336 matches
-
concepția estetică a Dumnezeirii (Eugen Simion). Fiind considerat un vis frumos, Dumnezeu tulbură poetul, care mărturisește: "și nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă". În următoarea secvență lirică, lângă animalul care se adapă apare imaginea cerului răsturnat în apă (demitizare). Confuzie, incertitudine în universul acvatic: stele, pești, taurul care se adapă ca semn al tulburării apei? În finalul psalmului, Dumnezeu îl înfruntă pe Iacov și din această "mare poveste" nu iese nimeni învingător. Psalmistul nu urmărește desacralizarea ci, mai degrabă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fi, mai ales în ultimele două secole, un veritabil cult. O amplă mitologie revoluționară s-a constituit în timp, Ne aflăm încă sub această zodie, cu toate că în ultimele decenii ea a mai pierdut din forță, iar un proces de amplă demitizare se află în curs, stimulând noi estimări critice și noi perspective de reconstrucție. Ansamblul vieții sociale e repus în cauză, cultura însăși devine obiect de analiză critică. Este ceea ce se întâmplă acum și la noi, în împrejurările unei revoluții care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în valoare umanitatea din noi. La un pas de bicentenarul Revoluției franceze și în timp ce Europa de est cunoaște încă un semnificativ proces înnoitor, refuzul de plano rostit de Iorga (demitizarea a ajuns să fie și în acest domeniu o conduită la modă) stânjenea și editoarea Generalităților a preferat să-l omită. Textele cuprinse în volum desfășoară, în schimb, o serie de reflecții teoretice și de metodă menite să contureze imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a fost medic militar, mai bine de doi ani, în războiul de pacificare eșuată a Angolei. A scris până-n prezent 15 romane, între care amintim: "Cunoașterea infernului" (lumea spitalelor de psihiatrie și relația sado-maso între pacient și medic), "Fado alexandrin" (demitizarea Revoluției Garoafelor), "Farsa damnaților" (prăbușirea unui șef de clan al marii burghezii, colaboraționist al regimului Salazar), "Splendoarea Portugaliei" (sfârșitul prin fixație paseistă al unor proprietari de plantații portughezi în Angola antebelică), "Tratat despre pasiunile sufletului" "romanul cel mai halucinant" în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un nom noble. Est-ce que vous ne pourriez pas, à l'occasion de notre mariage, vous... vous anoblir un peu? (...) Séparez votre nom en deux: "Du Roy" [Maupassant, Bel-Ami, p.163-165]. "Mărirea și decăderea" Parizienei stau la baza mitizării și demitizării. Degajarea structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a secolului al XIX-lea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a secolului al XIX-lea extazul este cel de rigoare, dând naștere mitului Parizienei. Jumătatea a doua, mai realistă și severă în aprecieri, procedează la o demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și animalic 56. Puțini autori îndrăznesc să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lăsat amprenta asupra structurii operei literare și asupra configurației epicului. Se observă o filiație a acestui personaj de la scriitor la scriitor. Registrul reprezentării Parizienei este de la cel romantic la cel ironic. Imaginea Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și ambiguu și a diferitelor tipuri de Pariziene. În persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tot ce e nou, decepționata chiar și de bărbații cei mai iluștri, Pariziana se plictisește repede și îi abandonează. Scenariul se repetă în aproape toate românele timpului 301. Legăturile de durată nu mai sunt la modă302. Suntem în prezența unei demitizări progresive a dragostei: "Monsieur, prenez garde à l'amour! îl est embusqué partout; îl vous guette à tous leș coins; toutes șes ruses șont tendues, toutes șes armes aiguisées, toutes șes perfidies préparées! Prenez garde à l'amour!... Îl ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului al XIX-lea privilegiază
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
capacitatea de a scoate animalicul la suprafață din admiratorii săi: Îl avait envie de tomber à șes pieds, de s'y rouler, de mordre să robe, de cirer quelque chose" [Maupassant, Notre cœur, p.103]. Aceste scene se înscriu în demitizarea Parizienei. Demitizarea se poate produce cu vârsta: "C'était elle! cette grosse femme commune, elle? (...) Etait-ce possible? Une douleur violente m'étreignait le cœur, et aussi révolte contre la nature même, une indignation irraisonnée contre cette œuvre brutale, infame de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a scoate animalicul la suprafață din admiratorii săi: Îl avait envie de tomber à șes pieds, de s'y rouler, de mordre să robe, de cirer quelque chose" [Maupassant, Notre cœur, p.103]. Aceste scene se înscriu în demitizarea Parizienei. Demitizarea se poate produce cu vârsta: "C'était elle! cette grosse femme commune, elle? (...) Etait-ce possible? Une douleur violente m'étreignait le cœur, et aussi révolte contre la nature même, une indignation irraisonnée contre cette œuvre brutale, infame de destruction" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
acasă, Charlotte a călătorit, urmînd cursurile de limbă franceză ale unui pension din Bruxelles). În prefața la ediția a doua romanului Jane Eyre, Charlotte Brontë iritată de reacțiile critice ale unor puritani victorieni, care văzuseră în natura revoltată a eroinei demitizarea unui tabu, cel al femeii supuse și marginale constată că moralitatea unei epoci nu trebuie confundată cu convențiile sale. Cea dintîi (redusă, ultimativ, la separarea binelui de rău) e eternă, pe cînd cea de-a doua se supune mutațiilor (fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi,/ Așteptându-ți sfârșitul,/ În septembrie,/ Într-o livadă?" (Această plutire) Pendulând între lirica lui Lucian Blaga și cea a lui Nichita Stănescu, autoarea realizează o demitizare a spațiului primordial, pur, printr-o trimitere a sa în cotidian. Alteori, însă, dimpotrivă, reinstalând romantismul diafan pe care nu îl suprapune primăverii, nici toamnei, ci unui început cald de septembrie, autoarea încearcă o sacralizare a unui spațiu oarecum banal
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la Ileana Mălăncioiu teroarea reîntoarcerii către universul rural, care continuă și în următoarele două volume care îi succedă primului, Către Ieronim (1970) și Inima reginei (1971), volume care marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
blestem care constă în a-l întîlni prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca un vis comunitar, cîtă vreme nu e vorba decît de un nou palier în ascensiunea individualismului. Nostalgici după un cuplu adevărat, ei nu vor ști niciodată cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atât, lectura devine o parte componentă a scriiturii, deoarece menirea scriiturii nu este aceea de a livra un anumit sens, ci de a "invita" cititorul ca în momentul lecturii să își creeze propria scriitură. Programul Tel-Quel își propune, de asemenea, demitizarea unor termeni ca operă sau autor și demonstrarea inoportunității unor expresii de felul "text adevărat", "text prim", "text ultim". Din acest punct de vedere, se impune o demarcație între ceea ce tel-quel-iștii numesc scriitură textuală (caracterizată ca "rețea literală cu mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imperialisme tehnocratice la fel de sumbre și de feroce precum cele ale capitalismului anilor 1850". (Op. cit., p. 230) Cel puțin în România se resimte tot mai greu această sumbră ferocitate molochică. Cât privește "reîntoarcerea" lui Hermes, vedem că ia forma opoziției față de "demitizarea" derulată de două secole încoace de către biserici, de statele burgheze, socialiste ori militariste. Sunt tot mai impresionante cruzimile acestor dispute. Procesul demitizării "a dat gata, în câteva decenii, însuși obiectul oricărui umanism, obiectul pe care se întemeiază etica și nădejdea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tot mai greu această sumbră ferocitate molochică. Cât privește "reîntoarcerea" lui Hermes, vedem că ia forma opoziției față de "demitizarea" derulată de două secole încoace de către biserici, de statele burgheze, socialiste ori militariste. Sunt tot mai impresionante cruzimile acestor dispute. Procesul demitizării "a dat gata, în câteva decenii, însuși obiectul oricărui umanism, obiectul pe care se întemeiază etica și nădejdea oricărei societăți tradiționale, fie ea și occidentală. Fără să mai vorbim, desigur, de dureroasa contagiune "colonialistă" a fascinantului triumf material al Occidentului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și intertextul subliniază ecartul ironic față de o estetică simbolisto-decadentă resimțită ca epuizată și al cărei instrumentar este exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
manuale, n-am avut până acum răgazul să le cercetez, însă sunt la curent cu discuțiile care s-au produs pe acest teren încă de acum zece ani. Mai exact de prin 1997, când s-a conturat un trend al demitizării istoriei. De atunci, o parte din manuale au fost elaborate după alte criterii, în sensul unor discursuri alternative asupra trecutului. Nu știu dacă s-a ajuns la rezultate convenabile. Cred că nu, judecând după reacții, însă simplul fapt că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
critic, încadrat ferm în genul de discurs abordat în acest subcapitol, este cel al lui Răzvan Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea își permite nu doar o abordare liberă a istoriei sau tradiției sfinte, după moda curentă a "demitizărilor", ci o răstălmăcire batjocoritoare, de proporții delirante, mergând de la insinuarea perfidă la abjecția cea mai vulgară. [...] Românii sunt acuzați întruna de "fundamentalism". Noi credem că ei pot fi acuzați mai degrabă de o iresponsabilă toleranță. Piesa semnată de A. M.-P
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
profundă, prin curenți subterani, a marilor mișcări politice ulterioare. "Mitul disidentului", corespunzînd în mare parte unei realități intens mediatizate, face parte din această categorie. Probabil nu întîmplător el a și fost supus foarte repede, după căderea Zidului, unui proces de demitizare, în forme diferite, în mai toate societățile post-comuniste: demitizare dirijată de grupuri, de regulă oculte, ale fostelor poliții secrete, dar și provocată de confruntarea cu adevărul istoric integral al represiunii comuniste. O represiune mult mai feroce și mai extinsă decît
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]