2,039 matches
-
și ieșeam din rect, vehiculele care se avântau de-a lungul autostrăzii îmi aspirau sperma din testicule. După orgasm, m-am ridicat încet de pe Vaughan, ținându-i fesele depărtate cu mâinile, așa încât să nu-i rănesc rectul; și, ținându-le depărtate, mi-am privit sperma cum i se scurge din anus peste canelurile tapiseriei de vinilin. Ședeau unul lângă celălalt, scăldați de lumina care curgea peste peisaj în toate direcțiile. Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
organism. Dar nu, de data asta, Carina n-avea trepidații pricinuite de liniile, intersecțiile de unde, de mișcările tectonice sau de perturbările atmosferice, de scăderile de presiune și de evoluția astrelor. Era pur și simplu proțăpită în fața mea, cu picioarele ușor depărtate, și îmi flutura sub nas o bucată din ultimul meu manuscris: - Cine-i fufa? Mi-a trecut din senin elanul de dimineață și toate fibrele mi s-au ofilit. Am comutat totuși pe pilot automat, reactivându-mi bla-bla-urile de teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mililitri? Pun pariu că i-a belit juma’ de față. Ne ridicăm amândouă pe vârfuri. Zic: — N-a fost chiar așa de rău. — Stați un pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi ne dă niște scule cromate pe care să le ținem în mână. A mea probabil cântărește zece kile. — E-un ciocan cu cap sferic, zice Evie, și tu-l ții greșit. — Scumpete, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
i-a belit juma’ de față. Ne ridicăm amândouă pe vârfuri. Zic: — N-a fost chiar așa de rău. — Stați un pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi ne dă niște scule cromate pe care să le ținem în mână. A mea probabil cântărește zece kile. — E-un ciocan cu cap sferic, zice Evie, și tu-l ții greșit. — Scumpete, îi zice fotograful lui Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stâncă pe alta, ciocnindu‑se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zărească vreo urma de pământ, care parcă devenea invizibil. Arhipelagurile Carolinelor, Marianelor sau ale insulelor Marshall nu sunt de fapt decât niște grupări de atoli sau de crește vulcanice, care abia se ridică puțin deasupra apelor mării, deseori atât de depărtate unele de altele, încât nici nu este foarte clar de ce au ajuns să fie considerate arhipelaguri. Nimeni nu cunoaște - și probabil că nici nu va cunoaște cineva vreodată - numărul exact al acestor insulițe sau în ce punct se gaseste fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget. Ridicându-și ochii spre Directoarea Tăgadă, zice: Dacă tu ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele ei de mătase galbenă, Directoarea spune: — Și de copilul din burtă ce zici? Și, mângâindu-și burtica, Miss America spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
reflectate în aceeași măsură); - distorsiunea (redarea deformată a liniilor drepte de la marginea unei lentile covergente, din cauza formei sferice a suprafeței acesteia); - astigmatismul (radiațiile luminoase care cad oblic pe obiectiv nu vor fi concentrate în focar, ci într-un punct mai depărtat, fapt care duce la pierderea clarității imaginii); - coma (apariția pe pelicula fotografică a unei pete iluminate neuniform, atunci când subiectul fotografiat comportă puncte luminoase izolate). 2.2.4. Profunzimea de câmp a obiectivelortc "2.2.4. Profunzimea de câmp a obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei nu trădase zbuciumul, care, probabil, existase, o văzu cum pătrunde în lumea aceea depărtată, periculoasă, zgomotoasă, falsă, într-o casă străină plină de fețe necunoscute, ce-o înconjoară din toate părțile, chipuri vesele, pahare de vin, muzică, o pereche de oameni mai în vârstă ce inspectează cu multă, multă atenție rochița din barchet albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un aer bătrân și nefericit. Și totuși nu văd motivul real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des parcă neînțelegându-i vorbele. Carmina își zise că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne prundea în pene și-n oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele bietului meu pui: Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!! Luați-mă și pe mine cu voi!” Inima-mi bătea îngrozitor, încercând parcă să-mi străpungă pieptul. Cer și pământ se amestecau parcă acolo și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
călduroasa Vară. Brândușa Cojocaru, clasa a II-a B Toamna Încep să se scuture cele dintâi frunze galbene. Vântul le alungă pe poteci cu un foșnet uscat. Sus pe cer se văd trecând păsări mari care pleacă spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile de toamnă. Stoluri de cocori trec grăbite spre asfințit, lăsându-ne mai triști, mai îngândurați. Oliver-Arthur Petrișor, clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vrednică a munților încânta și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta mea un lanț de munți, printre care și munții Scăricica, se înalță cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate, ca o strajă depărtată, Pietricica care pare că păzește târgul pietrei culcate la picioare și-n fața mea se observă un alt lanț de munți acoperit cu brazi înalți care zugrăvesc o armonie întreagă pe aurul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
urmă ale soarelui, zugrăvește o armie întreagă pe întinsul pământ. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărările de argint peste întinsele șesuri blânde, luminând frumusețile țării. Miresme dulci, îmbătătoare, înconjoară numeroase văi depărtate pe care sclipesc râuri de argint. O zână a acestui paradis mă plasează în mijlocul altei minuni. În fața mea, o cascadă uriașa tulbură liniștea deplină; în stânga, un râu dă viață peisajului, iar animale felurite cum sunt cerbii, căprioarele, iepurii se adapă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel și luminos se ridică în ecoul depărtat al litoralului străpungând o boare a serii. Litoralul, una din mândriile țării noastre, strălucește semeț și-n fiorul amurgului, oglindind printre numeroase sălcii pletoase splendidele stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie (Nord și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se dezbrace. Rămase goală, dar cu o expresie pe chip necunoscută lui Petru. Așa trebuie să fi arătat ea pe vremuri În atelierul lui Szántó. Cu un zâmbet timid și provocator În același timp pe chip, cu buzele arse ușor depărtate, cu mâinile la ceafă, bucuroasă că nu mai trebuia să se lupte ca să Își apere propria sa goliciune, forma ei fără cusur. Se Întinse pe relaxa așa cum Petru o vedea În desen fără să-și mai acopere Însă de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
social al meu, m-a chemat în Franța, cu generozitate de hidalgo sărac. Știam că nu se descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred c-o să mă pot repezi la Paris ca la Tîrgu-Frumos. Nu s-a putut. Continuu să-mi beau cafeaua în grădina mea, cu gîndul la Café de Flore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]