1,978 matches
-
e o zi! Această expresie mi-a rămas Întipărită În minte, urmărind filmul „Pe aripile vântului”. O adevărată lecție de viață! Încercam să-mi fac tot felul de planuri, dar nici unul nu avea un contur precis. Toate se dilatau, se deformau sub vălul din ce În ce mai dens de Întuneric. ... Altă zi... M-am trezit cu o durere de mijloc, destul de sâcâitoare. După-amiază stătusem În livadă vreo două ore, pe o grămadă de iarbă peste care am Întins pulovărul meu roșu. Plouase cu o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ea, nu o judecă defel, o înțelegea foarte bine. Sărmana soră, la cei șaizeci de ani, și încă cu boala ei, nu mai avea puteri să poarte două gospodării. Din cauza muncii și a frigului, își are mâinile deformate, i se deformează oasele. La început, se gândi că unul din cei trei copii ai lor va trăi pe locul buneilor, ultimul va rămâne cu ei, iar pe al treilea îl vor ajuta să-și ridice casă. Așa vor avea fiecare din ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu picioarele în râu. Apa limpede le deformează degetele, amestecate printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă", auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
l-a dat Europa secolului XX, aprecia, concret și conform realității istorice, că: „Prin aceasta se restabilește În cel mai Înalt și mai adevărat sens al său și Teoria Contractului Social care, făcând abstracție de elementele mitologice care uneori au deformat-o, are exact următorul Înțeles esențial: Statul este prin natura sa Sinteza drepturilor tuturor și are ca lege statornică a activității sale reafirmarea acestor drepturi prin voința generală. Acestei voințe nu i s-a desemnat nici o limită În obiectul său
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
putu abține să nu se uite în oglindă. Ce văzu îl amărî și mai tare. Ochii abia i se mai zăreau de sub pungile vineții, iar nasul i se umflase îngrozitor, căpătând o interesantă culoare violacee. Partea mediană a feței se deformase în așa fel încât nici el nu se mai recunoștea. În plus, o durere surdă îl sâcâia încontinuu, iar sângerarea tot nu se oprise, deși fluxul era mult diminuat față de faza inițială. Decise că așa nu se putea arăta pe la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
există, dar avem nevoie de vindecarea pesimismului cronic, implementat de secole în memoria celulară. Pesimismul aduce multă nemulțumire în viața noastră și se exprimă prin anumite comportamente toxice printre care: insatisfacția, nostalgia sau frica de schimbare. Toate aceste otrăvuri ne deformează percepția pe care o avem asupra realității și care ne împiedică să fim în acord cu noi însine și cu cei din jurul nostru. Ori, pentru a trece de la otrăvirea și agitația interioară la o liniște sau confort interior, trebuie să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de fîn. Căpitanul Aleksic calmează pornirile belicoase ale lui Luka, atenționîn-- du-l că moartea nu face rău, doar cei rămași în viață suferă. Regizorul deturnează orice posibil scenariu resentimentar, orice încercare de politizare a conflictului, care, de altfel, apare deformat în spațiul mediatic. Căpitanul Aleksici nu este clasicul mercenar odios din filmele americane, deși statura îl recomandă pentru un rol fioros, așa cum tînărul luat prizonier nu este un brav erou, iar Luka nu este un patriot sau un trădător. În fața
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
capul lui. Fața Îi era mică, Încît, dacă n-ar fi fost zbîrciturile și barba crescută În neorînduială, ai fi crezut că e a unui copil. Sprîncenele negre și stufoase ascundeau niște ochi suspicioși, cărora lumina inegală a flăcărilor le deforma conturul. După aceea, cînd se apropie și Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată că avea și cîteva vînătăi pe față. Deocamdată, se aplecă amabil către el. — Hello! zise. Ne cunoaștem de undeva? Celălalt se uită cu dispreț la el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram cînd gardianul Josh Hartley mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Într-un borcan de gol și nu desființează ,,masa de lucru,, , o lasă pregătită pentru noi impulsuri scriitoricești, nu Înainte de-a constata că scrisul lui mai are Încă aspectul ordonat de odinioară, deși s-a mai dilatat, s-a deformat, poate și din cauza vederii slăbite. Oricum, pentru el recuperarea asta târzie, Îi dă un licăr de speranță pe care nu l-a mai trăit de o veșnicie. Privește În gol, ostenit și fericit și de-odată Își aduce aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l deranjeze acest lucru. În orice caz, până și el trebuie să se fi refulat undeva. Patul scârțâi și asta mi-a amintit de valiză. Oare ar trebui s-o verific? Ridicându-mă, am tras-o Între picioare. După ce am deformat o agățătoare pentru haine, Încuietoarea a fost ușor de dibuit. Mecanismul făcu clic de câteva ori, apoi se deschise pocnind. Din păcate În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fost esența întîlnirii noastre. Dar nici gîndul intim cu care am venit. Spune-mi-l. Un gînd intim se realizează au ba, în nici un caz nu se spune. Mă lași să plec? Mă lași să te sărut? Un surîs scurt deformează buzele fetei; își pleacă puțin capul, spre umăr, oferindu-și un obraz. Cred c-am greșit întrebarea spune Mihai, stăpînindu-și rîsul. Sper ca răspunsul să fie corect. Cristina rîde încet, fericită, semn că acceptă jocul. Începe prin a-i lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
invitații la premiere. Nici nu-ți închipui ce fain o să-mi prindă, am și eu cu ce face chef cînd aud primul "oa" al feciorului; precum capitaliștii: cu whisky. Radu se uită la el cu ochii mijiți, cu obrazul buhăit, deformat de spasmele plînsului de mai înainte, de la care se mai păstrează și acum colțurile gurii lăsate în jos, ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de descărcări electrice. Pagoda de lemn din ținutul Ying a rămas în picioare. Cum a reușit să scape de toate primejdiile? Experții spun că structurile suprapuse i-au întărit capacitatea antiseismică. Apoi, lemnul este un material relativ flexibil, nu se deformează ușor la acțiuni exterioare și revine într-o oarecare măsură la starea inițială. De asemenea, cele patru etaje interioare au întărit și ele structura pagodei. Grinzile în arc au contribuit la atenuarea forței exterioare. Vârful ascuțit din fier al pagodei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja conștient că grilajele întrepătrunse ale radiatoarelor mașinilor noastre formau modelul unei inevitabile și perverse uniuni dintre noi. M-am uitat la contururile coapselor ei. Peste acestea, pătura cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unice ale corpului și ale personalității ei păreau să transforme vehiculul distrus. Piciorul ei stâng stătea pe asfalt, iar stâlpul portierei părea să se realinieze cu suportul bordului așa încât să-i evite genunchiul, aproape ca și când întreaga mașină s-ar fi deformat în jurul figurii ei într-un gest de omagiu. Inginerul de sunet se roti pe călcâie, lovindu-mi cotul cu microfonul-girafă. În timp ce se scuza, un paznic în uniformă îmi dădu un ghiont trecând pe lângă mine. În colțul opus al intersecției stradale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sub ghilotina ștergătorului de parbriz stâng, apoi antebrațul la impactul cu fața pasagerei din față, retezându-i pometele drept. Corpul motociclistului se roti grațios pe-o parte într-un slalom elegant, lovindu-se cu șoldurile de stâlpul drept al parbrizului, deformându-l la punctul central de sudură. Picioarele i se rotiră în jurul mașinii, lovindu-se cu tibiile de stâlpul central al portierei. Deasupra lui, motocicleta întoarsă cu capul în jos ateriză pe acoperișul mașinii. Ghidonul trecu prin parbrizul gol și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rapoartele de sală operatorie furate de Vaughan în cursul vizitelor sale la spitalul Ashford. Când Vaughan intră în curtea unei benzinării, lumina stacojie a firmelor cu neon de deasupra porticului scăpără peste fotografiile acelea granulate cu răni oribile: sânii adolescentelor deformați de carcasele consolelor de bord, mamoplastiile parțiale ale gospodinelor în vârstă executate de supapele cromate de aerisire ale parbrizului, sfârcuri secționate de siglele de pe bord ale fabricantului; răni la nivelul organelor genitale masculine și feminine cauzate de învelișul volanelor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vulva lui Catherine atenuase momentul de criză. Catherine se așeză în față, îndepărtându-se de Vaughan. Îmi atinse umărul într-un gest de afecțiune domestică. În oglinda retrovizoare i-am văzut umflăturile de pe obraz și gât, gura învinețită care-i deforma zâmbetul nervos. Desfigurările acestea subliniau elementele adevăratei sale frumuseți. Când am ajuns acasă, Vaughan încă dormea. Eu și Catherine am stat în întuneric lângă mașina imaculată, capota ei lustruită părând un scut negru. Am prins-o de braț pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului fură extrași și ultimii pasageri, însă ochii spectatorilor erau ațintiți nu asupra acestor victime omenești, ci asupra vehiculelor deformate din mijlocul scenei. Vedeau oare în ele modelelor vieților lor viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei, cu o mână ridicată la gât ca pentru a se apăra de imaginea morții de care scăpase la mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de junglă. Omul era pus într-o situație de îndobitocire. Se arăta că omul poate fi redus la primitivitate, că poate deveni sălbatic. Instrucția pe care a primit-o șeful torționar Eugen Țurcanu, student de la Iași și Rinschi, i-a deformat îngrozitor și cu acestă experiență s-au arătat foarte ingenioși la Pitești. Cei supuși reeducării nu aveau voie să doarmă, erau bătuți și obligați să facă totul împotriva lor. După vreo două - trei zile de supliciu „ucenicii”, victimele adică, erau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gratitudine față de cei care au plătit cu viața, cu sângele și cu sănătatea, curajul de a fi înfruntat bărbătește împilarea comunistă. Dar răul, rădăcina răului, nu-i în acești oameni (securiștii), ci într-un sistem diabolic, în comunismul care a deformat mentalități și caractere, care a învrajbit frații contra frați, care a înjosit Omul și l-a înlănțuit... „Statuile, monumentele și lăcașurile de odihnă ale eroilor și martirilor neamului sunt pentru trupul țării ca și icoanele în casele noastre”, scria Nicolae
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]