204 matches
-
pe prăpădita de maică-mea, cu călcâiele ei crăpate, și că nici nu știe de ce ne-a dat drumul în casa lui, când ar fi trebuit să știe alde cine suntem, până și bunicu’ nu făcuse nici cât o ceapă degerată, cât un căcat pe băț, iar pe tata e mai bine să-l dăm uitării pentru totdeauna, pentru că n-o să-l mai vedem nicicând în viața asta căcăcioasă, pentru că ne garantează el c-o să crape-acolo unde e, acolo o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ziua de 1 decembrie, zi doliu și ne-a prezentat cu tristețe de Ziua României, cele mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane în mâini și cu bujori roșii ca focul în obraji, care puneau întrebări cu mult schepsis de genul: Ce înseamnă pentru dumneavoastră
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de Sfântul Petru, deci să mulțumească Domnului, că scapă numai cu amendă și la o adică, nu i se aplică, așa ca pe timpul lui Antonescu, cu o sută de lovituri de bici date la portbagajul, pardon, la fundul gol și degerat de iarna grea, omătu-i mare. Gândind „pozitiv”, a la Parfeni (cel care cu a încăput în nici un dicționar), trebuie să fiți mulțumiți de asemenea, că în sfârșit, minunații noștri guvernanți, s-au gândit ca omul să ajungă cu bine de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tău că încă mai există prieteni adevărați care să le poarte de grijă, adaugă. — De fiecare dată cînd vrea să facă omul cuiva un bine, iese tocmai pe dos, zice taximetristul, un gînd bun nu face nici cît o ceapă degerată, filozofează, cel mai bine e să nu te încurci cu nimeni, să iei clientul din punctul a, să-l basculezi în punctul b, să iei bănuții, să-i pui la teșcherea, nimic mai mult. Bătrînul n-a avut niciodată spirit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație. Singur Mopsul mai bombănea, închipuindu-și că răutățile lui nu ajungeau la mine: „Pietrarul ăsta nu valorează cât un cartof degerat din moment ce Bătrânul nu l-a chemat la el de când a sosit, și a trecut ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă prin azil de parcă ar fi...” Și scuipa pe alții, denigrându-mă. 9 Se făcea că eram într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
treacă pragul. - Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!... - Tric, trica?... - Portaschi Slic tanarasu. Portaschi... - Vugo! În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tălpica, foindu-se și cuibărindu-se cu pătura, într-un ungher al celui de-a doua încăperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lângă pereți ori din legăruricile de fânuri (încă din primăvară pitulate de el pe sub scînduri), străduindu-se să-i prepare Sinistratului o fiertură, care să-i încleșteze, la loc, amintirile una de alta. De asta probabil și merita să i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o petrec, uitat de ai mei, uitîndu-i pre dânșii, Dintr-un mal depărtat privind la Neptun turburatul. Oare acel ce la Roma din Capua pleacă pe ploaie, Plin de noroi, pentru-asta viața-i în han va petrece-o? Oare cel degerat lăuda-va cuptorul și baia Ca pe lucruri ce singure dau fericire vieții? Pentru că Austrul puternic te bîntue, vinde-vei oare Vasul în care-ai plecat, dincolo de valul Egeic? Pentr-un om așezat Rhodos, Mitilene frumoasa Par ca pănura grea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oameni așteptau nemișcați în fața porții: muierile, cu broboade negre așternute pe obraz și cu pumnul strâns; în spate, bărbații, mestecând tutunul între fălci sau aprinzând țigările unul de la altul. Din când în când se auzea un ropot mărunt de picioare degerate, dar atât, nu spunea nimeni nimic, înțeleși, ca și când ar fi vrut să nu tulbure somnul mortului, ascuns dincolo de zidurile mute ale casei cu două caturi. Rudele pândeau neliniștite din casă ulița aglomerată. Speria mai ales această tăcere apăsătoare, stăpânirea cruntă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în sudorile spaimei. Și vuietul viscolului fu acoperit de cântecul fără Dumnezeu al tarafului. Spre ziuă starostele înțepenise. Vioara îi căzuse din mână și o acoperise zăpada. Plângea degerat: - Mă prăpădesc, fraților, mă prăpădesc, nu mă lăsați, nu mă lăsați... Cântecul ciudat, care nu semăna cu nici un cântec știut și spus vreodată, nu se mai isprăvea. Lupii fugiseră la câțiva pași, și după câtăva vreme, obișnuindu-se cu zgomotul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prea mă aflam în situația de-a obține altul. E dificil să te ascunzi într-un loc cum e Londra, mai ales fără bani și abia după câteva zile de bătut orașul la pas, de dormit cu greu și aproape degerat am găsit un adăpost pentru vagabonzi într-unul din cele mai puțin salubre colțuri ale Victoriei, unde am putut petrece câteva zile într-o relativă obscuritate. În prima mea seară acolo am împărțit o masă cu alți patru, printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ți-am spus că mai bine i-ar fi luat zilele decât să i-o iee pe dânsa. Mare lucru-i dragostea. Ce să facă el? Da și fata - acu strașnic ține la dânsul. Nainte mai drag îi era cel degerat, da acuma! A așteptat el pân a treia zi; nu-i de chip, n-are de unde să facă palatul. Își ia el ziua bună de la nevastă-sa: cine știe ce jelanie a fi fost acolo. - Mă duc de acu-n lumea mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a cunoscut de-a lungul istoriei perioade de flux și reflux. Oricum, astăzi cuvintele lui Bălcescu... Mă pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de gulii. „Tare ghinionistă mai sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care îi afundase burghezo moșierimea. Mînuite de Fărocoastă și de necunoscuții pe care Costică îi aducea la poarta oamenilor, formulele astea neobișnuite nu prețuiau în ochii țăranilor nici cît o ceapă degerată. Care „mizerie”? Sărăcia-i veche de cînd lumea iar cea de azi venea de la război și de la secetă. Colac peste pupăză, s-au adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de treizeci de ani, moșul Leonteanu a uitat de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de copiii Înghețați și nici de femeile turbate de foame - știi că așa s-au petrecut lucrurile, pentru că așa se petrec ele când pleacă puhoaie de oameni dintr-o parte În alta. Nu-ți spun nici despre degetele și picioarele degerate, căci de astea Îți amintești chiar dacă nu le-ai mai trăit niciodată. Doar puțin să-ți dea ghes aripa fricii sau răsuflarea morții, că amintirile astea vechi, Îngropate cu mult dincolo de cuvinte, săpate adânc În oasele și sângele tău, prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un bătrânel zâmbea înțelegător. Apoi și eu am mâncat aceeași pâine ca și voi, în celălalt răzbel. Da’ Dumnezeu o avut grijă de mine și m-am întors acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
balsam pe rănile divizării pustiitoare și de aceea putem spune că a nins totuși, a nins cu liniște În sufletele noastre”. Efectul repetiției este pustiitor. Poetul ne Îmbălsămează În continuare, acoperindu-ne sub nămeți de aprecieri de un bun-simț Înzăpezit, degerat, polar: „Locurile ocupate odinioară de un Take Ionescu, Titulescu sau Iorga vor fi reocupate. Am remarcat mulți oameni valoroși, printre care Radu Ciontea și Gheorghe Dumitrașcu au strălucit”. Deși nu se compară Tache Ionescu cu Ciontea, mai ales că primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niciodată unul pe celălalt. Ba dimpotrivă, orice discuție care părea în doi peri sfârșea în râs...Nu mai departe chiar acum... Te-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi oala
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de mine făcându-mă boșoroagă. Atunci am hotărât să lupt singură, iar În prezent mă antrenez cu tot gerul Îngrozitor pe gheața de pe lac plină cu zăpadă. Chiar azi am fost cu Șerban la Floreasca, de unde am venit amândoi categoric degerați. 7 februarie 1960 (duminică) Azi am pus bazele „Clubului groazei“, din care fac parte Șerban, eu și Sorin. Prima acțiune a acestui club a fost trimiterea unor scrisori lui Viorica, Sevastița și Anda, prin care le dăm Întâlnire tuturora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dacă spuneți dumneavoastră... — Dacă spun eu ? ! Și dacă nu ți-aș spune eu cum ar fi ? Banii ăia nu erau decât niște bucăți de hârtie colorată, nu făceau două parale. Nicăieri în Europa nu puteai cumpăra cu ei nici o ceapă degerată. — Da’ cine a fost în Europa ? Rada îi puse, oftând, farfuria în față. Pavel nu se atinse de mâncare decât după ce îl îndemnă de două ori. Femeia îl privi cum își pune feliile una peste alta, lângă farfurie, cum își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne conștientizăm neputința sporește această neputință. Iată de ce vrem să ne abatem cugetul de la Amenințare, căutăm să ne liniștim cu orice preț, autoconvingîndu-ne fie că URSS nu dorește decît pacea, fie că puterea sa nu face nici cît o ceapă degerată, și încercăm să uităm de viitor trăind din zi în zi. De aici, al doilea cerc vicios, dublat de un paradox: tot ceea ce ne face conștienți ne alungă conștiința. De aceea s-a aglutinat, în situația actuală, un complex de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter cu gura”558, având o „vorbă mieroasă”559, fratele din suita călătorilor se ocupa cu găsirea unor soți potriviți pentru femeile pe care el le sedusese anterior, spovedea doamnele cu multă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
favorizează circulația sângelui la nivelul țesuturilor. Tratamentele folosite: Se face o plămădeală (macerat) din rădăcină de spânz În alcool de 60 80ș, care se lasă la dospit 10-12 ore, apoi se aplică prin comprese, pe zona afectată. Mâinile sau picioarele degerate se Înfășoară În foi de varză murată sau cu o țesătură de pânză groasă din lână, Înmuiată În moare de varză, la temperatura obișnuită a camerei. Se aplică pe degerături cartofi cruzi, rași prin răzătoare și puțin Încălziți. Alifie din
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
două verbe din fiecare subtip: a se cloci "a deveni clocit", a se înnora "a deveni înnorat"; a (se) mucegăi "a deveni mucegăit", a (se) putrezi "a deveni putrezit", a ațipi "a deveni cuprins de somn", a degera "a deveni degerat, amorțit de frig". Pentru unele verbe, apartenența la clasa inacuzativelor depinde de tipul de subiect, astfel încât, în destul de multe situații, un subiect inanimat sau unul animat ori uman nonagentiv este corelat cu un comportament inacuzativ, iar un subiect animat, uman
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]