1,369 matches
-
opt fii ai lor. Odată, suveranul statului Liao l-a invitat pe împăratul dinastiei Song să vină în capitala sa pentru negocieri de pace. Pentru orice eventualitate, împăratul a decis să-l trimită pe primul fiu al lui Yang Linggong, deghizat ca împărat, în locul lui. Împreună cu el au plecat și ceilalți șapte frați. Pe drum, frații Yang au căzut într-o ambuscadă și trei dintre ei au fost uciși, iar unul a fost luat prizonier. Acesta din urmă, anchetat fiind, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
obscen, în fața unei asistențe preponderent feminine: „Ați mai auzit un primar al unui mare oraș zicând că vrea să vă astupe găurile?”. Se pare că dl ministru ține cu tot dinadinsul să convingă lumea că e un golan de București, deghizat până ieri în șef al diplomației românești. Astfel nu numai că nu va ajunge primar, dar s-ar putea să nu mai rămână nici ministru. Constat încă o dată cu uimire ce târșă le e unora să fie cum le e felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a îngeresei Mihaela Tatu. Se pune, astfel, în practică o imposibilitate oximoronic definită de înțelepciunea populară: Și cu dânsa-ntr-însa, și cu sufletu-n rai. De altfel, creștinismul însuși a fost de la bun început găunos. O religie exclusivistă și agresivă, prost deghizată în nonviolență și milă. Un film mult mai puțin văzut și discutat decât Patimile... spune asta cu mijloacele artei unui mare creator: Dogville, în regia lui Lars von Trier. Primul mare film anticreștin pe care îl cunosc. O fată, blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prefer să-l evit. - Nu, Ballard - o să ți se pară reconfortant. E o parte esențială pentru serialul de televiziune. Și se îndepărtă spre parcare. Aceste puternice confuzii dintre ficțiune și realitate, însumate în figura patetică dar sinistră a lui Seagrave deghizat în actrița de film, îmi rămaseră în minte toată după-amiaza, suprapunându-se chiar și peste reacția mea față de Catherine când veni să mă ia. După ce sporovăi fericită cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de fotografiile colorate de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
1918, prezentul nostru, dar mai ales viitorul, vor arăta cu siguranță mult mai bine. Comunismul ar trebui să ne intereseze pe fiecare dintre noi, întrucât reprezintă una dintre cele mai mari tragedii ale istoriei și încercări ale omenirii, un imperialism deghizat prin „revoluția mondială a proletariatului”,deci o formă de globalizare. Este un experiment diabolic conceput în laboratoare oculte și aplicat unei jumătăți din populația lumii, pe mai multe continente, cu o cruzime și ipocrizie fără limite, sfidând adeseori imaginația și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dacă vom admite că există această entitate, denumită adeseori generic Răul Absolut, atunci nu putem neglija fără îndoială și existența Binelui (de natură divină). Putem reflecta câteva clipe urmărind doar câteva fragmente revelatoare în acest sens și pentru vremurile Antichristului deghizat pe pământ: A lovi Biserica în față este mai puțin primejdios decât a ridica împotriva ei o organizație similară (masoneria presupun), care ar putea, prin aparențele ei, să-i amăgească pe naivi și să-i satisfacă pe ipocriți. A persecuta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
voi avea liniște până ce n-o voi găsi și voi afla cum se încheie. — Califul Harun al-Rașid - așa începe povestea pe care, dată fiind curiozitatea ta, el e de acord să v-o povestească - într-o noapte, pradă insomniei, se deghizează în negustor și iese pe străzile din Bagdad. O barcă îl duce pe valurile fluviului Tigru până la poarta unei grădini. Pe marginea unei fântâni, o femeie frumoasă coz cântă acompaniindu-se la lăută. O sclavă îl ajută pe Harun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ziarul jos. — De ce nu? — O să dai impresia că ești slab de înger. — Bine, dar ceva tot trebuie să fac. Câteva clipe cumpăniră amândoi situația în tăcere. — Ai putea s-o introduci pe Fanny Tarrant în viitorul tău serial de televiziune, deghizând-o în rolul unei nimfomane apucate, sugera Adrian. Șam clatină din cap. — M-am gandit la varianta asta. Dar un astfel de scenariu n-o să obțină în veci acordul biroului juridic. Atunci va trebui să strângi din dinți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din scaunul său de stejar cu spătar Înalt și brațe viguroase. Harnică, modestă și Încă frumoasă cât mai putea ea fi la vârsta ei, merita acest moment de reculegere de dinaintea „festivalului culinar” la care el visa un an: un viol deghizat În fapt pe care Marta Îl suporta Într-o muțenie absentă, În timp ce laudele lui Coriolan la adresa calităților ei de gospodină nu mai conteneau. Excesive, compensau În parte lipsa lui de afecțiune și, de la o vreme, și alte lipsuri. Seara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împreuné? - Nu moare iepurele! Nu moare niciodaté! Iepurele nu poate sé fie mort! - Tu, Edmundîci, se vede cé nu posezi sensul cuvintelor. Ce vorbé-i asta? Cum sé nu moaré iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate sé moaré! Poate sé se deghizeze iepurele, dar de murit nu moare! Iepurele poate sé stea pe jos, sé facé viermi și sé adune muște! Dar iepurele nu moare niciodaté! - Moare iepurele! Ce vorbé-i asta, Edmundîci?! Cum crezi cé ți-aș fi vorbit eu despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
brigadieri". Și tot el, și tot în "Contemporanul", a scris despre Gheorghiu-Dej că "merită bronzuri de Donatello sau de Michelangelo". Carele Dej i-a trimis un coș cu garoafe roșii, la spital. De unde știi asta, Șichy? Din Amintiri deghizate. Sînt deghizate, într-adevăr! Croh i-a împins la fund pe mulți și tot el a avut permisiunea să-i readucă la suprafață. Ca, după '89, să se laude (și să fie lăudat!) cu eroica luptă de "reconsiderare". A pus și note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o poveste de dragoste, atemporală, într-un loc care e și nu e România, despre o iubire nu pe paralela 45, ci într-un dulce anonimat hiperboreic?... "un cer de stele dedesubt/ deasupra: cer de stele"? Să las deoparte romanul deghizat în eseu ori eseul politic deghizat în roman, la care mă nevoiesc și să descriu, pe două sute și ceva de pagini, visul unei nopți de vară. L-aș putea numi Lemn de cer. Pornesc de la un tînăr care re-pictează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un loc care e și nu e România, despre o iubire nu pe paralela 45, ci într-un dulce anonimat hiperboreic?... "un cer de stele dedesubt/ deasupra: cer de stele"? Să las deoparte romanul deghizat în eseu ori eseul politic deghizat în roman, la care mă nevoiesc și să descriu, pe două sute și ceva de pagini, visul unei nopți de vară. L-aș putea numi Lemn de cer. Pornesc de la un tînăr care re-pictează o biserică, într-un cămeșoi țărănesc, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acoperișul casei de pe strada "Trompeta" sprijină cerul. Poate și pentru că n-am putut să fac ce-am vrut, poate și pentru că sistemul m-a aruncat afară din critica de întîmpinare, nu mi-a ieșit chiar un roman, ci un eseu deghizat în roman. "Năzuroaso, se aude vocea de-a doua, gîndește pozitiv. Nu te-ai închis într-o profesiune care s-a tot degradat, n-ai însăilat editoriale pe șabloane ideologice, nu ți s-au băgat de gît instructaje, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zestre. De câte ori băteai la ușa lui, nu-ți răspundea nimeni, dar tu știai că trebuie să intri, să te prefaci că nu e nimeni acasă și să aștepți să apară ca o nălucă dintr-un dulap sau din vreo ladă, deghizat în tot felul de animale ciudate care-ți solicitau mai degrabă mila decât frica. Mergem mai departe. Vecin cu Vasiliscul e Vârcolacul fața acoperită cu păr, urechile lupești, ascuțite. La lună plină, devine dintr-odată foarte palid și urlă îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el. Cei cinci monahi închipuiți zac în nesimțire pe podea, cauza morții necunoscută, niciun organ vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sistem, dar zilele pe care le-am trăit imediat după aceea ne-au demonstrat că se poate și mai rău, că monștrii cei mai mari ai comunismului nu erau cei pe care-i știam noi. Cel puțin ăia nu erau deghizați, zice Dendé, aici e o problemă cheie a istoriei, întotdeauna mascații ăștia, fardații, cosmetizații neamului ne-au dus la dezastru, ne-au împins în prăpăstiile cele mai negre în care o națiune europeană putea fi împinsă, asta e cea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i se dezvoltă lumea dinafara simțurilor pământești, lumea străbună: din subconștient, ancestral, genă, matrice etc.“ Având această justificare teoretică, Ioan Crăciun Petrișan își trimite personajul în diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita lui, Silvana: „Silvana (Ana Pădurii) intră în bășag [colibă, n.n.] cu pași tremurători: Carador o însoțea tragic și transpus, ca un dac, în blana mițoasă oferită de un păcurar în schimbul a două pâini, o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
oamenii fac de obicei, nu ceea ce ar trebui să facă"1, scria Francis Bacon. E aceasta o frază prin care se deschide era reabilitării geniului politic al Florenței, cel care a distrus masca de aparentă moralitate sub care s-a deghizat întotdeauna puterea principilor. Italianul Boccalini, un contemporan al lui Bacon, un antimachiavelic în vorbe și machiavelic în fapte, în Izgonirea din Parnas, rostește acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
concetățenii săi, atunci cînd meritul și virtuțile sale fac să tacă invidia care împiedică adesea oamenii de a fi utili, privîndu-i de autoritatea necesară în ocazii importante"17. Și mai departe citită, această pagină din Discorsi poate fi un rechizitoriu deghizat contra contemporanilor care l-au eliminat din scena cetății și care, complexați și vicioși, au preferat ruina patriei decît să suporte concurența unui om plin de calități. De altfel, în retorica acestor texte, nota polemică subiacentă e percepută ca fiind
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
alegere fericită. Nu este atît de ușor pe cît s-ar crede, pentru un suveran, să cunoască în profunzime caracterul celor pe care vrea să-i ia în slujba lui; căci oamenilor obișnuiți le este la fel de ușor de a se deghiza în fața stăpînilor, pe cît le este de greu principilor să-și ascundă adevărata natură, de ochii publicului. La urma urmei, dacă Sixtus V a putut să înșele șaptezeci de cardinali care trebuie că-l cunoșteau, de ce n-ar fi cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Tatălui. Fiul și Duhul Sfânt sunt două creaturi, „dar există din veci”. Cu ele începe creația „spiritelor inferioare”, care, „în realitate, nu sunt create la fel, dar sunt emanații ale ființei divine”. Ar fi vorba, în realitate, despre un panteism deghizat în doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la pace. Tot în contul onoarei am trecut și faptul că au fost invitați la botez foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe observația că nu originea nobilă (și cu atât mai puțin pretenția ei) legitimează titlul de crai, ci altceva, acel donjuanism referitor la viața boemă și ușuratică, pe care, Ťoameni fără căpătâiť, personajele o duc: și dacă ei doar se deghizează în crai, la fel cu mahalagiii lui Melamos din anecdota lui Fotino, nefiind cu alte cuvinte decât niște uzurpatori ai acestui titlu, nu văd motivul pentru care l-am exclude pe Pirgu din rândul lor. Cu atât mai mult cu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a-și mărturisi de la un cap la altul păcatele tinerețelor, în observația formată, fără excese, din Scrisori... "Mână băiete, adecă șuieră mașină!". Progresul nu se-mpiedică de vechile școli. Amestec de român vechi cu român
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]