449 matches
-
de Zidul-Munte; apar luminile-comete (capete pletoase, coifuri lucitoare) din zona sacră-codru; roiul, ca explozie a Stupului Divin, din care ies flăcările Focului Sacru-Albine: lănci, arcuri, nouri de aramă - se stârnește Vârtejul-vijelie, prinzând, în mijloc, Leul Solar care turbează (furor sacer, demiurgică); flamura-ramură verde se frânge, înlocuită de Creanga de Aur din mijlocul Vârtejului, care unește cer-pământ, într-o Apocalipsă și o Nouă Facere: “Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”; Mircea-Cavalerul Graalului și Călugărul (Ascetul, Omul-ritual, originar-simplu
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
principiilor, într-o apocatastază verbală (Zdrobiți... sfărmați... zvârliți în foc...”) c) în simultaneitate magică-mitică, se realizează apocatastaza ca act efectiv, ritualic: “Parisul (asimilat, cel puțin aici, Nordului esoteric) arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă” (Foc și Vehemență - furtună demiurgică); “bulgării de granit” suiți (inițiere prin Munte) se vor transfigura plebeul proletar în Cavaler-Rege (cu “arme lucitoare” - fulgerul lui Thor), cușma frigiană în coroană esoterică-clopot; prin furor sacer, femeia chtoniană (vândută) devine Prostituata Sacră: Femeia (pluralizată) cu “ură și turbare
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
e vioaie, stă picior peste picior, / Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos...”. Acest pasaj, ca orice pasaj de poezie eminesciană, are ermetismul său inițiatic. Femeia răspunde călugărește, “dorului demonic”: cu alte cuvinte, răspunde energiei demiurgice (dorul demonic, care cheamă lumile din “sure văi de chaos”), printr-o atitudine profund spiritualizată, adecvată energiei care o solicită, în câmpul Eros. Răspunde pe măsură: la atitudine puternic energizată (dor), prin atitudine puternic spiritualizată, prin asceză (călugărește). S-ar
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
de amor (să ne amintim cum suna versul Luceafărului: “Sub raza ochiului senin (...) Cu farmecul luminii reci” și “...ochii mari și minunați (...) Ca două patimi fără saț / Și pline de-ntuneric”). Crucea sexuală-demonică (“picior peste picior”) va transcende în Crucea Demiurgică - pentru că efectul în-crucișării este transgresarea secului în plin de duh fertil, frumos. “Instrumentul” transgresării este forța ei spirituală, de tip demiurgic: prin forța judecății (Spiritului), ea readuce craiul de pică în lumea sa victorioasă: Rege ocult, Mag-Ahman, în Vârful Muntelui
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
minunați (...) Ca două patimi fără saț / Și pline de-ntuneric”). Crucea sexuală-demonică (“picior peste picior”) va transcende în Crucea Demiurgică - pentru că efectul în-crucișării este transgresarea secului în plin de duh fertil, frumos. “Instrumentul” transgresării este forța ei spirituală, de tip demiurgic: prin forța judecății (Spiritului), ea readuce craiul de pică în lumea sa victorioasă: Rege ocult, Mag-Ahman, în Vârful Muntelui. Acesta este planul reacției pneumatice, re-edenizante (după cum afirmă Adrian Bucurescu, în articolul “Grădinile vrăjite”, din Mitologie română, nr. 204 al rev
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
-l”(Argument, pag. 3). Proza scurtă din volumul de față poartă însemnele heraldice unui fior liric inconfundabil. Cu stil și inspirație, Lucian Gruia ne furnizează adevărate poeme în versuri, în care răsăritul înseamnă geneza lumii și a vieții, în frământarea demiurgică a universului. Un act, pentru unii - banal, dar căruia numai o fire sensibilă și profundă îi poate reda frumusețea și muzicalitatea, adusă de dincolo de izvoarele ființei noastre: „Soarele trandafiriu răsărea triumfal la orizont, penetrând pâcla lăptoasă ce învăluia nisipul. Briza
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
să se resemneze în fața morții, când ar putea să lupte, ca să trăiască? De ce să nu învăluie sunetele perfecte ale unei viori de plastic cu armoniile celeste ale unei viori autentice? Brusc, vioara de lemn se simți invadată de o putere demiurgică: puterea înțelepciunii. Își simțea corzile arzând cu patimă. Arcușul ei fremăta de emoție. Ca într-o supremă armonie, începu să cânte din nou. Sunetul ei perfect, se împletea acum cu cel al viorii de plastic, păstrându-și trilurile, născute din
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei- POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt!Nu am murit! Nu am
METAFORA EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344298_a_345627]
-
de literatură sau altul libertatea - și excludem aici, din start, libertinajul ca tipar acceptat sau impus de viețuire a individului și, implicit, a colectivității -, această formă sui-generis a Ființei umane și, deopotrivă, animale de a exista ca atare în Universul demiurgic trebuie să fie identificată cu atmosfera favorabilă, calmă, lipsită de tenebre și soluții imorale de circumstanță, unde pot respira toți cei mânați, vorba lui Octavian Paler, de „idealuri autentice” ori ba, trăind prezentul mistificat, mai mult de nevoie decât de
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
baroc și revelație neoclasicistă. Nu mă refer la un act poetic concret, însă, e cu precădere necesar să accentuăm forța scrisului adevărat, căutându-l și aflându-ne și noi astfel pe noi înșine. E binevenit să accentuăm revelația noastră în fața demiurgicei lucrări a non-eului, în fața forței sufletului, care este instituționalizată în poezie prin verbul, profund eufemizat, verb, care, de la Eminescu încoace, încoronează arta scrisului, arta poetică, făcând-o să respire profund și autentic și în afara granițelor literaturii. Poezia e un efort
PASĂREA CREAŢIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344057_a_345386]
-
deschidere spre universal, trasee spirituale tonifiante. Opera eminesciană se situaează în ansamblul ei printre cele mai tipice ale curentului european. Ea s-a născut dintr-o atitudine caracteristică spre romantism, dintr-o dimensiune a acestui spirit; năzuința absolută către stăpânirea demiurgică a lumii. De aici impulsul spre răsturnarea și refacerea lumii în tinerețea sa titanică ori demonică apoi plină de maturitate spre stăpânirea lumii prin cunoașterea filozofică, prin cunoașterea absolută. Ajutat de un geniu dintre cele mai fecunde și de o
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
și acțiune sacră, (auto)regeneratoare. Pruncul-Inorog, devenit copil, află de la CIOCĂNITOARE că singurul leac contra inactivității/parliziei sacrale, din zona PĂDUREA FERMECATĂ este să-i ceară DOMNIȚEI NEGRE - RĂDĂCINA CURCUBEULUI (s-ar traduce prin „RĂDĂCINA PARADISIACĂ A DEMIURGIEI, A DINAMISMULUI DEMIURGIC”). Dar aceasta ar necesita un SACRIFICIU MAJOR! Natura SACRIFICIULUI îi este lămurită Puiului de Inorog de însăși (aparent, paradoxal!) DOMNIȚA NEAGRĂ (sfătuită de CORB - pasăre legată de sfera semantic a morții, dar, la traci și la irlandezi, fiind și PASĂREA
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
îngeri (...dar cât talent, rarissim talent! - închis sub transparența pielii sale de efemeridă!) - să devină nemuritoare - aici, pe planeta Pământ! Arta nu este, în esența ei - politică! - nu este nici, în primul rând, o realitate socială...: Arta este un miracol demiurgic, UMANO-DUMNEZEIESC! Pe care miracol trebuie să-l înțelegem, cu toată ființa noastră, dacă pretindem (...o! - și cu câtă aroganță, uneori deșănțată...!) să ni se spună „OAMENI”! Mai ales, dacă ne este călăuză inițiatică un Maestru al prozei scurte, precum este
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
scriitor se mistuie în flacăra cuvântului pentru a oferi darurile fără preț ale scrisului care înveșnicesc ființa umană. Ei ne oferă trăiri întruchipate din cuvinte. Sub lumina gândului lor, ajungem în zonele abisale ale conștiintei umane, deslușim limpezimi ale mersului demiurgic. Ei scriu cum le dicteaza prea plinul inimii și al gândului, bucuroși să împărtășească semenilor lor gândurile și sentimentele lor nestingheriți de vreo cenzură. Sunt oameni absorbiți de setea interioară după cuvântul care înviorează, care pătrunde și identifică trăirea sufletului
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
spre centrul pământului/ oricum m-aș apropia/ vederea mea se-nchide/ aș vrea/ să-mi ating/ obrazul/ în gest iubitor/ de trunchiul pământiu/ al copacului/ adânc ridat/ de parcă/ râuri/ s-ar scurge/ și-ar plânge căzute din cer/ o sevă demiurgică”. Avem a face cu o trăire esențialmente mistică. Sublimul suprarealității (ori, mai degrabă, al adevăratei și singurei realități: Ehyeh Asher Ehyeh; Ego eïmi ho on; Ego sum qui sum; Eu sunt Cel ce sunt, Exodul 3, 14) interacționează cu ființa
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
succesive care se ramifică în cele mai neobișnuite moduri. Poeta se întreabă: „ce s-ar putea întâmpla/ într-o dimineață/ atât de frumoasă?”; răspunsul ni-l oferă în tot cuprinsul primului capitol al volumului, intitulat sugestiv „Culorile dimineții”: o colaborare demiurgică interioară cu „sufletul lumii” (anima mundi), în rezonanță cu el, o creație interioară care e ca un reflex firesc al creației din care facem parte („Melancolia unui asfințit/ e gata să plesnească/ de sub povara timpului/ astăzi, îi deschid porțile/ voi
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
etică și bioetică. Bunăoară, „efortul constant de a realiza roboți cu viață psihică asemănătoare omului poate trăda fie o consecință a golirii de conținut a vieții noastre, compensate prin crearea de artefacte cu conștiință, fie o expresie a unei tentații demiurgice” . Aceleași pretenții creatoare se întâlnesc și în metodele de inginerie genetică neîngăduite de Biserică: fertilizarea in vitro și clonarea, unde „joaca de-a Dumnezeu” duce la consecințe fatale, imprevizibile. d) Globalizarea economică, politică și culturală. Lumea este o imensă piață
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
anumit farmec intelectual, dar și suficient de generoasă pentru a împărtăși din preaplinul acestei cupe celor din jurul ei. Iar construcțiile ei poetice sunt revelatorii (lucrul este valabil cu toți creatorii adevărați), pentru ființa care le-a creat prin acel act demiurgic al sacrificiului de sine, metaforic vorbind, întru ridicarea spirituală a cititorului. Vom întâlni în volum diferite forme de poezie de la ceea ce putem numi poem, la condensate forme asemănătoare haiku-ului, dar mult diferite de acesta, prin urmare foarte accesibile spiritualității
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
Articolele Autorului Frumoase și pline învățăminte, erau poveștile și legendele copilăriei mele. Învăluite într-un farmec aparte, în care, locurile și personajele, căpătau proporții epice, fie că erau eroi sau monștri, cu toții primeau în mintea mea tânără, însușiri și puteri demiurgice, sau demoniace, după caz. Seara, la focul bun, ce mirosea a rășină din lemne de brad, culcat de furtună sau trăznit de fulger, ciobanii și părinții mei se întreceau la spus povești sau legende auzite din bătrâni. Uneori, întâmplări ciudate
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE (II). de ARON SANDRU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376784_a_378113]
-
preponderent demonica. Există însă și o cunoaștere sensibilă, o cunoaștere a inimii, paradisiacă și îngereasca. Ca să poată merge înainte lumea ar trebui să împace în sine aceste forme de cunoaștere. Una pentru că deocamdată ontologic fiind încă în stadiul de construcție demiurgica nu suntem atât de vinovați să ardem o veșnicie în iad, și alta pentru că nu suntem nici atât de vrednici să ne înălțam până la ceruri. Esență, sufletul libertății este adevărul. Cand adevărul este sacrificat pe eșafodul orb al veacului acestuia, pe
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
Și vaca, și măgarul, și coțofana, și câinele, și cormoranul, cu toții vor veni la festinul din noi!”; „Nu mă învrăjbiți nici cu soarele, nici cu luna! Nici cu alba hermină, nici cu hipopotamul cel credincios și răbdător...” Poetul are puteri demiurgice, atâta vreme cât poate schimba fața lumii. Ca un flamingo, este inițiatorul luminii: „Sub nimb de lacrimi berze șușotesc, șacali portocalii din tobă sună, antilopele din Dobrotești, pasărea Flamingo o cunună!”; „Și voi slăvi Eternitatea cu gura toată și voi merge-n
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Ivy/Aur și Iederă (trad. de Adam J. Sorkin și Olimpia Iacob, Ed. Eikon (2014); Džeordže Vulturesku, Ziemelu Aklais, trad. de Leons Briedis, Ed. Omnia Mea, Riga, 2014. I " Viața unui fir de praf ..." (Ghilgameș în fața prafului • Zidul ca "rivalitate demiurgică" • Zidul care n-a fost "pe placul zeilor" • Ubi sunt • "Sub sigiliul formei") În registrul elementelor primordiale (chtonice, astrale, acvatice), "imagini princeps, care exprimă universul și omul" (G. Bachelard)1, sau "forțe numenale" (G. Călinescu), pe care se ridică întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
le-a pus omul l-al tău pas înfricoșat..." (Moarte, tu îmi pari...). Istoria zidului (cetate, domă, palat, castel, muri, ruine) este subiectul predilect din panoramele sale sociogonice. Nu zidul turnului babilonian, ca semn al trufiei, ci zidul ca rivalitate demiurgică, fapta creatoare a omului: cetatea Uruk a regelui sumerian Ghilgameș, primul om căruia i se dezvăluie condiția prafului: "Cum aș putea să tac, cum aș putea să păstrez tăcerea, când prietenul pe care-1 iubeam a ajuns pulbere?" (Tableta a zecea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
inexorabil el va surprinde omul pe mai multe trepte de devenire: lutul țărâna pulberea praful. Fiecare "treaptă" are o bogată semnificație, totdeauna aparte: 1. lutul este prezentat în sensul mitic "de alcătuire", cum ar spune L. Blaga; material al creației demiurgice, trimițând la fragilitate: "Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"14; 2. țărâna are sens de totalitate, de unitate materială a lumii în degradare: "că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trage și supranumele lui Isus: "Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești". (Acest supranume îl vom întâlni și în Mahabharata ca atribut al lui Brahma: "O, Brahma, ziditor...28). Dacă în Vechiul Testament predomină dărâmarea zidului ca "rivalitate demiurgică", în Noul Testament apostolul aduce în prim-plan "zidirea" "omului nou", întru Iisus. Omul nu mai e socotit doar "pulberea drumului", ci și "sarea pământului" (Predica de pe Munte) care se "strică" fără credință. Lutul, piatra rezistă în timp prin credință: Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]