207 matches
-
mai revină niciodată - / ah, și planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
apare două situații: * primul sistem (ERC) devine planul expresiei sau semnificantul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau (ERC) R C 1 ERC Este cazul denumit de Hjelmslev al semioticilor conotative pentru care primul sistem constituie planul denotației, iar cel de-al doilea al conotației. * primul sistem (ERC) devine planul conținutului sau semnificatul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau E R (ERC) 1 ERC Este cazul metalimbajelor în care planul conținutului este constituit dintr-
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Carnap) designatum (Morris, 1938) significatum (Morris, 1946) semnificat (Saussure) conotație (Stuart Mill) imagine mentală (Saussure, Peirce) conținut (Hjelmslev) stare de conștiință (Buyssens) B semn (Peirce) obiect (Peirce) simbol (Ogden-Richards) A C denotatum (Moris) vehicolul semnului (Morris) Bedeutung (Frege) expresie (Hjelmslev) denotație (Russell) representamen (Peirce) extensiune (Carnap) semă (Buyssens) semnificant (Saussure) (cf. și U. Eco, 1988: 39) Într-o perspectivă diacronică îl putem situa pe Ferdinand de Saussure în contextul psihologiei asociaționiste și al sociologiei lui Durkheim (G. Mounin îl considera pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
clandestină în formularea lui Vance Packard sau cea subliminală acționînd la nivelul subconștientului) criticat pentru capacitatea sa manipulatorie, investigația semiotică a instituit într-o primă etapă conceptele de conotație și ideologie drept cheia analizei mesajului publicitar. Conceptele lui Hjelmslev de denotație și conotație i-au permis lui Roland Barthes să construiască modelul trinivelar al reclamei (1964 Rhétorique de l'image) în care interferează: • mesajul lingvistic (numele mărcii, în speță pastele Panzani și comentariul verbal); • mesajul iconic denotativ (imaginea fotografică a obiectului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
8.2. Retorica lingvistică. Semiotica sau semiologia ca privire nouă asupra sensului (diferit focalizată) este poate alături de matematică limba latină a secolului al XX-lea. Problema ei este cea a responsabilității transplantării corecte a unor categorii lingvistice și poetice fundamentale. Denotație și conotație, metaforă și metonimie, sistem și proces, cod și mesaj, semnificant și semnificat reprezintă o infrastructură terminologică necesară edificării unei viziuni coerente, cu un aport indiscutabil de sistematicitate și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
constructivă explică publicitatea mitică și oblică (de creare de analogii, viziuni, narațiuni). O lucrare de referință în domeniul semioticii publicitare (Intelligence de la publicité a lui Georges Péninou) sintetizează într-o serie de trăsaturi semiotice cele două regimuri ale publicității REGIMUL DENOTAȚIEI REGIMUL CONOTAȚIEI Informație Semnificație Reprezentare Emoție Analitic Sintetic Obiect Semn Produs Complicitate Cunoaștere Valoare Instrucție Empatie Nume Caracter Practică Mit Mimesis Poiesis (G. Péninou, 1972: 112) Propensiunea spre vis și mit este modelarea așteptării salvatoare, aptă să răspundă angoaselor produse
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
R. Jakobson): 1. codul ca sistem specific de semne asociat unor reguli de combinare și interpretare; 2. canalul suportul fizic al transmiterii; 3. emițătorul ca sursă a mesajului; 4. receptorul sau destinatarul mesajului; 5. contextul și 6. mesajul. CONOTAȚIE (în raport cu denotație) Atitudine emoțională a locutorului față de semnele pe care le emite sau receptează (astfel cuvîntul tren poate sugera pentru un locutor atmosfera destinsă a vacanței, pentru un altul monotonia unei navete zilnice, amintirea unei catastrofe feroviare etc.). Conotația privește deci un
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnele pe care le emite sau receptează (astfel cuvîntul tren poate sugera pentru un locutor atmosfera destinsă a vacanței, pentru un altul monotonia unei navete zilnice, amintirea unei catastrofe feroviare etc.). Conotația privește deci un sens secund, supraadăugat sensului prim (denotației); ea poate constitui efectul unei alegeri subiective sau al unei convenții sociale. CONTEXT Noțiunea de context este extrem de ambiguă; ea desemnează atît cotextul (contextul verbal), cît și contextul referențial, situațional (spațiul și momentul enunțării, rolurile sociale ale protagoniștilor, raporturile de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ale semnului lingvistic. CONVENȚIE Constîngere impusă de comunitatea în care trăiește utilizatorul de semne, acționînd adesea implicit la nivelul limbajului, comportamentului social ("În situația x se folosește formula y"). Convențiile sînt un fel de protosemne în măsura în care tradiția le asigură o denotație mai mult sau mai puțin stabilă. Dicționarul reprezintă exemplul tipic al unei practici supuse convenției. CORPUS Ansamblul textelor sau documentelor culese de cercetător în conformitate cu anumite criterii (omogenitate, reprezentativitate, exhaustivitate, eșantionare etc.) și vizînd constituirea unui model. CRATILISM Derivat de la Cratyl
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
referința la spațiul și timpul enunțării, cît și ansamblul mărcilor dependente de situație: DEICTICELE (pronume demonstrative, personale, adverbe). Cele trei tipuri esențiale de deixis: personal, spațial, temporal se articulează în jurul axei ego/ hic/nunc (eu/tu, aici/acolo, azi/mîine). DENOTAȚIE (în raport cu conotație) Sensul denotativ este semnificația fundamentală, codificată a semnului lingvistic; noțiunea de identitate de sens (sinonimie, parafrază, definiție) se bazează pe sensul denotativ. DESIGNATUM Acel ceva la care trimite semnul, în conformitate cu codul; designatum-ul face parte din semioză, este o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui intensiune) În logica tradițională se înțelege prin extensiune ansamblul obiectelor reale sau ideale cărora li se aplică un element al cunoașterii (concept sau propoziție). Distincția extensiune / comprehensiune (modern intensiune) corespunde cuplului sfera/conținutul noțiunii (germ. Umfang și Inhalt) sau denotație/conotație (J.S.Mill). Extensiunea unui termen este numărul de indivizi conținuți în gen, iar intensiunea numărul calităților comune indivizilor genului. FORMĂ (în corelație cu substanța) În accepția lui Saussure, termenul formă, sinonim cu structură se opune substanței ca realitate fonică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lingvistic (conținuturi diverse - idei, reprezentări, intuiții, sentimente, trăiri de ordin emoțional etc.). Fiind un ansamblu de semne, mesajul presupune interac țiunea celor doi actanți ai comunicării pentru producerea sensului. Astfel, emițătorul codează informația, iar receptorul o decodează, identificând semnele, indicii, denotația, cono tația, con știentizând în final semnificațiile explicite și implicite. 4) CODUL este sistemul convențional de semne și reguli combinatorii utilizat pentru elaborarea unui mesaj. Principalul cod de comunicare interumană este limba naturală, ale cărei elemente trebuie să fie cunoscute
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se caracterizează prin: unitate fonetică (un complex sonor stabil), unitate gramaticală (paradigma formelor flexionare/a modelelor combinatorii în enunț) și unitate semantică (sens denotativ, sensuri conotative; relații semantice cu alte cuvinte). - Sensul denotativ se referă la semnificația primară a cuvântului; denotația reprezintă nivelul prim, necodificat, actualizând sensurile proprii ale cuvântului. - Sensul conotativ vizează semnificația secundară, activată în contextul lingvistic/con textul stilistic al comunicării; conotația se referă la sensurile figurate, potențiale, specifice nivelului codificat al limbii, nivel impregnat cu semnificații socioculturale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fie că este în formă scrisă (text propriu-zis)71. În această perspectivă, enunțul poate fi considerat o secvență a textului, corespunzătoare unei comunicări restrînse la o singură informație. În structura enunțului, în vorbire, se produce instanțializarea desemnării semnului lingvistic prin denotație și se realizează reprezentări. Cînd aceste reprezentări sînt realizate prin implicarea imaginației (o facultate umană constructivă) se ajunge la conotație, la actualizarea semnului lingvistic printr-o raportare la realități de alt tip decît cele pentru care s-a instituit ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cazul traducerii (și al lecturii) celor mai multe texte filozofice, care nu provine numaidecît din trăsăturile celor două limbi implicate (limba-sursă și limba-scop), cît din însăși forma construcției abstracte. Termenii filozofici nu se bazează însă pe conotație, ci pe modelul semnificativ al denotației, dar realizează semnificarea fără referent material și, de aceea, exclud raportarea la o entitate distinctibilă sensibil, precum și exemplificarea. Necesitatea și posibilitatea comunicării interlingvistice În linii generale, orice apreciere în legătură cu valabilitatea traducerii operelor filozofice nu poate să piardă din vedere cîteva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singular, ca în artă, dar realizat altfel și exprimat altfel decît în artă, folosind mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al cuvintelor (în vreme ce arta valorifică aspectul lor conotativ). Numai că, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropo-cosmos singular ce se propune ca antropocosmos general și, ca atare, textul filozofic este și el particular, iar nu unul neutru, nemarcat, precum cel al științei. Dintr-o altă perspectivă, Paul R i c
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singularizat, ca în artă, dar construit și exprimat altfel, cu mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al limbii. Spre deosebire de știință însă, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropocosmos particular ce se propune ca un echivalent al antropocosmosului general, și, de aceea, textul filozofic se prezintă și el ca fiind marcat de particularism, iar nu ca fiind nesemnificativ marcat, cum se întîmplă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
261, 264, 272, 286, 313, 331, 334, 351 creație 43-45, 161, 204, 209, 261, 266, 350 cultivarea limbii...140, 345, 238-241 cultură 133, 134, 231-233 cunoaștere 91 cuvînt 33, 54, 55, 58, 59, 66, 86, 87, 155, 320, 340, 341 denotație 67, 290, 313, 334 desemnare 34, 68, 223, 253, 254, 256, 257, 333 determinism 194, 195, 224-228, 230, 263, 273 discurs 66, 67, 75-79, 93, 94, 150, 151, 204, 222, 289, 306, 307, 329; filozofic 334-337, 365; repetat 80-83, 96
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
subiectului abordat reprezintă o premisă importantă atât în vorbirea spontană cât și în cea elaborată. Capitolul 11 COMUNICAREA VAGĂ UN STUDIU EMPIRIC Comunicarea vagă se referă la utilizarea frecventă a unor cuvinte din limbajul de zi cu zi ale căror denotații nu sunt bine definite în situațiile de comunicare variate în care oamenii se pot afla. Ceva, puțin, un pic, mult, câteva, lucruri, vedeți, poate că, de fapt etc. toate sunt cuvinte care fac parte din categoriile de imprecizie ce definesc
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mele autorului. Se cer totuși unele explicații de ordin terminologic și semantic. Ce înseamnă de fapt reacționar și totdeauna? Problema, vom vedea imediat, nu este chiar foarte, foarte simplă. Noțiunea de reacționar are nu numai la noi, în primul rând, denotații și conotații pur ideologice 2. Ar fi reacționar oricine și orice este împotriva progresului (identificat mecanic cu ideologiile de stânga, ceea ce este complet fals), prin atitudini conservatoare și verbi gratia contrarevoluționare. Pentru Virgil Nemoianu (ca și pentru noi, de altfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lumii, pe care vrem să o facem cunoscută interlocutorului. Există, însă, anumite tipuri de discurs (poetic, literar) ce sunt considerate enunțuri ficționale. În concepția lui Frege, ele au sens dar nu și referință; în viziunea lui Ricoeur, acestea au doar denotația literară nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică” (trimit la lumile ficționale create de autor). Pentru Ricoeur metafora este o modalitate referențială, chiar dacă indirectă, „slabă”; metafora poartă informație, cunoaștere, pentru că ea „re-descrie” realitatea. Unii gânditori, precum Nietzsche, Mauthner
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Există, însă, anumite tipuri de discurs (poetic, literar) ce sunt considerate enunțuri ficționale. În concepția lui Frege, ele au sens dar nu și referință; în viziunea lui Ricoeur, acestea au doar denotația literară nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică” (trimit la lumile ficționale create de autor). Pentru Ricoeur metafora este o modalitate referențială, chiar dacă indirectă, „slabă”; metafora poartă informație, cunoaștere, pentru că ea „re-descrie” realitatea. Unii gânditori, precum Nietzsche, Mauthner, consideră că limbajul în totalitate este de natură metaforică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pur teoretice ar rămâne doar simple speculații fără descrierile faptelor, iar descrierile empirice se înscriu, în genere, într-un cadru explicativ. Ficțiunea, producție a imaginației, este văzută ca „lume imaginară” sau „lume posibilă”, iar în plan discursiv ca discurs cu denotație nulă. Este acceptată, în genere, ideea că discursul literar și cel poetic în special sunt discursuri ficționale sau generatoare de imaginar. P. Ricoeur, vorbind despre discursul „a cărui folosire este generatoare de imaginar”, va afirma că „poetul este acel meșteșugar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
poetic și metafizic în genul de discurs funcțional. Ceea ce ne interesează este valoarea referențială a acestui tip de discurs. În opinia lui Frege, enunțurile ficționale au un sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]