1,243 matches
-
o mămăliguță, cred că o să îți placă brânza și smântâna pe care mi le aduce Artim. Nu mai este prea mult timp până trebuie să pleci, dar nici eu nu mai am mult de povestit. Din păcate mai am de depănat un episod cu adevărat tragic. Mă tot întreb cum de am putut supraviețui atât de mult după toate câte s-au întâmplat ? Dar poate asta a fost dorința celui plecat: să te aștept pe tine ca să putem închide, prin întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să pătrundă în intimitatea celeilalte. Cu chipul său vesel, de personaj de poveste, căsuța te întreba din ochi dacă nu vrei să-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare, dar încă-și odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Povestea se apropie de sfârșit. Peste Japonia celor patru anotimpuri, cortina adastă o clipă, mirată ea însăși și neîndurându-se să cadă. În casele mici de lemn, mâncate de umezeală, sau în blocurile aruncate unul peste altul, haotic, japonezii își deapănă aceeași inimă, de secole, inima îndrăgostită de floarea de cireș, de frunza roșie de arțar. Poate că ea și-a oprit, de mult, bătaia, iar venele au secat. Însă imaginea, povestea, proiectată hologramatic cu fervoare de ritual, îi conservă carcasa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gentuța roz. Doar dacă privești cu atenție, cu mare atenție, observi că încordarea mâinilor este nefirească. Din când în când, un tremur le străbate. Apoi, este din nou liniște și te întrebi dacă ai văzut într-adevăr, sau doar ai depănat, pentru o clipă, o poveste. Te întrebi cum poate. Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care n-o văzuse niciodată, acum depăna spusele bunicului și ale sătenilor. Încerca să-și imagineze cum arată acel tărâm unic, fiind convinsă că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei mele, ulițele satului se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atunci măcar altul să-i administreze cuminecătura și să-l expedieze Într-o lume mai bună. La urma urmei, se consolă singur, chiar dacă suferi al naibii până să crapi, de moarte tot nu scapi. Și cine moare află odihnă. Pe când depăna În minte aceste vesele gânduri, văzu deodată că atotputernicul favorit lăsa la o parte hârțoagele și Îl privea fix. Ochii aceia negri și vii păreau a-l studia atent și a-l scormoni adânc. Alatriste, ale cărui veșminte și Încălțări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Căci și pe ea o dorea Arm viguroasă și adaptabilă... Gândul ei reveni la bunici, la bunătatea și toleranța lor... Era prietenă și acum cu cei cu care copilărise. Îi căuta când ajungea în Turț, sătucul lor din Ardeal și depănau amintiri pe tărnațul bunicii. De câte ori nu-i spuseseră vechii ei prieteni - uite, aici, în curtea asta am făcut cele mai multe nebunii, căci bunii tăi erau mai toleranți ca părinții noștri... Ildikó o vizita și acum la București. Venea la un spital
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ar fi putut să-l facă fericit - căsătoria cu Regine Olsen - este unul din cei mai compleți scriitori ai culturii occidentale. Iar semnul după care-i recunoști înzestrarea este că-l citești fără să ai impresia că ceea ce ți se deapănă sub ochi poartă pecetea filozofiei. Căci e atîta fluență, ritm și viață în cuvintele lui Kierkegaard încît nimic din sloiurile acelea conceptuale, alunecînd masiv într-un torent de abstracțiuni sterile, nimic din alaiul uscat al terminologiei tradiționale nu vine să
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
dobândit ceva de la celelalte care îl preced și îl generează prin însumare în lunga narație. Oficial Salvatore este protagonistul, deoarece din haotica lui povestire apar necontenit liniile altor parcursuri biografice, rămășițe și fragmente pierdute ale altor vieți. Ca și cum vocea ce deapănă povestea în interiorul cărții (depoziția-monolog a pacientului față-n față cu medicul psihiatru) nu ar fi doar cea a lui Tore, un om care a străbătut infernurile veacului XX, antifascistul luptător în Spania, militantul pentru libertate deportat la Dachau în timpul ultimului
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
cei care m-au urmărit în ultimii ani la tv și care m-au îndemnat acum să revin.", spune jurnalistul. Timp de două ore, telespectatorii România Tv au urmărit un interviu unic cu Dan Puric, în care marele actor a depănat amintiri atât din copilăria sa, cât și de la începutul carierei sale în teatru. Maestrul a povestit cum a reușit să treacă de admiterea la teatru. Totodată, Dan Puric a povestit despre marii maeștri ai teatrului românesc ce i-au influențat
Ce audiență au făcut Cătălin Striblea și Dan Puric în prima zi de Paști by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79527_a_80852]
-
încetez să fiu un om liber, probabil o să încetez să mai fiu”. “Eu nu cred în ideea de destin, ca și cum am fi legați de o roată a istoriei. Cred că suntem liberi în deciziile noastre,” a declarat Gâdea. Gâdea a depănat amintirile de pionerat de la Realitatea TV, a mărturisit despre proasta părere pe care o avea despre emisiunile sale din acea perioadă și timiditatea cu care l-a abordat prima oară, telefonic, pe Octavian Paler - „era ceva nemeritat pentru mine ca
Mihai Gâdea la TVR: “Liderii de opinie mor, ad litteram" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79634_a_80959]
-
camuflează de obicei lipsa unei culturi temeinice. Pentru autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală. În locul exhibiției literare, Ion Papuc preferă sobrietatea unor cuvinte depănate după ti-parul clasic. De aceea, în fața sintaxei sale lungi și întortocheate, nu pot să nu-mi amintesc de o vorbă pe care Noica obișnuia s-o spună apropiaților: "Cu excepția cîtorva poeți, intelectualii ardeleni n-au pană. Dacă dai peste
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
ale automobilelor pentru cei cu nevoi speciale, o frumoasă peruancă căsătorită în Franța, mamă a trei copii, un bărbat de vârsta a treia a cărei fiică, Bianca, a murit într-un accident de mașină și care survolează trist locul accidentului depănând și mai trista poveste a unui alt fel de trafic blocat, cel al justiției. Perspectivele celor cinci personaje pe tema traficului tind să confere coerență imaginii de ansamblu și să releve o dimensiune esențială a existenței metropolitane. Filmul mi-a
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
care n-are nimic a face cu viața, cu sîngele, cu patima, cu greșelile ei. Doar cu figurile imobile, zornăind sumbru și căzînd cu zgomot, ale morții. Și, peste ele, chinurile aprige ale cărui stă să le asculte, să le depene, vedenii amestecate printre vederile de zi și de noapte. Un nelecuit, care-și cheamă condamnarea, putința de-a însemna ura, fără a o putea stăvili: "Îngere-lacrimă, lacrimă târfă,/ Nu-mi coase aripi de moină și cârpă./ Nu-mi lua 'ntunericul
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
timp, protagonistul se apropie și de un grup de disidenți ai regimului, îi susține și luptă, alături de ei, pentru răsturnarea dictaturii Marelui Granit și pentru eliberarea kukunezilor. Spațiul limitat nu-mi permite să intru în detaliile acțiunii dramatice și captivante, depănate de autorul român care nu numai că stăpânește la perfecție toate procedeele formulei swiftiene, dar o și dezvoltă ingenios, în cele 33 de capitole ale amplului său roman, de aproape 500 de pagini. Minuțioasa construcție epică devine un cadru pentru
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
strofă închisă într-o sticlă înaintînd hîrșiit pe fundul fostului ocean secat: "Vreau să-ți trimet un mesaj în spre marginea lumii.../ Melc care poartă în spate un pat, să-l măsoare/ cum măsura și Procust, eu din mlaștina humii/ deapăn cu patimă strigătul meu care moare." Iată că, pentru prima și ultima dată, persoana a doua își capătă majuscula. Un fel de psalm, resimțindu-se de pasivitatea celui care nu mai așteaptă nimic, decît să fie auzit, in memoriam. Poezia
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
se lasă pe aripile unui vulture pleșuv. / Umbrele taie lumina în creierul primenit pentru viziuni. / Dincolo de coama vegetației linia orizontului se diluează / pînă la un fum subțire ca firul de mătase / și se scurge lent din scoica timpului. / Timpul se deapănă singur din pulpele de cristal / ale unui fluture răstignit în nemișcare" (Dincolo de nemișcare). O ebuliție deopotrivă a timpurilor și spațiilor, a organicului și anorganicului, a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
îndeobște în romanele polițiste, deși Rossovermiglio nu are aproape nimic în comun cu ele, ci mai degrabă cu cele în foileton de la finele secolului al XIX-lea, destinate cu precădere publicului feminin. Trama, mai simplă chiar decât a basmelor, este depănată alert la persoana I de protagonistă. Câteva scene de familie din primii ani de viață în opulență, respectând regulile rigide ale înaltei societăți (grupate în jurul celei mai longevive dinastii din Italia) reînvie o ambianță și un moment istoric. Acțiunea propriu-zisă
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
În realitate, criticul literar e de la început prezent, atîta doar că terenul predilect pe care se mișcă de-o viață - literatura - îi dă acum putința unei răsturnări subiective. Cu alte cuvinte, stranietatea volumului vine din aceea că, pe măsură ce episoadele se deapănă, raportul dintre ponderea dată judecății criticului și greutatea acordată părerii omului înclină în favoarea celui din urmă. E ca și cum, scriindu-și volumul, Gabriel Dimisianu parcurge un drum de-a lungul căruia omul din el îl ajunge din urmă pe critic, pentru ca
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
1930, Mateiu Caragiale publică, în Gândirea, un prim fragment dintr-o poveste rămasă neterminată, Sub pecetea tainei. Decorul acestei povești e caragialian pe de-a întregul: o berărie, chiar dacă una pricopsită, în care un amic ieșit la pensie din poliție deapănă amintiri. Numele lui ? Rache, întregind o serie. Un Lache mai pedant, mai asprit, om de viață, dar și de lecturi solitare, proprietar și familist, dar robit farmecelor Masincăi. Construin-du-l, Mateiu se arată inconsecvent, poate cu metodă, poate din nebăgare de
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
care autoarea a trecut pînă să ajungă la locul dialogului, vestimentația interlocutorului, starea lui de spirit, și apoi reacțiile neașteptate din cursul discuției. În toate, Ioana Revnic are un ochi acut sub privirea căruia detaliile locului și ale omului se deapănă abrupt. De aici bizareria cărții: în locul unui reporter spășit și intimidat, care e bucuros că se poate folosi de notorietatea altora spre a se pune pe sine în lumină, dăm peste un regizor aflat în elan expansiv, care se folosește
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
se face prin prestanță de nuanțe, ci prin prăpastie de premise. Ce-i distinge e dispoziția de bază pe care viața le-a întipărit-o în suflet. Toți au un ton afectiv care le impregnează amănuntele științifice pe care le deapănă. De pildă, unul e ateu virulent (Stephen Pinker), lăudînd dispariția religiei sub asaltul apolinic al cunoașterii, altul e creștin în defensivă (Christoph Schönborn), refugiindu-se în precepte morale, unul e fizician euforic (William Phillipis) care separă jurisdicția științei de cea
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
Mamă, îți scriu pe întuneric, fără să aprind vreo lumânare, fără lumină. Degetele mele aleargă pe foaia de hârtie pusă pe genunchi. Umezesc pana în cerneală, o înting parcă în inima nopții. Reușesc cu greu să disting cuvintele ce se deapănă pe pagină, poate că și ele nu sunt altceva decât cheaguri de beznă. Înlăuntrul acestor cuvinte în fiecare noapte vin aici să te vizitez. Tu nu poți să mă vezi, în schimb ochii mei larg deschiși te privesc. Adineaori am
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
beznă. Înlăuntrul acestor cuvinte în fiecare noapte vin aici să te vizitez. Tu nu poți să mă vezi, în schimb ochii mei larg deschiși te privesc. Adineaori am scris că vorbele se rostogolesc, dar poate că se și înnoadă. Se deapănă, ți se înnoadă. Se deapănă și se înnoadă în același gest. Poate că mă eliberez, sau poate mă întemnițez. Doamna mea Mamă, poate că ostateca ești tu, înnodată în aceste cuvinte. Poate că-ți scriu ca să te eliberez. Învârt în
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]