343 matches
-
o scurtă criză birocratică, sună a program - cu alte cuvinte, cantonează săptămânalul în stilul cultural care l-a consacrat. Revista Cuvântul a renăscut în ultimii ani sub conducerea lui Mircea Martin, spiritus rector de vocație, după ce ezitase și uneori chiar delirase imediat după 1990; prin conferințele organizate sub egida sa, atât în Capitală, cât și în alte orașe - ultimii ani au marcat și resuscitarea acestui model tradițional al comunicării sociale, conferința publică -, Cuvântul începe să atingă un mediu mai larg decât
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile complet zdrobite, și, după ce i-au mai vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe un pat de fier, în mijlocul camerei. Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și joc de cuvintele fără înțeles ce le scotea în neștire 2. Țurcanu turba de furie că nu îl poate face să vorbească. Plantonul de lângă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită, altfel spus, chinul, având mereu În suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va Întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen În Exortație la martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza 14,13 Biblia românească, urmând TM, Îl numește pe Avraam, „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates, „emigrant”, un deverbativ de la perao=„a trece”, mai abstract, „a depăși o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate, zise el banal. Ai putea să împiedici oamenii să moară, să te controlezi într-atât de bine încât să-ți manipulezi corpul. Ai putea face atât de multe, Corvium! termină Vladimir entuziasmat. Delirezi! îi zisei mânios și mă întorsei rapid spre poarta îndepărtată. Am făcut câțiva pași apăsați. Nu simțisem niciodată o dorință mai mare de a pleca de undeva... poate doar din orele de fizică din laborator. N-ai auzit nici o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te mint, Corvium? Deci nu era stresul sau oboseala. Într-adevăr, existau șoaptele. Și se părea că nu eram singurul care le auzea. Și eu le aud, Corvium. Și Baronul le aude. Și Împăratul. Nu ești nebun, iar eu nu delirez. Și atunci cum justifici ceea ce spui? E imoral ce îmi zici. Cum pot să citesc minți? Cum aș putea să influențez materia? Cum aș putea să împiedic oamenii să moară? îl întrebai apropiindu-mă amenințător și încet. Lumea asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ultima dată când voi mai avea prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie de care am fost vreodată capabil. Considerai că delirez. Ți-ai schimbat opinia sau delirezi și tu, împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte. Eram prea tulburat de ceea ce se întâmplase. Îl văzusem pe Orande! Orande! Trăia! Nu, nu trăiește Orande. O șoaptă începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie de care am fost vreodată capabil. Considerai că delirez. Ți-ai schimbat opinia sau delirezi și tu, împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte. Eram prea tulburat de ceea ce se întâmplase. Îl văzusem pe Orande! Orande! Trăia! Nu, nu trăiește Orande. O șoaptă începu să se audă lângă urechea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la teleferic, Îi spuse sergentul. — Șterge-i ochii acestui ofițer cu apă și alcool. Și-a dat cu iod În ei. Adu-mi ligheanul să mă spăl pe mâini. El e următorul. Nu te-atinge de mine! — Ține-l bine. Delirează puțin. Un brancardier intră Înăuntru. — Domnule căpitan. — Ce vrei? — Bărbatul din morgă... — Ieși afară. — A murit, căpitane. M-am gândit că v-ar face plăcere să auziți asta. — Vezi, dragul meu locotenent? Ne-am certat degeaba. Suntem În război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau de inocenți, bucurându-se de prezența celuilalt, fără să Își facă griji cu privire la viitor. Cu numai două săptămâni Înainte nu aveau nimic În comun. Însă când Își revenise cât de cât, Rupert o văzuse pe Esmé Întinsă lângă el, delirând, și Începuse să o Încurajeze să Își revină și ea. Hai, știu că poți! Îi spunea. Hai, știu că poți! Iar acum o trata cu o căldură frățească, având impresia că fusese salvată datorită lui, iar Esmé, după chicotelile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu i-ar fi oprit nimeni să plece. Nu puteau pleca doar pentru că podul căzuse. Nimeni nu putea. Îl privi pe Pată Neagră În ochii lui goi. Poate că văzându-și familiile ucise, deveniseră paranoici și aveau vedenii. Sau poate delira din pricina vreunui Început de malarie. Părea cam Îmbujorat. Poate era cazul să le cheme pe bătrâne, să Îi facă ceai de pelin. În fiecare dimineață, Împărțiți pe perechi, cei mai În formă se apucau de treabă. Scuturau păturile de bambus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
luară În considerare această posibilitate. Eliberarea sufletelor lor cu câteva momente În urmă Îi făcuse mai deschiși spre misterios și inexplicabil. Indiferent de felul În care a ajuns la ei, zise Roxanne, sunt Îngrijorată de ce se vede pe casetă. Rupert delira, Moff Înnebunise... — Nu cred că se vede asta deloc, spuse Moff, având grijă să nu-și privească fiul. Se vedea pe casetă că eram extenuat. Grupul analiză posibilitatea ca telespectatorilor să li se pară că toată lumea murise. Oare se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai simțea nevoia să se pună în mișcare, să continue drumul, nu mai credea c-avea să fie găsită de-un avion sau de vreo echipă de salvare. Și totuși, elanul a rămas lângă ea, iar Jina a început să delireze. Avea impresia c-auzea o muzică. Nu era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând - Elvisul acela umflat și bătut cu pietre nestemate din Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sfârșit, aerul îi umple iar plămânii. Mai târziu, toți s-au urcat în barcă; Drew a dezlegat frânghia de la țărm. Noi rămânem aici până veniți cu FBI-ul, a spus ghidul. Dar vă avertizez că se poate să ne găsiți delirând de fericire. N-o să mai aibă nici un sens să ne interogați. Drew și Mary au rămas pe mal, în timp ce Mike a vâslit către mijlocul râului. Idioții, a comentat Irene, dar în voce i se citea admirația. Jina n-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese supus supliciului și care, stând vertical în fața gloatei, avea să delireze minute întregi înainte de a-și da duhul. Pentru a încerca să uit, am decis să mă ocup de treburile mele obișnuite, să merg să mă informez despre plecările și sosirile caravanelor, să ascult câteva bârfe. Dar, pe măsură ce înaintam, capul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o scrisoare din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui. Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dacă Antonius moare, un altul se va grăbi să culeagă laurii victoriei, primul dintre toți Mucianus, apoi câțiva legați din armata noastră, care spun că sunt prietenii generalului, dar, de fapt, îl invidiază pentru curajul său, ca și Mucianus. Antonius delira. Zări chipul lui Errius, care se pierdu însă printre trunchiurile și frunzele copacilor din pădurea de la Bedriacum. Errius venea să-i anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bătrâne, pe streșini de lemn, Și frunzele cad ca un sinistru semn În liniștea grădinii adormite. O palidă fată cu gesturi grăbite Așteaptă pe noul amor... Pe când, discordant și în fiorător, Scârțâie toamna din crengi ostenite. Spre toamnă Pe drumuri delirând, Pe vreme de toamnă Mă urmărește-un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! În casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Și-o chem ca să vadă cum plouă Frunzișul, în târgul ploios. Dar, iată, și-un mort evreiesc
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noroi - În murmure stranii semite M-adaug și eu la convoi. Și nimeni nu știe ce-i asta - M-afund într-o crâșmă să scriu, Sau râd și pornesc înspre casă, Ș-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Și mereu delirând, Pe vreme de toamnă, M-adoarme un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă fără a spune un cuvânt Singur
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mă Încred În el. — Nuria Monfort a murit În brațele mele, Daniel, zise el. Cred că ultimele ei cuvinte au fost un mesaj pentru tine. — Ce-a spus? am Întrebat eu, cu glasul sugrumat de frig. Mi-a pomenit numele? — Delira, Însă cred că se referea la tine. La un moment dat, a spus că există temnițe mai grele decît cuvintele. Apoi, Înainte să moară, m-a rugat să-ți spun să o lași În plata Domnului. L-am privit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aceste semnințe pe terenul unei fantezii ce devora pe dinăuntru puținul pe care febra neîntreruptă Îl lăsase În trupul său sfrijit și puturos. — Fumero te-a mințit, Jorge, a zis Miquel. — Iar tu, regele mincinoșilor, Îndrăznești să-ți acuzi semenul, delira Aldaya. Nu a fost nevoie ca Jorge să-și dezvăluie gîndurile, care, la un corp atît de Împuținat, i se citeau pe chipul cadaveric ca niște cuvinte pe sub pielea gălbejită. Miquel a văzut limpede care fusese jocul lui Fumero. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Și totuși, din când În cînd, câte unul Îi apărea În față. Oare umbra care-l Însoțea În drum spre casă, ajutându-l să urce scările, nu semăna cumva cu domnitorul Cuza? La Corso sau În Piața Unirii puteai să delirezi cât vrei, nu Însă și acasă... Pe parcurs, ideile de acolo prindeau contur aici. Și frazele rostite aiurea Începeau să se frământe În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de ispite și buzele, frunzele care deliră... Dar dinții, dar dinții, gândeam eu, există, năluciri sunt cuvintele, visuri deșarte privirea naivă și dulce și tristă, dar dinții, oh dinții, rămân după moarte..” De ce mereu Îi reveneau În minte lui Noimann aceste versuri ale unui poet trecut dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul turnat În acvariu avea un efect asupra acestor numere, care se Înnegreau sau se albeau, trecând din starea yin În starea yang. Uneori, În timp ce delira, Noimann era convins că broasca ascunde Înlăuntrul ei secretul nemuririi. Nu era de mirare, deci, că pătratul lui Saturn, comunicând cu zodiile, pe care-l avea Înscris pe spate, Își exercita chiar și de la distanță influența asupra sănătății și stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]