234 matches
-
să devină masca ideologică a unor noi și vechi tipuri de aserviri. Ceea ce denotă cel mai elocvent epuizarea morală a Occidentului este incapacitatea sa de a stipula principii morale prin care să-și justifice pozițiile și interesele în fața dușmanilor și denigratorilor. Neajutorarea morală vizibilă ori de câte ori Occidentul a trebuit să se confrunte cu utilizarea de către inamicii săi a principiilor sale morale - neajutorare dezvăluită în mod dramatic în timpul crizei cehoslovace din 1938 - a constituit una dintre principalele sale surse de slăbiciune. Este simplu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
le voi putea „ilustra” mult mai bine prin mijloacele epicii largi, romanești; prin intermediul eroilor mei, care au părut multor lectori „ciudați” sau chiar „neverosimili”! Chiar și unor „lectori profesioniști”, cum se auto-numesc uneori criticii literari, și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit din narcoza ideologiei staliniste În timpul căreia i-a Înjurat, cu acel entuziasm tipic vremii proletcultiste, pe ctitorii literaturii române clasice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
manieră impardonabilă, „de parcă ar fi fost o a doua Unire a Principatelor!”. Ei, bine, nici un admirator din sutele pe care i-am avut nu mi-a făcut vreodată un elogiu atât de... nerușinat, de umflat, ca acest „ilustru și Înfocat” denigrator al operei mele, care a fost frustratul T.P!...Ă În interviul citat mai sus, acordat lui Daniel Dimitriu și Horia Zilieru, cum fac uneori, aduc În discuție o judecată negativă asupra persoanei sau operei mele și amintesc pe scurt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eu, bun instinct de prozator - cineva care Își Închipuie ficțiuni, istorii În care se ascund „sensuri”, simboluri, destine, viziuni poate!... - știu că există mii și mii de inși contemporani, lectori ai mei sau nu, admiratori ai artei mele sau „simpatici” denigratori, care au, la rândul lor, nevoie de această „hrană” Îngropată, pare, dacă nu În straturile profunde ale antichității, atunci oricum mai recent - și definitiv! - În cele somnoroase și melodice ale romantismului!... Și, printre altele, nevoia, foamea, uneori chiar panica de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
E aici o idee de permanență care va întovărăși opera lui Eminescu în destinul poporului nostru. Cercetarea lui Theodor Codreanu îmi evocă, prin încrâncenarea luptei împotriva tuturor, prin implacabilele afirmații enunțate, prin îndărătnicia cu care-și apără, în fața grupului de denigratori, certitudinile, un spirit apropiat lui D. Caracostea, adică sortit contestării spre a-i fi recunoscute, într-un târziu, marile merite. "Literatorul", nr. 24, 18 iunie 1993 PROVOCAREA VALORILOR, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1997 Constantin TRANDAFIR Legea conservării Da, nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ziaristului politic. Informația plurivalentă a autorului cărții, solida sa cultură, ca și capacitatea de a teoretiza, îți pun la îndemână instrumentele cele mai potrivite nu numai pentru a respinge argumentele pe cât de grave, pe atât de superficiale și pătimașe ale denigratorilor, ci și pentru a repune adevărul în drepturile sale suverane. Imaginea lui Eminescu ziaristul, implicat cu patimă într-un contingent meschin și nedemn pe care ar dori să-l înalțe într-o perspectivă înnoitoare, conformă manierei sale de a vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pune mâna pe condei, nu omoară pe nimeni dintre detractorii lui Eminescu, "caii săi pe bătaie", oferindu-le posibilitatea de a pieri pe limba lor. "Lista" sa, căci există una de-o imparțialitate dătătoare de friguri, bate mai mult către denigratorii din vremurile de mai încoace, netrecând cu vederea orice crâcnire neîntemeiată la adresa lui Eminescu. Al. Piru, acolo unde se află el acum, dincolo de mormânt, se poate considera un norocos că a scăpat ieftin din mâinile lui Codreanu pentru greșeala de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nici G. Călinescu nu are dreptate când înclină spre caracterizarea lui Maiorescu. Dacă e vorba de inepții ca acelea ale "psihanalistului" C. Vlad, replica e mai tăioasă. Și încă o răsturnare de percepție: nici mai mult, nici mai puțin, unii denigratori ai lui Eminescu au avut, involuntar, niște "merite" neașteptate, cum ar fi, de exemplu, sugestiile privitoare la stilul "ilogic" eminescian (Hasdeu, Petre Grădișteanu, G. Gellianu ș.a.), în timp ce Macedonski scria că adevărata poezie (modernă) este "nelogică într-un mod sublim". În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În consens cu incitantul capitol De ce totuși Eminescu și Einstein?, aș adăuga constatarea marelui fizician că geniile nu sunt bine văzute de mediocrități. În context românesc, eludând realitatea că toate civilizațiile își apără cu sfințenie integritatea marilor ziditori de artă, denigratorii lui Eminescu: apatrizi, acefali, hidrocefali, onochefali parazitează zgomotos pe trunchiul unei opere inalterabile, prin care ne legitimăm universalității. Ei sunt esențial niște infirmi. Și, totuși, o lumină străbate mânia îndreptățită a lui Theodor Codreanu. Ea se justifică faptic: dacă numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Informații disparate, de circulate, totuși, sunt cercetate acribios în ramă contextuală și ordonate cu o logică detectivistică. Încât "probele" se limpezesc și demonstrația crește coerent. Surprinzător, exegetul ne anunță o ciudată rocadă a criteriilor amuzându-se (amar, firește) "cum evoluează denigratorii". Dacă părintele Grama, cel care publica la doi ani de la moartea poetului o primă carte defăimătoare despre Eminescu acuzându-l de antiromânism, fiind în plus și "stricător de morală publică", cohorta demitizanților de ultimă oră (o "armată de articleri", scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cabalele politice, comploturile iudaice, fronda juvenilă și puerilă vrea să afle în ce măsură adversitatea, iscată și de resorturi psihologice, iritată poate de frustrante "ziduri de iubire" cade în gesturi blasfemiatoare, devenind hulă logoreică. Nu cumva se întreabă fals-inocent criticul ieșean și denigratorii au lansat observații demne de interes, cârteala lor publică nefiind doar un incalificabil atentat la imagine? Mulți dintre autorii majori au căzut victime acestor scandaluri. Printre ei, și "porcograful" E. Lovinescu, romanțând biografic în Mite și, îndeosebi, Bălăuca viața poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vraja relativismului, în haos axiologic și relaxare morală. Totuși, interesul pentru un mare scriitor, un spirit emblematic, saturat de cultură nu se poate stinge după "istovirea fizică" (G.I. Tohăneanu). Deși prezența (tot fizică) nu mai poate incomoda pe nimeni, foiesc "denigratorii moderni", continuând o tradiție, și ea bogată, pe linia anti-eminescianismului. Să reamintim că B.P. Hasdeu, incriminând "veninul pesimist" al Noii Direcții, condamna "deificarea postumă a nenorocitului poet", transformat în fetiș, așteptând "reacțiunea firească". Și Al.A. Macedonski, încrezător în "sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
potrivit căreia Eminescu ar fi vinovat de ignorarea... virtuților internaționalismului proletar, Goga o combate tot în cheie naționalistă, dar deschizând perspectiva corectă asupra relației național-universal: "Eminescu, codificând o doctrină națională, e unul din stâlpii de căpetenie ai progresului uman." Pe denigratorii poetului, Goga îi avertizează sever: "Detractorii să fie liniștiți (...) De câte ori se ivesc astfel de insecte antipatice ce vor să-și țese pânza otrăvită (...) noi luăm măturoiul și măturăm..." Cum se vede, reacțiile literaților, în epoca lui Goga, erau dure, violente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
n-a putut ocoli corvoada, nici nu i-a dat curs decât formal și de-a dreptul șugubăț... Abandonez cu regret acest exercițiu speculativ de de-culpabilizare, fiindcă, de fapt, realitatea nudă e alta. Și Sava s-a alăturat corului denigratorilor, lovind scurt și cât se poate de dur în imaginea maestrului-idol care l-a adus în teatru, deschizându-i "orizonturi noi în creația artistică." Iată alt portret al lui Maican, complet deosebit de cele creionate de Sava înainte și după cabală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
români o uimitoare revelație și va produce în sufletele lor o sfântă indignare față de mișelia cu care sunt tratați asemenea eroi. Cutremurați de măreția tragică a destinului legionar, acești tineri se vor întreba: Ce valoare mai poate avea ceea ce spun denigratorii Legiunii în fața valului de sânge cu care au știut legionarii să-și pecetluiască crezul lor? Idealul este ușor de găsit când sufletul tânăr aspiră cu vigoare spre sublim. Memoriile lui Virgil Maxim sunt un îndreptar pe calea spre culmi. Iar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Teatrul Național din București, în frunte cu maestrul Radu Beligan, directorul Ion V. Cristea, întotdeauna jovial, i-a întâmpinat cu băuturi fine, aperitive, și le-a recitat din Eminescu, Victor Eftimiu și alți clasici, uimind asistența. Iată, contrar spuselor unor denigratori ai lui Ion V. Cristea, care-l considerau un semidoct, un om fără școală, acesta a dovedit contrariul. O contribuție însemnată la dezvoltarea învățământului profesional, a fost construirea Grupului Școlar ”Nicolae Bălcescu”, elevii de aici făcând practică în Șantierul Naval
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
Olteniței”, la data de 31 ianuarie 1926 Omul politic liberal a răspuns și la calomnii ale unor opozanți, care s-au erijat în pamfletari, ceea ce denotă că era un înfocat susținător al P.N.L. sub fosrma unei replici la un articol denigrator, intitulat ” Răspuns la o calomnie”, Hristache Daniilescu apără atât partidul din care făcea parte, cât și onoarea familei sale. Iată ce spunea în răspunsul pe care-l dă calomniatorului: ” pamfletarilor de la rușinea presei care se intitulează ”Gazeta Olteniței” cred că
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
Centrul European de Sociologie de la Paris, fără a avea aprobările forurilor competente din țara noastră. Din date certe rezultă, că odată ajunși în exterior, urmau să ia legătura cu cercuri și organizații reacționare, cărora să le furnizeze date cu caracter denigrator, care să fie folosite în propaganda ostilă țării noastre, urmând totodată, ca în funcție de condițiile ce li s-ar oferi, să opteze pentru rămânerea ilegală în străinătate. Deși MIHAI DINU GHEORGHIU intuiește corect adevăratele motive pentru care autoritățile i-au retras
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de realitate. Totuși multă lume, îndeosebi cei indiferenți la cronologii, și-a format o imagine despre Bacău pornind de la acesta: de „tîrg mizerabil”, „tîrg jidovit”, „tîrg sărăcit”. Or, pentru băcăuanii anului 1930, locuitori ai unui municipiu, „Proză” putea fi considerat denigrator. în anul dinainte, reîntors acasă după un deceniu de absență, un publicist făcea, sincer surprins, următoarele constatări: „Bacăul s-a schimbat mult și este aproape de nerecunoscut. E de ajuns să remarci mulțimea clădirilor noi și a noilor magazine care-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Desigur, versul nu-i permitea poetului să disocieze între unii și alții. Aplicîndu-le însă tuturor aceeași etichetă, Bacovia a comis, cum am spus la început, dacă analizăm caz cu caz, o nedreptate. El a evitat totuși să fie considerat un denigrator al școlii în care n-a prea strălucit, amînînd publicarea în volum a poemului. Reamintesc: scris în 1903, „Liceu” n a intrat nici în Plumb, nici în Scîntei galbene, ci abia în Cu voi..., apărut în 1930, cînd, în contextul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ireconciliabile, “lexic tare”...) ilustrează cum nu se poate mai bine creativitatea în a demola o construcție textuală. E creativitatea unor minți strălucite, luminate și bine mobilate, dar, vai, de data aceasta, înțepenite în stereotipuri și clișee impardonabile. Numeric vorbind, „ceata denigratorilor” e mult mai puternică, vorbitorii „de bine” abia reușind să răspundă unei părți infime a reproșului generalizat. Dă bine să fii în opoziție, chiar dacă logica ar trebui să te conducă imperativ de aceeași parte a baricadei cu colegii tăi constructori
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
prin afirmațiile din Medica Academica evocate mai sus? Ca să nu mai vorbim de dezavuarea „productivității cercetării medicale românești’, la care se adaugă rezervele, de asemenea enunțate public, față de valoarea unor membri titulari ai Academiei de Științe Medicale! Desigur asemenea încercări denigratorii sunt de așteptat în continuare din partea acelora care, oricum nu fac parte din spațiul cultural românesc și nici nu au sensibilitatea necesară pentru a-l percepe, așa cum nu aparțin acestui spațiu nici cele câteva altoiuri scorburoase pe trunchiul viguros al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și împroșcată cu noroi, este Casa Scânteii, denumire dată după numele Ziarului Scânteia, cotidian reprezentativ al Partidului Comunist Român. Astăzi se numește Casa Presei Libere, despre care spun unii "specialiști", că reprezintă un exemplu de arhitectură stalinistă. Dar acești șobolani denigratori se folosesc din plin de acest edificiu reprezentativ al Bucureștiului. Clădirea este construită în perioada 1952-1957, după un proiect al arhitectului Horia Maicu, tot român ca și Anca Petrescu "mama" proiectului Casa Poporului. Se spune că acest edificiu este asemănător
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu fie obligat în a-și câștiga existența, angajându-se slugă la străini, ca acum în zilele noastre, unde suntem tratați ca țigani, hoți, bețivi, depersonalizați, desconsiderați și evitați de multe state din occident, unde au afișat lozinci cu conținut denigrator ca "fără români." Iată ce am ajuns! Unde sunt fabricile, uzinele, combinatele, fermele cu care ne mândream, unde este forța noastră de muncă calificată, începând cu maiștrii constructori din diferite domenii și continuând cu personalul medical, pe care-l pregătește
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a secolului al XIX-lea recurg frecvent la citate din articolele eminesciene, în prezentarea evenimentelor politice, sociale, economice din această perioadă și în ilustrarea rolului pe care îl joacă presa politică în formarea opiniei publice, în epocă 187. Valul contestatar, denigrator, resimțit încă din timpul vieții de gazetar, prin articolele lui Dimitrie Petrino, Alexandru Grama sau Macedonski, face adepți și în rândul generațiilor mai tinere, îndeosebi în postmodernism. Un element de referință în fenomenul de contestare a lui Eminescu îl constituie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]