238 matches
-
făcută în marginea textelor vechi. Culianu respinge „truda sterilă depusă pentru a descifra atîtea producțiuni pretențioase și vane despre magie, provenite de la învățații în filosofie. Însă chiar și în paginile mai echilibrate și serioase, filosoful recitește datele textuale prin lentila deformantă a disciplinei sale, drept care înțelegerea problematicii reale se dovedește inevitabil distorsionată“. (p. 114) Exemplul pe care îl găsim în Iter in silvis îi privește pe Foucault și Koyré, cărora Culianu le reproșează că, în privința magiei renascentiste, au îmbrățișat opinia falsă
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
ce vin din trecut, românii își aruncă unii altora vini de care nu sînt vinovați, pe care nu le-au trăit. Cu românii de-aici nu se poate înjgheba o societate românească. Mentalitatea de ghettou, de exil este mult mai deformanta decît cea de pușcările. - Cu ce sentimente ați venit în Germania și cum vă simțiți aici, la München? - Aveam obiceiul să spun, nu că am venit în Germania, ci că am plecat din România. Nu m-am gîndit o clipă
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor către Romană, într-o casă care plutește
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
Titu Maiorescu, literatura noastră din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a avut în centrul ei un personaj controversat. Dacă la Eminescu și la Caragiale, contemporanii săi, examinarea lucidă a operei ar trebui să înceapă prin înlăturarea exegezelor deformante, acumulate de-a lungul timpului, în cazul lui Maiorescu atitudinea partizană a comentatorilor a luat forme și mai acute. Teoretician literar, politician și ideolog cu o viziune extrem de clară asupra societății, el n-a putut fi interpretat după interesele grupurilor
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
expresie asociată discursului politic. Translarea sintagmei de la nivelul exprimării curente la cel al terminologiei științifice presupune rafinări care, depășind nivelul expresiei, vizează conținutul, mesajul și asociază conceptul limbă de lemn cu discursul persuasiv ideologic, caracterizat prin interpretare partizană, adeseori (conștient) deformantă a fenomenelor, ca și prin intenția persuasiv manipulatoare a discursului. Limba de lemn se delimitează astfel la nivel conceptual de expresia iterativă (reluarea anumitor forme de exprimare verbală poate fi determinată de intenții artistice ori de necesități sau preferințe ale
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
în primul rând o mască ce mă ajută să-mi ascund lipsa de siguranță. Nu este o tentativă de a revela ființa umană, este un alibi solid ce permite oamenilor să nu mă judece în mod direct, ci prin filtrul deformant al artei teatrale. Când am început să citesc am avut iluzia că în cărți se află conținută întreaga cunoaștere - aparțin generației care a trăit al Doilea Război Mondial, am văzut case bombardate, civili omorâți printre ruine, foamete, și asta a
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
cu ingeniozități eludate, absurdități urmuziene timid închegate în subpămînta de la capătul "puterii (omenești)": "Am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe". Nu lipsește oniricul estetic și nici expresionismul din pînzele lui Munch, cu același strigăt al angoaselor deformante: "și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sînt gata să urlu/ și chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sînt gata să urlu". Colajul și intertextualitatea comprimă în versurile lui Virgil Mazilescu "citate virtuale", muniție lirică
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
trecutului apropiat. Dar există și un al doilea motor al cărții, memorialistic și evocator: "Efectul ŤEchinoxť este, ș...ț o reverie eseistică și memorialistică. În al doilea rînd, este reconstituirea genezei unui fenomen literar, o geneză aproape voalată în oglinzile deformante ale criticii și istoriografiei prezentului". O carte blînd-caustică, deci, o pledoarie pentru spiritul Echinoxului: "iar dacă perspectiva mea asupra fenomenului echinoxist va lăsa cuiva impresia idilizării ori a mitizării, mă voi simți de-a dreptul flatat".
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
în aparență, Românul Teatral aparține segmentului realist al prozelor din Diavoliada (Editură Univers, 1998); și totuși, parodicul domină "Cuvântul înainte", ca și cum Bulgakov însuși s-ar amuză luându-și false distanțe față de propriul joc cu măști: biograful e plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită de ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
tatăl și fiul ș.a. Istoria mare - în care toți cei amintiți joacă roluri importante - e transformată, sub ochii egocentricului personaj de roman, într-o istorie măruntă, derizorie. Când vine vorba despre ultimele clipe ale cuplului Ceaușescu, percepția severă și adesea deformantă a anti-disidentului Limonov, actor el însuși în bufoneria est-comunistă, capătă ceva indulgent și foarte uman. Priviți la televizor, cu o detașare de care l-am fi bănuit mai degrabă pe occidentalul Carrère, cei doi par niște simpli bătrâni „hăituiți, înghesuiți
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de o elocventa evaziune din Carte, ca și din subconștient (se are în vedere, prin aluzie, substratul psihanalitic al creației) în universul deformant obiectual: "Să ieși să ieși din carte/ că dintr-o casă ocrotita de lege/ din pagina aburind în mașina de scris/ din culisele subconștientului în-/chipuind un robinet uitat/ curgînd/ într-o subterană dărîmată/ din ceață îndoielii răsucita de gît
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Gogea e unul dintre analiștii, tot mai mulți în ultima vreme, care socotesc că, pătrunzînd în acea „casă a oglinzilor” care e creația în cauză, putem vorbi și despre un Caragiale abisal: „Pentru că, în mod surprinzător, în orice moment oglinzile deformante din această «casă» se pot dovedi a fi chiar «ferestre» transparente, cu vedere spre realitate. Or, dacă imaginile din oglinzi ne pot, la extrem, revolta, realitatea de dincolo de ferestre ne înspăimîntă. Pentru că prin astfel de «ferestre» poți vedea afară, dar
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
plasarea acestuia în prim-plan, de unde își propune să „reconstituie într-o manieră austeră, minimalistă, conversații banale cu oameni obișnuiți". Principiul are mai degrabă valențe de iluzionare, căci, dincolo de substratul preluat din realitate, în construcția textelor scriitorul întrebuințează adjuvanți sau „deformanți" de ordin ficțional sau speculativ care invadează și subminează non-fictivul relatării jurnalistice. Textul devine rezultatul unei munci precise care ordonează un ansamblu de artificii, ce fac imposibilă inocența, naturalul sau transparența totală, trădând astfel fragilitatea formulei postulate de Truman Capote
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
moare în 1944). Într-o asemenea optică, devine vizibil faptul că ideea abordării diferențiate și, într-o anumită măsură izolate, determină în primul rând privilegierea specificului, eliminând celelalte posibilități de abordare ca fiind compromise printr-o generalitate irelevantă sau chiar deformantă, iar în al doilea rând, exclude cu desăvârșire posibilitatea unei abordări sintetice, una ce ar încadra particularitatea într-o imagine de ansamblu mai amplă. În egală măsură, focalizându-ne asupra detaliilor caracteristice, s-ar putea omite potențialitatea unor posibilități fecunde
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
asupra confraților, Nestor Ignat, un alt "îndrumător", aplică și el calificativul de putrefacție poeziei lui Ion Barbu. Redactorul-șef al Scânteii primește aplauze din partea lui Ion Vitner, dogmatic notoriu, care inaugurase cu un an în urmă în Contemporanul critica sociologizantă (deformantă), cu un articol despre Eminescu, intitulat Poetul culorilor sumbre și, surpriză, din partea prozatorului Petru Dumitriu, care considera studiul un model de critică marxistă prin obiectivitate și documentare (s.m.). Tânărul cultivat, cu studii filosofice în Germania, parcă pierduse sensul cuvintelor. Unde
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
în Biharia), schițînd un fel de legendă apocrifă a unui trib de țigani autohtonizați, se lipește o continuare în care totul pare nepotrivit, incongruent cu premisele pomenite pe scurt mai sus: povestirea capătă o perspectivă parodică suficient de simplistă și deformantă asupra principalului personaj din acest episod, ultim avatar al posesorilor globului magic de cristal în care se poate citi viitorul (ajuns nu se știe cum în posesia sa), băiat sărac ajuns în București în zilele finale ale ultimului război, dezorientat
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
își joacă parțial propriul rol, de vedetă muzicală) e în căutarea unui pseudonim agresiv pentru o fetiță; în seria Bazata, Nikita și Karate, este evocat și numele Bruce Lee, pe care personajul îl rostește „pe litere": b-r-u-z-l-i. Transpunerea în scris deformantă, după pronunțare, a cuvintelor străine este un mijloc comic destul de folosit în publicațiile umoristice, ignorarea formei scrise fiind considerată în mod curent un semn de incultură. Într-un alt clip, nu limbajul tânărului cap de familie e în discuție, ci
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
de Fundația Art Production în parteneriat cu Teatrul Metropolis și se va juca în avanpremieră miercuri, 23 aprilie și joi, 24 aprilie, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis, următoarele reprezentații fiind programate deja în luna mai. În aceste oglinzi deformante, lucrurile se inversează. Nebunii devin întelepți, iar întelepții nu-și mai dau seama cât de smintiți sunt. Textele lui Shakespeare ne apar ca acel mesaj trimis în spațiul cosmic, redus la esențe, concis și schematic, de o aparență cât se
Coregraful Gigi Căciuleanu îl readuce pe Shakespeare în actualitate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37533_a_38858]
-
trebuiseră luni întregi să facă fiecare formă cît se poate de clară și armonioasă, punînd în ea tot ce credea că-i frumos sau pasionant. Era conștient că reportajele întotdeauna simplifică sau răstălmăcesc lucrurile, dar, totodată, știa că cel mai deformant reportaj dă o idee despre cauză, iar lucrarea lui nu născuse decît vorbărie inutilă. Stătea ghemuit pe podeaua amvonului, ațipind și trezindu-se doar după-amiaza, apoi se ridica și privea peretele neterminat, mușcîndu-și buricul degetului mare. Acum nu mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în prezent și trecut, care are mereu presentimentul că stafia trecutului îi dă târcoale, că-i controlează și cenzurează evoluția. Pesimist ca Omar Khayyam, dar cu o luciditate sticloasă, Hedayat are o privire disperată pe care o poartă printre oglinzile deformante ale lumii - acest univers cu legi impenetrabile, absurde și crude, în care sufletele morților, într-o nuvelă, de exemplu, rătăcesc în căutarea unei oarecare certitudini. Romanul Bufnița oarbă (în persană, BUF-e KUR) a fost publicat pentru prima dată la Bombay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a realului, motivul androginului, existența hipnotică, obsesia oglinzii deformante, creatoare de halucinații, percepția lumii sub anestezie totală, motivul literar al femeii-mandragoră, absurdul realului revelat printr-o ficțiune „pe dos“, ciudate și neașteptate sinestezii semiotice - la care „participă“ semnele realului (perceput mai ales olfactiv) și semnele avatarurilor realului (percepute auditiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-i numeri unul câte unul firele din barba rară, care-i ieșeau din pliurile fularului. Avea ochii bolnavi și roșii și buză-de-iepure. Semănam, cumva de departe și într-un mod ridicol: ai zice portretul meu reflectat de o oglindă deformantă. Nu mi l-am imaginat niciodată altfel pe tata. Abia intrat, omul se chirci într-un colț al camerei. M-am gândit să pregătesc ceva pentru a-l primi cum se cuvine. Am aprins lampa și am căutat peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea atât de îndepărtat și șters, de parcă ar fi datat de mulți ani, din copilărie. Doica îmi adusese micul dejun. Fața ei, trasă și slabă, apărea ca reflectată de o oglindă deformantă, iar expresia îi era incredibil de comică; ai fi zis că o greutate imensă o trăgea în jos. Deși doica știa că mirosul de ghalian îmi făcea rău, ea se încăpățâna să fumeze în camera mea. De altfel, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
primele rânduri pe care le așterni pe pagina, în mâna care ține stiloul intră, ca într-o mănușă, o mână străină, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate părțile ca argintul viu, așa încît din bobitele lui deformante se încheagă Păianjenul sau Viermele sau Famenul sau Unicornul sau Zeul, când de fapt tu ai vrut să vorbești pur și simplu despre tine. Literatura e teratologie. De cîtiva ani buni dorm agitat și visez un bătrân care înnebunește de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]