290 matches
-
modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine de fiu model care a păstrat pentru părintele său "o deferență și o pietate izvorîte, mai cu seamă, din exemplul trudei literare"; Ovidiu Cotruș fixează antinomia Ion Luca-Mateiu pe coordonate ale psihologiei individuale: Între tată și fiu s-a iscat de timpuriu conflictul dintre un om cu simțul realității și un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil, Farsor); Eminescu și Delavrancea refereau la Caragiale printr-un apelativ de distanțare (grecul, grecule) însă pentru mai tînărul Zarifopol, cel care ar fi dorit să fie numit Moș Virgulă era gratulat cu deferență nemțească prin sintagma protocolar-aulică Herr Direktor; Caragiale mai semna Autorul anonim, Un mare anonim, Caradzalis. La naștere, numelui fiului fusese Matei Maria Constantinescu devenit apoi Mateiu Constantinescu Cargiale; Șerban Cioculescu, un specialist în caragealeologie, crede că numele corect este Mateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
birocratizează, iar politica, în loc să ne provoace, a început, mai degrabă, să ne plictisească. Sunt cam aceleași fețe de peste 15 ani. Unele, îl aminteam pe d-l Surdu, au dispărut, dar prea multe noi nu ni s-au arătat... Seniorul: "Din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai" Dorin Popa: Magistrul era absolut fascinant la mitinguri și întâlniri ale opoziției democratice de la Iași, dar nu numai. L-am însoțit pe Mihai Ursachi și în Piața Universității, în București și chiar la Cluj odată
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am constatat că mi se adresează. Despre ce era vorba? În scurtul meu cuvânt, îmi exprimasem regretul că nu a candidat și nu va candida niciodată la președinție. Știi ce mi-a răspuns? Că nu poate face acest pas din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai. Liviu Antonesei: Da, mi-l amintesc pe Mihai Ursachi încă de la primele mitinguri, cele din 1990 și 1991, când greul cădea pe frații Borș de la Societatea Agora și pe mine! Mihai nu cred să fi
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
atât de diferite de televiziunea ce se face la noi, cu foarte puține excepții... Dorin Popa: Da, ciclul de reportaje "România mea" ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual. Finețe fără grandilocvență, amabilitate și deferență, realism neapăsat, cum grosier se petrec lucrurile cu reportajele TV, propuneri intelectuale lipsite de aroganță și prețiozitate, atenție, nemanieristă, la nuanțe, curtoazie măsurată și neobedientă, în absența ridicolului băștinaș toate erau în acele reportaje, de fapt propuneri ale unei viziuni
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ar fi arătat România astăzi, dacă n-ar fi fost condusă atâta vreme de bolșevicul nu prea bine reciclat, vorbesc de d-l Iliescu, ci de un om precum Ion Rațiu sau, de ce nu?, precum Regele Mihai / 67 Seniorul: "Din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai" / 70 PAC-ul și-a greșit timpul, locul, ori chiar pe ambele. În celelalte țări din Est, partidele care au câștigat, în general, primele rânduri de alegeri erau de factura PAC-ului. / 75 Nici Manolescu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pentru a lăsa această carte, ca un monument pentru fiecare și pentru mai târziu. Reluând cuvântul academicianului C. D. Zeletin, alergând în cele 4 zări, am reușit să „alerg” și în istoria acestui sat, ca multe altele, cu dragoste, cu deferență și, poate, competență. Vă mulțumesc pentru că-mi sunteți alături. Oarecari perspective și certitudini. Globalizarea devine fapt împlinit și la noi; ce-am văzut în Franța îmi dă certitudinea că așa va fi. Se amestecă limbile și va rezulta foarte curând
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
rușinea lui de a duce la îndeplinire ordinul sultanului era mult mai mică decât a multora din divan. Ceea ce urmă a fost pentru marele stolnic Cantacuzino surprinzător în adevăratul sens al cuvântului. Mustafa Aga îl salută pe Brâncoveanu cu mare deferență, se închină către boieri și le ceru să-l ia pe domn, pe fiii și pe ginerii acestuia aci la curte în paza lor, rugându-i să-și exprime hotărârea de a-i păzi până la sosirea imbrohorului, trimisul sultanului, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viața interioară și vom căuta cauza deosebirilor care separă această societate de Occident. Aspectul cel mai frapant este absența respectului pentru femeie. Nici demnitatea soției, nici autoritatea mamei nu sunt recunoscute aici, inocența tinerei fete nu e cruțată. Atenția continuă, deferența politicoasă, toate gesturile delicate care înseamnă salvgardarea și farmecul societății occidentale nu sunt cunoscute sau nu sunt practicate, ceea ce e același lucru. Situația de inferioritate rezervată femeii ține încă de secolele barbare; abuzul de divorț perpetuează această stare de regretabilă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sunt încredințați spre îndrumare dragostea și respectul pentru limba românească ce își cere dreptul la puritate și eleganță nu numai în scrisul poeților, dar pretinde că în orice împrejurare în care facem apel la serviciile ei, să ne purtăm cu deferențe și gratitudine afectuoasă cuvenită unei Doamne. IMPORTANȚA CULTIVĂRII LIMBII ROMÂNE I. 1. Importanța cultivării vorbirii ca mijloc de comunicare și instrument al culturii Limba este tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Popescu, Obligații, Costică, S-au supărat profesorii, Manevre), la prozatorul târgoviștean Mircea Horia Simionescu (cu deosebire în nuvela Acceleratul complimentelor) și în paginile poeților și prozatorilor optzeciști (Ioan Lăcustă, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu și mulți alții), care se plasau cu deferență "la ușa" sa. Un veritabil "labirint de lentile" dezvăluie textul unuia dintre cei mai apreciați poeți ai nouăzecismului literar, Cristian Popescu. Între sedimentele parodiei din Trebuiau să poarte un nume balada Miorița, poemul lui Marin Sorescu, piesele lui Caragiale -, hipotextul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-se individului dreptul la mit și vis personal, mitul în general fiind pierdut dacă nu există loc pentru amplificarea personalității acest deziderat s-ar putea realiza doar în contextul unui conservatorism moderat, benign, cu acces la tradiție și o oarecare deferență față de simbolurile trecutului, fără ca statul să aibă o agendă mitică încărcată, care să înghită individul); prin cea de-a treia funcție a sa, mitologia a trezit valori și sentimente aproape religioase persoanelor cel puțin parțial secularizate (care pot accepta filonul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam printr-o existență indiferentă, care ne trata cu o deferență indiferentă și, deodată, brusc, ne-am trezit Încleștați În structura dură a clipei; descopăr fulgurant că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci altfel nu m-ar fi văzut, nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
departe despre proces, despre schimbările recente în ceea ce îl privea pe Constable și pe ceilalți din Sfatul Patrioților, despre raidurile din Canton Falls. Sachs observă tonul prefect nuanțat, plin de respect al bărbatului și felul ideal în care juca jocul deferenței. Poate că vorbea cu primarul sau cu guvernatorul. Poate cu congressmanul Ramos. Juca jocul, făcea jocul politicii... Oare chiar așa trebuia să fie în realitate munca de polițist? Era așa de departe de felul ei de a fi, încât ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era servit cu o cafea și un păhărel de rachiu de prune și, după un timp, le propunea o partidă de cărți. Iar eu îl vedeam stând acolo, atât de degajat și de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli muncitori, poate meseriași pe ale căror fețe puteam citi că nu fuseseră niciodată priviți cu atâta aleasă politețe, nu fuseseră niciodată tratați atât de cuviincios, cum îi trata acest domn care se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt pentru care Henry se simți dator să Îi administreze un ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își trecea toată ziulica Împlementat În birou; io, care n-am obligații fixe la locantă și, dacă vreodat Îi țin umbra lu ăla din cuhne, fac asta să nu par igoist, mă tot fâțâiam prin fața lui, doar oi marca vro deferență, da don Renovales mi-a vorbit ca un tată și a tret să mă dau Întors la ogeac. Peste douăj dă zile, o bârfografie otorizată ne-a dat legat gogoașă un răvaș cum că don Renovales a vrut să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu deschiz gura nici să Înghit musca. O noapte, stam mai fericit ca cu premiu care Îl dă regina Victoria și să apare pretinu Julio Cárdenas. Nu-mi veni cu gogoașa că nu-l știi, că faci mereu, dreptu tău, deferență Între indienii neapți de luptă și cioroi. Adu-ți aminte: e fiu lu ghiuju Cárdenas, ăla cu gherocu cenușiu, care, fincă Înoată ca câinele, da și-a păzit pipa dă porțelan care o ține dă podoabă În bot, tomna mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui coadă a rămas cu o infecție permanentă și pofta lui de mîncare e „dispeptică“. Iar cînd polițiștii readuc la viață suferințe de altădată, nu e bine pentru sănătatea lui. — Domnule Cohen... Îmi plac bărbații care ți se adresează cu deferența adecvată. Vrei să-mi mai spui o dată cum te cheamă? — Sergentul White. — Bun, domnule sergent White. Am să-ți spun că În viața mea suferința nu are sfîrșit. SÎnt ca Iisus, MÎntuitorul vostru, al goim-ilor, care cară pe umeri greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din șifon? În ce fel se presupunea că noi vom putea prezice ce anume ar putea să o mulțumească? Tocmai eram pe punctul de a afla. Emily a cărat coșul de răchită În biroul Mirandei și l-a pus, cu deferență și mare grijă, pe covorul gros, lângă mine. S-a așezat și a Început să scoată fustele una câte una și să le rânduiaască Într-un cerc În jurul nostru. Erau acolo o fustă croșetată de un fuscia strident de la Celine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la mine. — Buletinul e la zi? a Întrebat Miranda, fără a se adresa cuiva anume, În timp ce intra În biroul ei, Îndreptându-se, spre satisfacția mea, drept spre măsuța unde Îi aranjasem ziarele. — Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare deferență, a năvălit În urma ei și i-a Înmânat carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne‑a condus pe lângă un grup care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic de über‑tocători când am trecut pe lângă el, cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se Întîmplase Între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare În timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră În odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese Înlocuită, nici un amănunt al așezării, pînă și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prin decret providențial) divizată în națiuni -, își găsește în această formulă a lui Urechia expresia cea mai directă. Mai mult decât atât, fiind produsul grației divine, de Dumnezeu făcut, statul-națiune român devine pe cale de consecință o realitatea sacră ce reclamă deferența și cultul subiecților săi constitutivi. Proiectul de unificare națională este moștenit și continuat de fiul natural al lui Ștefan, Petru Rareș, considerat de A.T. Puiu a fi un "apostol al Românismului" datorită faptului că "a luptat [...] spre a uni
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]