30,841 matches
-
pentru ursuleți, cît un deget, "sculptate" de mama ei, de Cornelia Blaga. Ne-am jucat amîndouă cu ursuleții și cu hainele lor o dimineață întreagă. Mi-a părut rău că nu mai am mîini mici, de copil, să-mi vîr degetele în toate cutele hăinuțelor. Oricum, cu mîinile mele mari, tot am "lucrat", adică am făcut ordine în "dulapul" cu haine... Vezi tu, cîte o întîmplare ca asta, miraculoasă, este un privilegiu care mă răsplătește pentru multe peripeții de alt fel
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
negustorul de origine armeană și religie musulmană, era prietenul meu. El îi spunea tatei, despre mine, Ajungeam om mare!. Și tata nu înțelegea, cum adică om mare? Doar toți copiii cresc și ajung oameni mari. Dar Garabet se bătea cu degetul în cap, în chelia lui care mirosea a cafea: Nu, om mare... la cap!. Garabet vorbea o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simțeam că asta era vâna lui și chiar mi-aș fi dorit
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
mod complex. Instinctiv, ca să scap, am încercat să deviez subiectul. Arătând cu bărbia pata mare neagră de sos de lângă cotul celuilalt, am spus, făcându-mă că abia atunci observ: ce formă curioasă are pata aceea, - aț văzut? -, și am întins degetul spre ea. Personajul a privit în silă; pe urmă s-a uitat și la mine, mirat. Nu seamănă cu România mare de altădată? - îndrăznisem. Plus Basarabia, plus Bucovina, bineînțeles. Nu riscam. Știam că personajul, deși un intelectual inteligent, era în
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
cu tuburi de oxigen. Dar până și pruncii (scuzați: bebelușii), petrecând senine ceasuri de meditație în pântecul matern ar putea fi impozați, după modalitatea japoneză ce înscrie data nașterii individului din ziua conceperii lui. Unei fiscalități ce-i scapă printre degete zeci de mii de miliarde de lei, de la debitori imperturbabili, într-o situație absolut fără soluție, căi spornice de a ieși din impas i se deschid prin această distribuție de drepturi dintr-un portofoliu practic nelimitat, ce-și are, de
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
fără oroare și frică / Cu ea, neadormita, mereu în așteptare / Să apuce, să înghită, să dezdoaie / Spirala vibrând în cercuri de înălțare." ( Să-i lași secundei) sau "Pășesc pe ape brusc pornite la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul de sus. / Nici un punct de vedere la intrarea în cerc, / doar memoria devastând ultima culoare aprinsă / din purpuriul pleoapei de pește." ( Înălțare) Discursul Valeriei Grosu e greoi, pare căznit, prețios pe alocuri, alteori prea retoric. O poezie
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
dar nimeni/ n-a auzit? n-a tradus nimeni./ este și ea tot o umbră./ o cerneală simpatică./ moartea.// ascultă-mă. ascultă-mă cu tine vorbesc./ îți împrumut urechea mea dreaptă. buzele mele pecetluite ți le dau./ pleoapele mele întredeschise./ degetul. iau degetul de pe buze" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Și nu putem a nu menționa, în aceeași ordine demonstrativă, încă o reacție copilărească a bardului: făurirea unor imagini-jucării. Vasile Dan are aerul a-și produce singur jucăriile baroce care
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
n-a auzit? n-a tradus nimeni./ este și ea tot o umbră./ o cerneală simpatică./ moartea.// ascultă-mă. ascultă-mă cu tine vorbesc./ îți împrumut urechea mea dreaptă. buzele mele pecetluite ți le dau./ pleoapele mele întredeschise./ degetul. iau degetul de pe buze" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Și nu putem a nu menționa, în aceeași ordine demonstrativă, încă o reacție copilărească a bardului: făurirea unor imagini-jucării. Vasile Dan are aerul a-și produce singur jucăriile baroce care-l bucură
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
în sens invers, o retroactivă naștere a bărbatului. Incestul și candoarea se mixează. Pe de o parte, senzualitatea își divulgă esența teribil impură, victorios amorală, iar pe de altă parte se mîntuie extrapolîndu-se în "vidul" scriptic, în indicația nulă a degetului care nu arată nimic, ca o ( re)naștere întru text. Un soi de "a doua viață" a autorului, într-o limbă, firește, "mare", limba imprescriptibilă a poeziei: "din munte nu se vede nimic acolo între cărți/ filele scrise mărunt, răvășite
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
se vede nimic acolo între cărți/ filele scrise mărunt, răvășite sub picioare/ în bătaia unui vînt care îți aprinde doar sîngele./ o, femeie cu sexul indolent și mereu receptor, care te naște/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii/ și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
ochii nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă". Parafrazînd o formulă celebră, am putea afirma că Vasile Dan e un poet care adoră copilăria ca pe-un centru absolut cu circumferința nicăieri. n Vasile Dan: carte vie, Ed. Mirador, Arad, 2003, 64 pag.
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
subminarea puterii muncitorești" în cursul anchetării unei organizații de dreapta, "Pajura". Arestat imediat, fusese condamnat la ani grei de pușcărie. Aici era bătut rău, încât într-o zi, pe când era pălmuit, pândise clipa și îl mușcase pe torționar de un deget, și nu-i mai dăduse drumul multă vreme. Atunci, fostul comisar le atrăsese atenția celor ce îl băteau că e dreptul lui să se apere oricând, dacă-i tratat astfel. Tot de atunci, prin oricare închisoare trecea, se menționa când
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
denotă ură față de "marii scriitori ai neamului", o ură care, dacă am tolera-o, s-ar transforma în "trădarea" unor valori scumpe nouă, românilor. În acești termeni punea chestiunea un poet basarabean, acum mai bine de un deceniu, arătînd cu degetul, între alte publicații din țară incapabile de iubire și fidelitate (acestea ar fi antonimele urii și trădării), și spre România literară. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum: ce semnificație pot avea în context critic și istoric literar sentimente
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
tihna și ni s-ar mai diminua seriozitatea la atingerea umbrelor și a temerilor noastre. A dilata, pur și simplu, așteptarea, a împărți anticipat bucuria iminentă, a pregăti adăpostul pentru primii vizitatori până ce vine momentul și o mână se aventurează, degetele pipăie după întrerupător, patru ochi se deschid deodată exact în mijlocul exploziei de lumină și recunosc pentru câteva clipe voracitatea flăcării ei și cedează necontenit în fața farmecului și a zâmbetului tăcut, care spune gata, iar lumina se stinge din nou și
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
românului că trăiește prost pentru că muncește prost și-ai să-ți faci un dușman pe termen lung. Spune că treburile merg prost în țară mai ales din cauza celor care ne conduc, și te expui la represaliile unei justiții aflate la degetul mic al politicienilor. Ca să n-avem nici un dubiu, legile privind "defăimarea țării" și "ofensa adusă autorității", inspirate din intoleranța de tip medieval, sunt mânuite cu tot mai multă dexteritate de indivizi pe care destinul i-a transformat din conțopiști oarecare
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
se vor a fi remarcați. Cititorul nostru are dreptate: n-am văzut în nici o publicație serioasă recenzii, comentarii, analize ale acestor apariții care, oriunde în altă parte, ar fi provocat un uriaș scandal. La noi ripostele se pot număra pe degetele de la mîini. Au fost cîteva, de exemplu, între care și un editorial al meu, cînd cu zecile de sculpturi "inedite" ale lui Brâncuși � despre care n-a mai auzit nimeni nimic mai apoi). Dar nici simpozionul organizat anual la
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
zicerile, cu proverbele, unele geniale, cu basmele, baladele vorbite, cronicele transmise din gură în gură... Câteodată, pe unele posturi t.v., apare câte un crainic care, prin semne, le transmite în viteză surdo-muților, rotind repede mâinile și mișcând la iuțeală degetele, câte ceva. Atunci, mă cutremur... Atunci, ceva din lăuntrul meu se zguduie. Atunci, îmi dau seama de lucrul pe care, - obișnuit de atâta vreme, - îl și uitasem, ori nu-l mai deslușeam cum se cuvine. Abea atunci, copleșit de condiția tragică
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
om, neînstare să obțină divizarea A.D.N-ului în jumătăți egale. Toate acestea ar sprijini o educație religioasă și ar împăca nevoia de credință cu nevoia de cunoaștere. Aș fi curios să știu dacă am nevoie de mai mult decît degetele de la mîini ca să-i număr pe preoții-dascăli care își concep în acest fel menirea didactică. În fine, și în directă legătură cu aceasta, explicația dată de părintele paroh minunii icoanei cu mir (explicație dată și de alți preoți, fără excepție
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea, prin lornion, fixa de aproape, cu luare aminte, chipul bărbatului cu inelul. Paznicul sas se retrăsese cuviincios în cadrul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
corbi. Nu altfel mi le închipuiam pe Albă ca Zăpada ori Cenușăreasa, binențeles înainte de a se arăta drept ceea ce erau de fapt: prințese. Fata se oprise în capul scărilor și zâmbind către mine, întocmai ca acestea, îmi făcea semn cu degetul mic să mă apropiu. Când am ajuns lângă ea, mi-a prins obrajii în palmele ei atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și plecându-se spre mine, de foarte aproape, m-a întrebat în șoaptă: "Bist du, Nikolaus
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mâinile ei delicate și-i dăduse o sărutare atât de parfumată, putea fi Doamna Sibyle, soția la care apelase Herr Doktor din cabinetul său. Terminase demult prăjitura, mulțumise frumos refuzând alta, cum fusese învățat, se juca într-o doară cu degetele, încovoind și numărând pe rând falangele, joc de mare plictiseală, când bunica se îndură de el: "Nu vrei să ieși în curte? - Sau pe terasa din spate, la umbră" - adăoga prietena ei. Ori, poate, ne cânți ceva la pian", îl
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile, bielele mărunte, urnindu-se, angrenate unele într-altele, vibrând, urmăream acul înaintând tremurat pe cadran. Dacă-mi ridicam degetul, totul revenea instantaneu la repaosul inert de la început. Plăcerea de a fi cel ce dă mișcare, viață, mașinăriei acesteia iscusite, era indicibilă. Desfătare contrară celei din obișnuitele mele jocuri: nu era într-însa încercarea de a te arăta cât mai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
spre pădure, prin buruieniștea câmpului apărea cadranul alb cu cifre negre al unui ceasornic. Mirosea a spital, mirosul acela nesuferit din pricina căruia leșinase odată când îl duseseră la clinică să-l viziteze pe un tovarăș de joacă operat de apendicită. Degetul arătător al medicului îi pipăia pleoapa apăsându-i dureros ochiul. "Șaloziom" - decreta el sec, la care bunica, îngrijorată, întreba: "E grav? Ce trebuie făcut?". "Cuțit!" - riposta scurt medicul, adăugând ironic spre copil: "Ești brav, mein Junge, îți dai ochiul pe
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
continuând să râdă, dar mai încet, înseamnă că aveți scriitori mari, mari de tot, ce Nobil? nu mai contează regret că nu-i cunosc, dar voi veni neapărat în România să-i cunosc... Beau? distinsul oaspete nu înțelesese. Marquez dusese degetul gros la buze în limbajul internațional, - A, sigur beau...de sting ( pusese de la ea traducătoarea, o bucureșteancă de-a noastră, nevastă de romancier). Atunci e bine, e foarte bine, admisese columbianul, un scriitor trebuie să prindă curaj, să-i înfrunte
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
după ce au folosit aceeași umbrelă ca să împiedice înlăturarea regimului lui Saddam. Toată lumea vrea să profite de pe urma unui război în care doar unii și-au dat viața. Și, pentru ca pretenția să nu pară exorbitantă, apelează încă o dată la ideologie, arătînd cu degetul spre jandarmul mondial care ar fi pe cale să devină SUA. Dar nu e oare același jandarm care i-a salvat de hitlerism și de comunism cu o jumătate de veac în urmă? Asta nu mai e ideologie, e adevăr istoric
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
Cântam la pian. Cred că, de fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă - urma liniilor din palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele mele se bucură că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind de deformare profesională, fie, ca antidot la
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]