596 matches
-
ideologiei pamfletare, ca un contra-discurs al pathos-ului social, în competiție cu discursul oficial al puterii. Privite dinspre teoria enunțării, toate cele trei texte se înscriu în categoria actelor ilocuționare verdictive și exercitive 206, însă fictivizarea adversarului, ca destinatar direct, marcat deictic în text, ne determină să vedem întregul demers ca pe o ficțiune lingvistică, ineficientă din punct de vedere pragmatic. Publicul, în calitate de beneficiar, este singurul "mișcat" de pathos-ul discursiv. În final, ca o concluzie de ansamblu asupra artei polemice argheziene, putem
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prefigureze un viitor mutilant pentru tânăra națiune română. Gestul polemic pentru Eminescu nu e o poză; el nu e un cabotin al ideilor, ci un dialectician, în sensul antic al cuvântului. Miza discursului este obținerea adeziunii printr-un susținut spectacol deictic. De aici derivă modalitățile tehnice și strategice prin care discursul publicistic capătă conturul unui prețios poliedru. Geneza actului jurnalistic arghezian are cu totul alte resorturi, legate indisolubil de personalitatea și biografia autorului său. Format în perioada maturității presei românești și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vocațiune era să fie intelectuali". Cu acest fenomen, care părea că ia proporții de masă, naratorul pune punct "perioadei clasice". Următorul stadiu, și anume modernitatea "capuținiștilor", coincide cu contemporaneitatea autorului. Reapariția enunțiatorului, în enunț, prin secvența "am putea zice", precum și deicticul "azi", care modifică timpul enunțării, aduce povestirea la limita factualității, pentru ca, apoi, naratorul să-și intre, din nou, în rol și să continue parabola. "Ei [intelectualii, n.n.] fac ploaie și vreme bună, ei tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pot întrebuința atît în prezența, cît și în absența referentului, deoarece își „poartă“ permanent cu sine „vectorul“ de individualizare și identificare. Cuvintele comune se întrebuințează numai în prezența obiectului sau evocîndu-l, descriindu l, situîndu-l, cu mijloace lingvistice, în actualitate. Chiar deicticele (cuvinte care indică repere) apelative (pronumele și adverbele, de exemplu), de care numele proprii se apropie ca forță de individualizare, au nevoie de situația extralingvistică actualizatoare sau de context pentru a-și exercita funcția de individualizare-identificare. „Formula semantică“ a numelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că primele constituie un sistem de denominație suplimentară, destinat să individualizeze obiecte desemnate prin numele comune, care se referă generic la întreaga clasă noțională din care face parte obiectul. Din punctul acesta de vedere, numele proprii îndeplinesc rolul unor instrumente deictice sui generis. Diferența semantică dintre numele de locuri, ca nume proprii, și apelative este cea mai importantă și de aceea a fost cel mai mult studiată, dar nu este singura sesizată de cercetători. Există și alte deosebiri între cele două
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
proprii avînd în conținutul lor intrinsec indici semantici de individualizare nu mai necesită marcarea particularizării prin articulare, fiind „inerent determinate“. Terminațiile -a sau -ele ale unor nume proprii (Craiova, Videle) sunt numai în aparență articole, ele avînd de fapt rol deictic și de marcare a formei de singular sau de plural, fiind „moștenite“ de la apelativele originare (Întorsura, Mărăcinele, Ponoarele), dar au fost „golite“, prin onimizare, de funcția de particularizare, deoarece individualizarea ca nume proprii este mai puternică, estompînd-o pe cea prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zi (DOOM 2, 2005 și GALR 2005). Autorii Gazetteer-ului precizează, în acest sens, că toponimele simple cu formă de masculin nu se articulează (Mureș, Olt, Negoiu, Postăvaru, Pietrosu), cele feminine avînd la sfîrșit un -a care este, de fapt, un deictic, nu un articol (Craiova, Constanța, Dunărea, Tisa); toponimele compuse masculine au la primul termen articolul -l (eliminat în scrierea de acum cîteva decenii în favoarea lui -u, considerat „articol hotărît popular“): Dealul Furcii, Vîrful Mare, Crișul Repede, Someșul Mic (după modelul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
suficiente pentru a le distinge și a le permite, astfel, exercitarea funcției de individualizare. Cît privește riscul ambiguității semantice, care la apelative constituie argumentul principal pentru neacceptarea variației formale, acesta nu există la numele de locuri, pentru că sensul acestora este deictic (identificarea și individualizarea), și nu rezultă din abstractizarea și generalizarea notelor semantice ale unei clase de obiecte. Inconsecvența aplicării normelor de standardizare pe care autorii înșiși ai Gazetteer-ului romînesc și le-au propus este întîlnită, e drept mai rar, și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
De asemenea, exprimând anumite valori emoționale, pronumele asta participă la structuri fixe precum "una ca asta", "asta-i bună", "asta e!" etc., situații în care înlocuirea cu pronumele corespondent aceasta nu este posibilă. Aceasta este folosit mai ales cu valoare deictică: Aceasta este o casă tipic săceleană (CORV) sau cu valoare anaforică: Există cercetare și-n domeniul textil [...] care nu este de neglijat. Pare-așa, că este ceva desuet, dar este importantă și aceasta (IVLRA). Destul de rar, în registrul formal, este
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
o să pierdem multe trenuri (Octavian, Întâmplări interesante din viața lui Vasile B., în CLRA). În structurile categorizante formate dintr-un nominal + prepozițiile de/din + pronume demonstrativ, nu am întâlnit în corpusul analizat decât formele simple. Pronumele demonstrativ poate funcționa ca deictic: un miriapod de-ăsta (Verba) un grup dintr-ăsta (Verba) sau, atunci când primește determinanți, ca anaforic: imagini de-astea vizuale și auditive (Verdeș, Muzici și faze, în CLRA); Vreau să vă spun că am un sac de mere pe balcon
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
sau la cunoștințele sale în domeniu. Este totuși preferabil să utilizăm acest termen pentru toate omisiunile de cuvinte, de la nivelul sintagmei, propoziției sau frazei, în situațiile în care ele implică o reconstituire sau o subînțelegere care poate fi anaforică sau deictică, iar fenomenele de omitere a unor cuvinte din sintagme pot fi denumite prin elipsă lexicală la nivel sintagmatic; unele dintre aceste din urmă omisiuni se pot afla într-o situație virtuală de declanșare, în condiții speciale, a procesului condensării lexico-semantice
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
se poate afla însă, în anumite condiții, la originea procesului de formare a unor cuvinte noi. Ea înlătură elemente redundante, care nu erau necesare la aceste niveluri, deoarece semnificația lor se subînțelege oricum, anaforic, din celelalte elemente ale textului ori, deictic, din contextul extralingvistic, situațional; omiterea secvențelor superflue urmărește realizarea unei expresivități mai mari, iar descifrarea denotațiilor și conotațiilor elementelor omise și, în general, a sensului mesajului depinde de contextul imediat, indiferent dacă acesta este chiar textul / discursul sau informația de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ca atare în secvențele anterioare, iar elementele omise nu pot fi decât determinanți (modificatori), nu și regentul (centrul sintagmei). Prin toate acestea, omisiunea anaforică diferă de tipul de elipsă lexicală care poate declanșa condensarea și care nu este condiționată decât deictic, de cele mai multe ori extralingvistic, depinzând de cunoștințele și familiarizarea interlocutorilor cu obiectul de referință și / sau cu situația dată, eventual și indirect și parțial anaforic, prin dependența de tematica generală a mesajului / textului, de domeniul căruia acesta îi aparține. Prin
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
petrece la nivel individual, local sau profesional: încă nu s-a născut un nou cuvânt, ci termenul vechi este folosit cu un alt sens, cel care aparține sintagmei sau compusului din care a fost detașat, iar întrebuințarea și perceperea sa deictică cu noul înțeles se reduce la sfera strâmtă a specialiștilor sau a cunoscătorilor situației, a celor familiarizați cu referentul. Cuvântul redus utilizat în locul sintagmei a pornit pe calea unei evoluții încă reversibile și are deocamdată un statut incert, determinat de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
condensare nu mai este folosit, în această etapă, ca înlocuitor al sintagmei originare, ci ca denominație cunoscută și recunoscută drept "corectă" în limbajul respectiv. Întrebuințarea cuvântului condensat, în detrimentul sintagmei originare, nu mai depinde, așadar, în această etapă, de uzul său deictic, de extragerea sensului dintr-un context extralingvistic sau tematic oarecare, ci de registrul stilistic în care se încadrează textul / discursul. Utilizatorii și receptorii săi nu îl mai percep ca pe o scurtare, nu recurg mental la formula sintagmatică și nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
câte două: în etapele primare, decodarea rezultatului condensării este încă dependentă situațional și uneori chiar tematic, deoarece procesul poartă unele urme caracteristice ale elipsei lexicale, în timp ce cuvintele pe deplin lexicalizate, aflate în ultimele două etape, se sustrag condiției de uz deictic (nemaivorbind de aceea de uz anaforic), devin pe deplin autonome față de contextul extralingvistic sau lingvistic, iar elementele omise nu mai sunt subînțelese și refăcute mental, ci noul cuvânt exprimă independent, fără niciun sprijin, sensul sintagmei originare. Uneori, condensarea e primară
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
rămas preluând semnificația întregului compus. Exemplele de condensare de acest tip sunt, de altfel, puțin numeroase și nerelevante pentru procedeul condensării, deoarece aici este vorba, de fapt, despre omiterea unui element esențial care pare neglijabil numai în condiții anaforice sau deictice (interlocutorul cunoscând prea bine restul compusului, pe care îl reface mental; excepție fac cazurile de împrumut, foarte rare, în care inutilitatea elementului omis este dată de neînțelegerea sensului acestuia). Din raportul sintactic de coordonare dintre termenii compusului se subînțelege întotdeauna
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
compuse nu pot fi condensate defel: nimeni nu va înțelege corect mesajul dacă spunem est în loc de sud-est, punct în loc de punct-virgulă sau locotenent în loc de general-locotenent. Alteori, omiterea unuia dintre termenii componenți este posibilă numai dacă uzul formei scurtate este anaforic sau deictic, conjunctural, cu șanse de lexicalizare reduse: democrații în loc de democrat-liberalii, general în loc de general-locotenent, marxism în loc de marxism-leninism, secerătoare în loc de secerătoare-legătoare, Cluj în loc de Cluj-Napoca, Tăriceanu în loc de Popescu-Tăriceanu etc. Nu poți spune mă duc la restaurant în loc de mă duc la vagonul-restaurant decât dacă te
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ci și a mărcilor relației de subordonare. Menținerea unei prepoziții, care preia, în limbajul popular, și sensul determinantului omis, este un indiciu clar că nu avem a face cu o condensare, ci cu o exprimare eliptică de tip anaforic sau deictic fără șanse de lexicalizare: El e contra (ideii, propunerii etc.) sau Eu fumez Carpați fără (filtru) sunt formulări strict dependente de context, similare, de exemplu, cu Ionel a venit cu părinții, iar Maria, fără (ei sau părinți). VII. 2.1
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sl. [voje]voda "conducător de oști, comandant de oaste, căpetenie; guvernator" (voj "oaste", voda "conducător"). De regulă, cuvintele de acest fel condensate pe terenul unei și aceleiași limbi concurează cu sintagmele din care provin, fiind folosite în locul acestora pe baze deictice sau, uneori, chiar anaforice: rom. cameră / cameră cu aer, Cameră / Camera Deputaților, pistol / pistol de lipit, engl. closet / water closet etc. VII. 2.2. Regent substantival + (prepoziție +) determinant substantival 2.2.1. În funcție de limba în care s-a format sintagma
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
training "antrenament", suit "costum"; sintagma a fost calchiată în magh.: tréningruha [ruha "haină"]). Din acest tip de condensare fac parte și exemplele conjuncturale, cu aplicabilitate imediată, dar fără viitor, constând din determinanți substantivali "încremeniți" la cazul genitiv și utilizați numai deictic, în contexte grăitoare care par, strict gramatical, incorecte, dar decodează mesajul: rom. cobor la Eroilor înseamnă cobor la stația Eroilor; moștenirea din Victoriei (subtitrare apărută la o televiziune română) vrea să semnifice moștenirea pe care o lasă cutare la Palatul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
beyaz] peynir "idem" (literal: "brânză albă"; beyaz "alb", peynir "brânză"); rom. temperatură "temperatură ridicată a corpului, stare febrilă, febră" < temperatură [mare]; rom. tensiune "tensiune arterială crescută" < tensiune [mare]. Cazuri similare, aflate într-o etapă inițială a condensării, întrucât presupun uzul deictic al cuvântului simplu în locul sintagmei de bază, care este reconstruită mental (determinantul fiind prezent în mintea vorbitorului), sunt rom. curent / curent electric, circulație / circulație sanguină etc. VII. 2.4. Regent substantival + determinant adjectival Adjectivul determinant (uneori de origine participială), odată
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a face rău, a provoca o boală" < a cauza [neplăceri, boli etc.]; rom. a da (la facultate) "a susține un examen în vederea admiterii (la facultate)" < a da [examen de admitere] (la facultate) "idem"; în limbajul familiar, în contexte de dezambiguizare deictică sau anaforică, poate fi omis și complementul de loc: La ce ai dat? Am dat la Filo(logie); fr. prendre sur soi (de faire qch.) "a-și asuma, a lua asupra sa riscul sau răspunderea (de a face ceva)" < prendre
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
dependenței noului cuvânt față de termenul complex din care provine, dar, la începutul procesului, și o scădere a autonomiei lui în raport cu contextul de comunicare: spre deosebire de sintagma originară, el nu poate fi decodat corect decât dacă referentul este prezent în discurs sau, deictic, în conștiința vorbitorilor. Soluția la această dilemă este fie revenirea la termenul complex, fie lexicalizarea deplină a noii formații. Totuși, în unele limbi și în anumite condiții dar în logica lucrurilor, dacă avem în vedere că este vorba de un
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nu este atât de drastică precum o susține Collet, pp. 195-198. Primele, strict dependente de contextul lingvistic, pot ajunge, în anumite condiții, la o etapă superioară, în care trec în categoria reducțiilor cu caracter lexical, devin autonome, eventual condiționate doar deictic, se rup de conținutul discursului și, în final, se lexicalizează cu sensul termenului complex. De asemenea, exemplul pe care l-am dat aparține unui tip de condensare mai rar întâlnit, de reducere la regent a unei sintagme nominale de tipul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]