193 matches
-
acest acoperămînt generic, L'Analphabète (2004), e recuzat de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în minciuna narativă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
constituie toate teoriile care direcționează greșit alegerile posibile, adică teoriile care fie neagă, fie iau de bune elemente ale alegerii din managementul economiei politice globale, fie absolvă actorii de blestemul responsabilității (1985: 3, 7, 39). Acesta este un exercițiu de demistificare continuă. Dintre cele două teorii deterministe pe care ea le critică, marxismul și așa-numita școală a declinului hegemonic, cea din urmă este atacată cu precădere. De la prăbușirea sistemului Bret-ton-Woods, Strange a tot repetat că dezordinea economică globală nu a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și de teatru, propuse la diverse edituri. Trăiește „pe și la marginea literaturii”, cum spune un critic. Mai mult, chiar și la marginile textului, proza lui fiind de fapt un comentariu fin și inteligent al ideii de literatură, o permanentă demistificare a convențiilor narative. Profund cunoscător al literaturii franceze, el se situează, în generația optzecistă, cel mai aproape de literalitate, textele lui fiind pline de rapeluri culturale, de la Gustave Flaubert și Marcel Prévost până la Samuel Beckett. Se află aici dicționare, indexuri, aforisme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
ales dacă avem în vedere discursul politic interpretativ (discursul ziariștilor, al analiștilor politici), înțeles ca un tip de metadiscurs care are ca obiect discursul politic al altuia: * funcția de explicitare (propunerea unei lecturi particulare în marginea discursului politic-obiect); * funcția de demistificare (de dezvăluire a formei fără fond); * funcția de mediere (între diverși actori politici și publicul larg); * funcția reflexivă, de exprimare a valorilor, credințelor și reprezentărilor pe care le împărtășește locutorul. Mijloc de expresie a evenimentelor din domeniul politicii, limbajul politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
posibilitatea de a pune sub semnul întrebării orice lucru sau de a-l reconstrui în forme diverse. Această situație nu-și impune ca scop invalidarea ideilor moderne, de pildă, ci reintroducerea incertitudinii în câmpul cunoașterii (de aici decurgând procedee precum demistificarea, delegitimarea, deconstrucția, deplasarea etc.). 2. Fragmentarea. Dacă prima caracteristică pare a ataca un principiu recunoscut: claritas, cea de a doua pune în discuție integritas 211, unitatea în genere. Hassan consideră că fragmentarea decurge din oprobriul totalizării, de unde rezultă și preferința
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prevalența fragmentului (în tradiție nietzscheană), a eseului, a intertextualității și chiar a palinodiei 213. 3. Decanonizarea. De la "moartea lui Dumnezeu", "moartea autorului", "moartea omului" etc. se desfășoară la toate nivelurile un proces de demolare a autorității, decanonizare a culturii și demistificare a cunoașterii. Totul trebuie scos din tiparele și canoanele rigide care s-au impus la un moment dat, de vreme ce totul poate fi trecut sub puterea interogației; amintindu-l pe Lyotard, Hassan consideră că este vremea pentru "les petites histoires", care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate avea și tocmai de aceea decanonizarea și deconstrucția sunt instrumente la îndemâna celor care provoacă schimbări majore în diverse domenii. Hassan atenționează asupra faptului că acest proces este reversibil, în sensul în care orice schimbare ce intervine în urma decanonizării sau demistificării alteia poate produce, la rândul său, forme noi de gândire, limbaj, cunoaștere cu forță opresiv-dominantă sau totalizatoare, astfel încât aceste mijloace ar trebui utilizate în mod constant pentru a revizui bagajul de presupoziții și seturi de norme ce funcționează într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând la tonul obiectiv, autoarea devine ceea ce este de fapt: o prozatoare de o sensibilitate acută, ce-și exprimă cu multă convingere, spontan și firesc, propriile reacții în fața împrejurărilor vieții. Scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
pe poeții dadaiști fie și numai pentru a avea un motiv de subversiune, pentru a-și construi un termen dialectic de confruntare și opoziție totală, refăcând astfel în subsidiar jocul alternativ, specific barocului, între engaño și desengaño, între iluzionare și demistificare. De altfel, text și scriitor, noua și vechea artă, scriitor și public, toate stau sub semnul oscilant al refuzului parțial sau al angajării fracționate. D. lansează formula creației arbitrare cu disponibilități de adaptare la diferite sisteme și direcții de execuție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
În comunitate la nunți, evenimente colective, acceptarea temporară este fără probleme. În schimb, acceptarea străinului În interacțiunile cotidiene se face mult mai greu, după luni de interacțiune. În reconstituirile pe care le Întreprinde, autorul aduce o contribuție importantă și la demistificarea sau la demitologizarea satului tradițional bazat pe Întrajutorare. În legătură cu Întrajutorarea, aflăm că aceasta nu era pe deplin simetrică nici În satul tradițional. Cei care beneficiau cel mai ușor de zile de clacă erau cei „mai gazde”, mai Înstăriți. Oamenii veneau
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea și comunicarea verbală. Demistificării prin parodiere a principiilor logice îi corespunde în plan lingvistic o desconsiderare a normelor care îi asigură limbajului statutul de principal instrument al comunicării. Modalitățile efective prin care este pusă în lumină noncomunicarea în textul ionescian, precum și implicațiile sale comice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bine constituie principala forță motrícă (schimbă accentul) mótrică în transformările spre stări superioare care au survenit și survin de-a lungul istoriei..."40. În concluzie, caragialismul tipologic este fructificat în contextul ficțional al târgoviștenilor, care-i exploatează semnificațiile în scopul demistificării istoriei, printr-un demers recuperatoriu totodată, prin care i se pulsează o nouă viață și i se reconfirmă "actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor" O formă de caragialism explicit este imitarea ostentativă, mergând pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că salvează aparența unui teritoriu ca oricare altul. Generozitatea instituțiilor față de cei mai săraci apare astfel ca o negare a capacității lor de a se încrede unul în celălalt și de a se responsabiliza împreună pentru "a face societatea". Această demistificare a conștiinței noastre republicane nu ne scutește să dăm dovadă de vigilență în fața riscurilor pe care cecitatea democratică le creează de asemenea pentru coeziunea socială a metropolelor noastre. Dacă, istoric vorbind, "inventarea socialului"551 a făcut credibilă democrația dotând-o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și percutant oprimarea ființei în universul totalitar, ale cărui mecanisme s-au infiltrat malefic în conștiințe. Aici tonul devine parodic, demistificator, poetul dând în vileag absurdul totalitarismului prin mimarea logicii strâmbe și a limbajului plin de clișee al acestuia. Uneori demistificarea, mai puțin apăsată, e cu bătaie mai lungă, așa cum se întâmplă în parabolele ironic-meditative prezente mai cu seamă în ultima parte a cărții și care, precum poemul Zeul din mașinărie, dovedesc nu numai ingeniozitate, ci și profunzime. O parte din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
greutatea experienței: Călătoria În vâltoare a Evgheniei Ginzburg, publicată În 1967; memoriile Margaretei Buber-Neumann din lagărele sovietice și naziste, apărute pentru prima oară În germană În 1957; confesiunea amară a unei credințe rătăcite, scrisă de Wolfgang Leonhard În 1955, sau demistificarea chiar mai timpurie a Uniunii Sovietice de către Victor Serge și Boris Souvarine 1. Dar venea la momentul oportun. Criticii intelectuali ai comunismului n-au lipsit niciodată, Însă impactul lor a fost atenuat timp de zeci de ani În Occident (și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a demistificat complet mitologia naționalistă care asigura eșafodajul ideologic al memoriei românești. "Duhul național" introdus în istoria românilor de M. Kogălniceanu a fost exorcizat de M. Roller cu intrumentele analizei marxiste. Pe de altă parte, meritele analitice care derivă din demistificarea naționalistă sunt compromise de dogmatismul cu care este aplicată paradigma marxistă (în special de reducționismul economic total), dar mai ales de bias-ul sovieto-centric, care nu de puține ori ia forma rusolatriei. Lovitura de ciocan percutată de manualul lui Roller viziunii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]