecan (și doar una alcătuită de el, cealaltă datorându- i-se lui Ioan Radu Văcărescu) au apărut la editurile Aula (2003) și Paralela 45 (2010). Le citez cu deferență, deși formula critică a lui Al. Cistelecan, abuziv empatică, mi-e în continuare străină. Gabriel Liiceanu, însă, o găsește remarcabilă. (În Măștile lui M.I. îl felicită chiar pe Ivănescu pentru norocul de a fi avut un exeget atât de subtil
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
glasuri." (p. 10). Apoi, o anatomie a regretului, care rupe rândurile: „în vreme ce tu continuai să clatini în mâini arșicele de cuvinte, de data aceasta, camarazii tăi își tăiau o formă materială, își făuriau lanțurile utile, deveniau «cineva», solicitau salutul cu deferența cuvenită notorietății, seriozității lor [...], susțineau strălucite procese, scriau studii senzaționale, condamnau fără drept de apel propriile lor «visuri»." (p. 13). Aceeași retorică, poate voit prăfuită, disecă simbolurile unui succes destul de îndoielnic, a cărui priveliște - o întoarcere după ani, sau o
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
Florin Iaru, Mircea Dinescu, Mariana Marin, Radu Călin Cristea, Mihai Șora, Mircea Iorgulescu, Dinu Flămând, Constanța Buzea, Petre Stoica, Mircea Scarlat, Radu G. }eposu, Octavian Paler, Stelian Tănase și mulți, foarte mulți, alții. Toți îl cunoșteau, îl tratau cu multă deferență, era deja admis în lumea lor, ca partener egal de dialog, îi prevedeau, la unison, un viitor strălucit. Mai ales după apariția cărții sale de debut, După Socrate (1988), un tratat despre ironie, scris cu dezinvoltură, farmec și erudiție, de
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
personaje ale romanului) în textura epică. Într-un roman de asemenea factură, personajele prind viață doar prin ideile pe care le vehiculează. Nici Edgar Nour, nici interesanta sa soție Viola (în pofida istovitoarelor partuze houellebecq-iene la care ia parte cu toată deferența, în numele unei așa-zise terapii prin sex), nici prietenul lor Sebastian Saviel, într-un fel placa turnantă dintre sacru și profan (cel care "navigând în tinerețe între peliculele lui Tarkovski și Pasolini, gustase în egală măsură fructele lui Ťdať și
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
cu depravările soției. Eroii lui Aldulescu se redescoperă, asemeni Brândușei, paralizați de vechile dependențe. Drama intervine atunci când ei cred că-și pot schimba „locul și norocul”. Unii înțeleg să scape de „perpetua umilință”, alții de boala viciului. Naratorul tratează cu deferență încercările protagoniștilor, pentru că „acum sunt gunoaie și resturi mai din belșug decât oricând. Vremurile astea produc gunoaie cu ghiotura”. E un sentiment generalizat cu fiece ocazie, reformulat și în articolele lui Laurian. Radu Aldulescu aduce în prim-plan teoria mai
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
revizuiri, Marin Mincu vorbește abordînd așijderea un principiu solid: "Revizuirile literare sînt necesare ca apa și aerul și au loc în permanență, chiar fără să se observe totdeauna procesul de modificare a orizontului de așteptare". Drept alibi e menționat cu deferență E. Lovinescu, cel care a statuat mutația valorilor estetice ca pe un soi de "lege internă" a organismului evolutiv al creației literare. Urmează însă un punct de vedere discutabil: Dacă se face o cercetare sociologică asupra fluctuațiilor receptării critice în
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
un exemplu de cum se poate desfășura o dispută intelectuală în condiții de perfectă seninătate. Cine citește articolul directorului revistei ID (intitulat " Pluralitatea piețelor și preemineța filosofiei") va găsi schema ideală a unei polemici cultivate: tensiune a gîndirii însoțită de o deferență respectoasă față de omul cu care nu împărtășești aceleași opinii. În prelungirea aceleiași dispute se înscrie textul profesorului Mircea Dumitru ("Filosofia - șansa unei reechilibrări a spațiului public al culturii românești"), a cărui remarcă merită citată: "De ce, însă, o reajustare a culturii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
copiloții simțindu-se obligați să nu pună în discuție deciziile piloților, din cauza respectului tradițional față de ierarhie și autoritate. În cartea "Outliers: The Story of Success" (2008), Malcolm Gladwell, un specialist în cultură pop, subliniază în mod expres asupra acestei presupuse deferențe ca factor ce a contribuit la problemele cu care se confrunta compania Korean Air. Compania "Korean Air a înregistrat mai multe prăbușiri decât aproape orice altă companie aeriană din lume, într-o perioadă la sfârșitul anilor '90. Când ne gândim
Mentalitatea incredibilă care ar sta în spatele tragediei de la San Francisco by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55793_a_57118]