192 matches
-
eșafodajul“ literar i s-a părut întotdeauna un fake dezgus tător (cum și este în bună parte) iese limpede în evidență cînd ne gîndim că faimosul - sau, cum spun americanii, in-famous - număr despre Eminescu al Dilemei e creația lui. La demistificarea mitului eminescian au contribuit atunci, cu texte fioroase, și T.O. Bobe sau Răzvan Rădulescu, din același fost cenaclu contracultural. Mai tîrziu, Cezar a editat o carte în care a adunat toate reacțiile - furibunde sau aprobatoare - la intervențiile din acel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e nevoie (dar cred că nu este !) să faci chiar imposibilul să meargă așa cum este, și acum. Lucrurile - te-ai convins între timp prin alte manifestări! - au mers așa de departe încît este nevoie de un act de justiție și demistificare. Rugămintea mea e ca să nu i se comunice nimic înainte Canaliei! O să mă explic curînd de ce... (Te rog, ca întotdeauna, să veghezi tu la corectarea articolului, după ce se bate la mașină). Ovidiu G. , în numele secției, spunea de atunci, cînd am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mircea Eliade numea avenit „teroarea istoriei” incarnată temporar, dar catastrofal de dictatura proletariatului. De la Liviu Ciulei, regizorul de teatru, Lucian Pintilie, regizorul de film, la Mircea Iorgulescu, criticul literar, avem o întrebuințare a operei lui Caragiale ca instrument antitotalitar, ca demistificare și decon- strucție a mecanismelor și strategiilor de aservire și coerciție ideologică ale regimului comunist. Dramaturgia shakespeariană și tragedia greacă și latină au fost nu odată utilizate în același mod pe scenele românești, însă opera lui Caragiale ni se adresează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică a retoricii, reflex provenit, pe de o parte, din teama de a nu cădea la rândul său în clișeu, dar pe de altă, dintr-o fascinație față de acesta. „Or, înspăimântat că ar putea deveni prizonierul retoricii, al clișeelor, al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hai să zicem, „mesaj”. Abundă și aici, ca în celelalte piese ale autorului, replicile scânteietoare, paradoxale, brizante ; ne ̀ ntâmpină și aici acea luciditate cinică, acea inteligență acidă, destrămătoare de iluzii sau, cum se zice, „demistificatoare”. Dar în celelalte piese „demistificarea” aceasta se manifestă virulent, având în subtext și chiar în text o mânie justițiară, demascatoare. Ipocrizia, impostura, ticăloșia, abjecția morală apar în piesele lui Mazilu (ca și în proza lui) în forme pure, aproape experimentale, in vitro am putea spune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce i-ai pus în zid, în loc să-i pui... la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat și acolo mărul/ Cât costă azi, la noi, la
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
pe poeții dadaiști fie și numai pentru a avea un motiv de subversiune, pentru a-și construi un termen dialectic de confruntare și opoziție totală, refăcând astfel în subsidiar jocul alternativ, specific barocului, între engaño și desengaño, între iluzionare și demistificare. De altfel, text și scriitor, noua și vechea artă, scriitor și public, toate stau sub semnul oscilant al refuzului parțial sau al angajării fracționate. D. lansează formula creației arbitrare cu disponibilități de adaptare la diferite sisteme și direcții de execuție
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând la tonul obiectiv, autoarea devine ceea ce este de fapt: o prozatoare de o sensibilitate acută, ce-și exprimă cu multă convingere, spontan și firesc, propriile reacții în fața împrejurărilor vieții. Scrisă
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
-și moderniza mijloacele de abordare a fenomenului literar în alte câteva apariții: Însemne ale modernității (I-II, 1977-1979) și Întâlnire cu opera (1982). Istoria literară - cu referință specială la Ionel Teodoreanu - C. o concepe mai mult ca un demers de „demistificare și demitizare”. Totuși, monografia despre autorul Uliței copilăriei și La Medeleni este de factură clasică, investigând, adică, metodic viața și opera prozatorului. Încercând să explice unicitatea stilului lui Ionel Teodoreanu, de factură lirică, încărcat de metafore prețioase, cu un imens
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
fantastice, unde, ca într-o joacă nebună, se deschid orizonturi, iar imaginația o ia razna înspre lumi-limită. Pe de o parte, teza pe care o propune Teorema ține de orientarea lui Pasolini către „valorile“ comunismului. Scrierea e o alegorie a demistificării burgheziei, clasă socială anacronică, lipsită de miez și de viață, într-un context politic nou. Nu întâmplător, personajul responsabil cu seducerea fiecăruia dintre „burghezi“ are o apartenență socială incertă. „Altceva - umanitatea, lumea, clasa lui socială - este palid în el“, scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și, prin el, tensiunea către un trecut care nu trebuie să moară, a cărei reîntoarcere este așteptată, așa cum Telemah îl aștepta pe Ulise". Călătoria pe care o face Alfred în Georgia la sfârșitul cărții este totodată împlinirea unui vis și demistificarea sa. Căutarea unei Itace prin intermediul figurii paterne, îl înrădăcinează progresiv pe Alfred în această țară pe care el n-o cunoștea, țara strămoșilor săi căreia el își dă memoria și care, în schimb, îl face să fie, îi dă identitatea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de boi/ forfecînd prin pulbere/ timp umed și timp uscat totuna/ în iubire și în uitare carnea gîfîie/ o luminiscență în iarba grasă cu excremente de gîște/ vuietul morții și frica" ( ceva profund imoral). Evident, într-un asemenea context al demistificării pe cît de neostentative pe atît de sistematice ( poetul nu are deloc aerul unui rebel, ci al unui ins care se desparte cu regret de clișeele grandilocvente ori numai calofile, care oftează făcînd acest pas), autoironia e binevenită. Ioan Moldovan
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
operei - drog, destinată de clasele exploatatoare să "adoarmă spiritul de luptă al celor exploatați, canalizându-le revolta pe un făgaș de luptă care n-ar face rău așezării sociale vechi."9 Construcția canonului democrat-popular are drept punct de pornire această demistificare: ipoteza leninistă a dependenței creatorului de pătura conducătoare în regimul capitalist face posibilă eliminarea iluziei de "obiectivitate": determinismul intervine implacabil și absența angajamentului alături de clasa muncitoare conduce, invariabil, la ratarea mizei criticii. Căci "în societatea împărțită în clase antagonice, nu
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
La Élysée, la Florence - rue Étienne, pe iarba verde din Monceau, afară în tufișuri, "au jardin de Virginie" - îmbieri, hohote, drăcii. Orgiile pyrotehnice ale d-nei Lavarimère; trâmbițe, talgere, muzica militară a lui Gébauer și viorile lui Hullin!" Am vorbit despre demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează cu decenii viziunea critică despre Revoluția franceză a unor François Furet sau Jean-François Revel, istoricii contemporani care au văzut în iacobinism originile bolșevismului și ale dictaturilor proletare
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
la New York în 1996, editorul Mark Carnes dialoghează la final cu Oliver Stone, aducînd în discuție afirmația lui Richard Hofstadter cum că teoriile conspirației sînt parte integrantă din viața americanului, exercitînd o fascinație morbidă oglindită evident și în filme. Seria demistificărilor începute de Stanley Kramer, Alan J. Pakula, Sydney Pollack a fost continuată de acest performer al ,,dezvăluirilor incomode" despre care circulă și o butadă: ,,Istoria e un coșmar din care Oliver Stone încearcă să se trezeasă". Concluzia cineastului controversat răspunde
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
autorului este că neutralismul este în anumite circumstanțe sinonim cu ideea de lașitate, în timp ce războiul este un masacru stupid în care milioane de oameni devin victime luptând pentru un ideal care le este deseori străin. Liviu Rebreanu condamnă războiul prin demistificarea sa, prin demonstrarea fără tezism a tragismului său, prin spulberarea concepției eroului despre război și prin prezentarea lipsei de certitudine cu privire la existența unui viitor. Romanele "Ion" și "Pădurea spânzuraților" au fost considerate puncte de reper în evoluția romanului românesc datorită
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
dus la apariția paradigmei reprezentaționale. In Marea Britanie și Australia cultura mediatică reprezintă un curs de sine stătător, predat în cadrul catedrei de limba engleză. În Australia, educația mediatică împrumută mult din abordările din Marea Britanie legate de inoculare/manipulare, arte populare și demistificare. Graeme Turner și John Hartley sunt teoreticienii de bază care au influențat dezvoltarea educației mediatice australiene, contribuind cu numeroase studii culturale. În timpul anilor '80 și '90, Robyn Quin și Barrie MacMahon au scris cărți importante precum "Real Images", traducând multe
Educație mediatică () [Corola-website/Science/313884_a_315213]