178 matches
-
vrăjitorie și utilizarea pedepselor capitale pentru rezolvarea crizei reprezintă un fenomen specific Europei postmedievale și relației dintre autoritățile ecleziastice și grupurile acuzate de vrăjitorie, dintre imaginarul colectiv modelat de aceste procese interminabile și vechile concepții medievale populare, acum deformate și demonizate. Cazul de mai sus nu trebuie Însă generalizat sub forma ideii că În societățile simple acuzațiile de vrăjitorie nu pot conduce la fenomene violente: textele etnografice oferă numeroase exemple În care o nenorocire ce afectează comunitatea este atribuită unei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
om obișnuit, poate malefic, dotat cu unele puteri magice. Vrăjitoria, În acest sens, a fost creată de oficialii Bisericii În contextul bătăliilor de impunere a propriei autorități. Elemente din religiile păgâne au fost Încorporate În modelul teologic al vrăjitoriei și demonizate, Într-un proces care a condus la esențializarea și stereotipizarea acestui fenomen (P. Stewart, A. Strathern, 2004, p. 15; vezi și R. Styers, 2004). Caracterul eficient Chiar dacă nu este validată de probe empiric verificabile (conforme cu criteriile științei moderne) și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cea a sacrului” (LĂvi-Makarius, La sacră et la violation des interdits, Paris, Payot, 1974, În Nicu Gavriliță, op. cit., p 23). 737 „Sacrul și profanul sunt două forțe indisolubil legate una de alta. Un Ianus cu două fețe... Profanul nu trebuie demonizat și văzut ca un chip Întunecat al acestei lumi. Are și el demnitatea și măreția lui pe care le putem surprinde doar dacă renunțăm a mai aplica acestor forțe stihiale, acestor primordii, canoanele rațiunii suficiente și ale logicei binare”(Roger
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]