525 matches
-
a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal - podbeal, podral, plantă podeală - tavan pogace - turtă de mă lai/grîu poiată - bucătărie de vară pol - monedă rusească polog - iarbă cosită întinsă pe brazdă popchișor - plantă porumbel - păducel, arbust sălbatic posteucă - lemn cu care se ridică și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în bună măsură la răspândirea și amplificarea așa-numitelor "legende urbane", "poveștile despre un prieten al unui prieten", ca formă de folclor modern, de o mare importanță narativă contemporană (depășită, după părerea lui Jan Harold Brunvand doar de către omniprezentele glume deocheate), cele vechi de decenii fiind permanent reactualizate, odată cu apariția celor noi, și care realizează tranziția de la folclor la cultura de masă. Același autor consideră banda desenată ca manifestare a aceleiași culturi de masă care, precum legendele urbane, expune povești clare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cicatrici simbolice: obligat să se "crucească", Luca va duce integrarea până la capăt (și mai departe) prin asimilarea unor practici adolescentine probabil puțin agreate de părinți: plonjatul în bulboane (sport periculos) și "jocurile adolescentine și golănismele vârstei respective" (Lexicon, 166-167). "Strigăturile deocheate" nu erau însă creația "golanilor" cajvanezi, a marginalilor, ele erau parte a rostirii de zi cu zi a adulților și "erau culese de pe ulițele satului" de copii (ibid., 158). Interdicția frecventării livezii (act autoritar al mamelor penticostale, suportat și de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mă vrea” (Marmora neagră). SCRIERI: Decebal la Vadul lui Vodă, Chișinău, 1940; Porunci domnești..., Iași, 1941; Țară de martiri și de profeți, [Chișinău], 1942; Buciumă sângele, [Chișinău], 1942; Caravana luminelor, Iași, [1943]; Meleag străbun, Iași, 1943; Protiv. Verboten, Focșani, [1943]; Deocheatul, Lugoj, 1944; Ereditate, Lugoj, 1944; Vestala neagră, pref. Virgil Petrovici, Lugoj, 1945; Nu-s drumuri înapoi?, Lugoj, 1946; Potirul profanat, Lugoj, 1946; În cumpănă în fiecare seară, Găvojdia, 1947; Spre oază. În marmora neagră, Găvojdia, 1947; Ghicitori, București, 1954; Scrisoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
afla în cercuri mai înalte (a nu se confunda snobismul cu arivismul). Românii de azi nu-și cunosc limba și o vorbesc cu dificultate. La posturile de radio și mai ales TV, în ziare și reviste, se folosește o limbă deocheată, plină de superlative, agramatisme, expresii strident populare, neologisme (barbarisme) de care nu avem nevoie, importate masiv (OK, target, brand, trandy, cool). Limba română este și victima prostiei: prostia care lecturează (nu citește), prostia care nu vede (vizionează), prostia care concluzionează
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
doua este imprimată lista celor care interpretează melodiile de pe acest CD : cunoscuți cântăreți de „muzică populară”, obișnuiți ai festivalului „Cântarea României” și stâlpi ai emisiunii „Tezaur folcloric”, reconvertiți acum în purtători de mesaj și emoție religioase, la pachet cu fotografii deocheate și știri de scandal. Religie de consum, cu alte cuvinte. Ajung cu bine la destinație și mă grăbesc să iau pulsul acestui loc de pelerinaj despre care am auzit atât de multe și despre care cunosc de fapt atât de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mi-era peste mână să primesc vizite, pentru că nu era casa mea. Vizitatori erau doar puștii pe care îi aveam la pregătire. Și Miruna, din când în când. Iar după o vizită de-a ei, trebuia mereu să suport apropourile deocheate ale Rodicăi, curioasă foc cum dracu’ la un ciufut ca mine vine așa o fată drăguță, cum zicea ea. Am surprins odată involuntar un dialog în care nea Titi îi explica ei ceva de genul: habar n-ai tu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am trecut pe acasă pentru a mânca ceva, pentru că muream de foame, m-am dus din nou la Portugal. 7 iulie 1952 Ne-am trezit târziu dimineața. Era frumos afară. Ne-am dus la lacuri. Înspăimântați de o societate prea deocheată, am trecut îndată de cealaltă parte, dar aici am picat peste o societate heterogenă, care mi-l răpi pe Mihai pentru un anumit timp. Eu mi-am făcut gimnastica... Între timp, Mihai își terminase conversația și mă căuta prin ștrand
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
părți și temute. Parcă orice ins aștepta sosirea inevitabilă a unei osânde transcendente. Acest soi de maladie psihică ajunsese să mă molipsească și pe mine; și eu mă simțeam terorizat de aceeași frică, așa încât, în timp ce treceam prin unele localuri mai deocheate, mă trudeam din răsputeri să nu fiu văzut de prea mulți și să ajung cât mai repede acasă. Singura mângâiere era tovărășia leală a câinelui meu, spre care-mi îndreptam toată atenția, având grijă să mă opresc din loc în loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu chiar necunoscut, ci proclamat de o parte a criticii noastre literare și susținut de două reviste de seamă, nu găsea un editor care să se Încumete a-i tipări cartea, prietenii și ad miratorii lui recurgând atunci la sistemul deocheat al „listelor de subscripție“ [...]. Așa s-a Întâmplat cu Mihail Sorbul, autorul dramei istorice În versuri Letopiseți, urmată În cariera lui de autor dra matic și de romancier de Patima roșie, [piesa] cea mai cunoscută și aplau dată ca o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dimpreună cu Ion Slavici, scriitorul lui Popa Tanda și ami cul lui Eminescu, și cu unul din fiii lui Petre Protopopescu, pri marul popular al Bucureștiului, căruia i se datorește bulevardul de la Universitate și până la bariera Iancului, Bogdan-Pitești completa trinitatea deocheată a directorilor de gazete impro vizate puse În slujba nemților, În epoca dificilă a neutralității de până la războiul nostru din 1916. Om al nemților, prin urmare, Al. Bogdan-Pitești reuși Însă ca Îndată după ocupația țării să fie pus la Închisoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de păr săl batec irupând de-a lungul șirii spinării; și ne-am speriat altă dată, Cora Irineu și F. Aderca și cu mine, la clocotul râsului lui enorm și cu spume, de glumele și à propos-urile lui mult prea deocheate și mai fără perdea, dezlănțuite prin pădurea Pele șului, unde rătăceam cu toții Într-o vară, și asta numai și numai din pricină că masculul sau faunul, sau silenul, sau sati rul - ge niile silvestre personificând forțele sălbatice ale naturii - era Întărâtat pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Qu’un ami véritable est une douce chose!, spune fabulistul. După prietenia cu oamenii, bărbați sau femei (care nici astăzi nu pleacă cu gura rece din odaia mea de student Întârziat, unde lectura acestor pagini sau chiar a celor mai deocheate e totdeauna precedată de scurte agape și libații), dragostea cu femeile sau succesul În dragoste (nu cel trecător, la Îndemâna oricărui imbecil stăruitor cu ele și insensibil la pudoarea lor na tivă) l-am atribuit, În bună parte, În cea mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pian În casa Lahovăreștilor. Vecinătatea relelor exemple, cum le-ar numi un pedagog fără copii sau un părinte prea mărginit, nu a avut nici o Înrâurire asupra copiilor acestui brav cusător de dosare, cum nici asupra celorlalți copii din mahalaua noastră deocheată. Iar În ce mă privește, nu mi-am recunoscut nici o urmă de cinism, sa dism sau numai priapism În erotica existenței mele pe urma acestor vecinătăți cu rele exemple. Am fost, dimpotrivă, și să-mi iertați expresia: un „sentimental“, un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
domnule sau doamnă, ceea ce n-ați vrut să Înțelegeți până acum: că Îngerul, pierzându-și aripile și lepădându-și roba Înstelată, a aterizat și a Început să calce, cu picioarele lui, pe pământul ferm. [...] Mai 1952 Cartea a șaptea Lumea deocheată a femeilor Florile dulci-otrăvitoare din grădina fermecată a lui Klingsor; sau ceva despre femeile și casele lor cu perdele mereu lăsate din Bucureștii de acum peste cincizeci de ani. - șchioapa, Pica, Măndica, tanti Berta și madam Gonda, Mitică Buzatu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
marginea societății, se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât de deocheată era Împănată cu locuințele gospodărești ale atâtor familii onorabile, În mijlocul cărora, dim preună cu frații și surorile mele, am crescut până pe la vârsta de unsprezece ani. Nu cunosc ca vreun vlăstar din aceste familii ale noastre să se fi molipsit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe arie plăcinte, must de mere și la bărbați ceva tărie (țuică de prune sau rachiu de secară). Apoi începea veselia și munca sporea. Dezlegându-se limbile, bărbații începeau a spune glume, bancuri, snoave, povestiri, care mai de care mai deocheate. Noi, copiii, roșeam și pufneam pe sub nas. Mai mult ne făceam că n-am auzit bine sau n-am înțeles tâlcul lor. Timpul trecea, de muncit se muncea, dar și... somnul venea. Ne scărpinam la ochi și ne era rușine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori Îmi vine să spun, e numai o supoziție de-a mea, neverificabilă deocamdată, că această distrugere s-a făcut cu bună știință, tocmai pentru a lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral, cu toate datele, ce aberații am mai putea inventa noi Înșine? MG: Iuda, trădătorul, Iuda, singurul care l-a Înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. CB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Alex ștefănescu (tip care depășește quintalul, caraghios în mișcări, însă mereu jovial) a aranjat cu „galeria” (o clasă de la Liceul de Filologie din Onești) să strige: „Noi, indiferent de sex, / îl susținem pe Alex!”, pretext pentru întrebări malițioase și glume deocheate. Tot el a fost, ca să relatez în maniera cronicarilor sportivi, „autorul unei scene destul de rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să maseze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tânără soră în SUA pe care n-o văzuse niciodată. Pleacă în SUA, caută prin coloniile italiene din mai multe localități și în sfârșit află ca surioara este picoliță într-un bar dintr-o stațiune turistică. Era un local cam deocheat, al cărui "personal", inclusiv tânăra și frumoasa surioară, nu prea era îmbrăcat. Intră Sordi, își vede sora și filmul, spre disperarea "comisiei de vizionare" se întrerupe. Proiecția se reia cu intrarea lui Sordi în bar, de data aceasta picolițele fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sine, nefiind capabil nici măcar să-și gă sească o preocupare. Nu putea trăi decât în frământarea și în iureșul treburilor, ca în fruntea unei armate, sau în focul pregătirilor pentru o campanie, sau în zarva și în vânzoleala unei petreceri deocheate. Începea să tânjească îndată ce nu se mai afla în mijlocul unei gălăgii sau al unui fel sau altul de exces sau de tumult, suferind atât de rău de asta încât timpul lui părea că e stătut. S-a apucat cu patimă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prezintă lumea avocaților din Brașov în preajma celui de-al doilea război mondial, pe fundalul căruia tânărul personaj principal - și narator - pledează în diverse procese și are parte de numeroase tribulații erotice. Descrierea seacă (Brașovul există doar cu numele), poveștile uneori deocheate care îl privesc pe narator și care nu sunt altceva decât snoave fără poantă din lumea avocățească, o călătorie în Italia relatată în stilul pliantelor turistice ceva mai consistente colorează atmosfera, altfel banală, a celor două volume. SCRIERI: Doi mari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]
-
numărul cu care erai înmatriculat la intrarea în liceu și pe care îl purtai pînă la terminarea școlii. Pentru orice năzdrăvănie făcută, în special în afara școlii, erai identificat prin notarea numărului și pedepsit aspru de directorul liceului. Participarea la spectacole deocheate era interzisă. Nota de la purtare era socotită importantă. Sportul național era oina. Un joc cu minge și băț. Era sportul pe care aveam voie să-l practicăm în curtea liceului. În fiecare an se ținea campionatul de oină pe țară
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]