912 matches
-
et régional) a fost creată în 1964 odată cu prefectul regional și poate fi considerată succesoarea Comitetului de Dezvoltare Economică din anii 1950. CODER cuprindea corpuri consultative regionale, numărând între 20 și 50 de membri, din care un sfert erau consilieri departamentali, o jumătate erau reprezentanți ai diferitelor sectoare economice și ai uniunilor comerciale, iar celălalt sfert, erau persoane calificate din societatea civilă numite de către primul ministru. CODER se afla în totalitate sub controlul prefectului regional care prezida întâlnirile și stabilea agendele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
municipalități, 100 de departamente, 26 de regiuni și un parlament format din Adunarea Națională și Senat. În 2001, erau 36 674 de primari, 514 519 de consilieri urbani, iar în 2004, 1880 de consilieri regionali și 4 037 de consilieri departamentali 6. Acești 557 110 de aleși locali (élus locaux) coexistă cu cei 577 membri ai Adunării Naționale și cu cei 331 de senatori 7. La o primă vedere, aceste cifre dau impresia unei disparități imense între reprezentarea politică subnațională și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
12. Articolul 24 al Constituției menționează, de asemenea, că senatorii sunt aleși în mod indirect. Modalitatea de alegere crează o legătură directă cu organizația teritorial-locală deoarece componențele electorale sunt departamentele. Senatorii sunt aleși pentru șase ani de un colegiu elecoral departamental (numit în franceză grands électeurs) format din deputați ai Adunării Naționale, membrii consiliului departamental, primarul și consilierii municipali. Există două tipuri de alegeri în funcție de numărul senatorilor aleși pentru un departament. În 85 de departamente cu patru senatori sau mai puțini
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
indirect. Modalitatea de alegere crează o legătură directă cu organizația teritorial-locală deoarece componențele electorale sunt departamentele. Senatorii sunt aleși pentru șase ani de un colegiu elecoral departamental (numit în franceză grands électeurs) format din deputați ai Adunării Naționale, membrii consiliului departamental, primarul și consilierii municipali. Există două tipuri de alegeri în funcție de numărul senatorilor aleși pentru un departament. În 85 de departamente cu patru senatori sau mai puțini, există un vot majoritar după două runde. În cele 14 departamente rămase cu cinci
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
deputați și 16,2% din senatori dețineau doar o singură funcție. Dintre deputați, 39% aveau două funcții, 48,4% trei și 3,5% patru. Dintre senatori, 32,7% aveau două funcții, 50,8% trei și 1% patru. Și președinții consiliilor departamentale și regionale cumulau funcții. Dintre președinții regionali, 80,8% aveau două sau trei funcții, iar dintre cei departamentali, 92%. Cea mai obișnuită combinație este cea în care se cumulează funcția primarului cu o poziție națională: primarul-deputat sau primarul-senator. Sistemul are
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
4% trei și 3,5% patru. Dintre senatori, 32,7% aveau două funcții, 50,8% trei și 1% patru. Și președinții consiliilor departamentale și regionale cumulau funcții. Dintre președinții regionali, 80,8% aveau două sau trei funcții, iar dintre cei departamentali, 92%. Cea mai obișnuită combinație este cea în care se cumulează funcția primarului cu o poziție națională: primarul-deputat sau primarul-senator. Sistemul are proprii critici, incluzând și o majoritate dintre cetățenii de rând18, dar și apărători. Argumentele contra sînt: există un
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Pentru politicienii naționali, funcția de membru al Parlamentului European a fost adăugată deja existentei incompatibilități dintre funcțiile de deputat și senator. Ei pot deține doar o altă singură funcție aleasă 24, însă nu pot deține funcții executive: președinte regional sau departamental, președinte al executivului corsican, primar al unei municipalități sau al unui "arrondissement" (sector)". În mod evident, legea cu privire la politicienii locali și europeni reprezintă imaginea-oglindă a primei legi. Dar, de asemenea, limitează funcțiile locale care pot fi deținute de politicienii locali
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Totuși, chiar și personalitățile care au dominat politica locală trebuie să fie alese, iar acum ne îndreptăm către mecanismele electorale de la nivelul subnațional, care, după cum vom vedea, sunt destul de complexe. Alegerile subnaționale Toate alegerile guvernamentale locale de la orice nivel municipal, departamental sau regional au loc prin sufragiu universal direct numai că sistemele diferă de la nivel la nivel. Toti cetățenii UE au voie să voteze și să candideze la aceste alegeri, însă nu pot îndeplini funcția de consilier și în Franța și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dintre două tururi, ceea ce ar permite celor pe care votanții i-au respins în primul tur, să reapară în cel de-al doilea, și ar da partidelor posibilitatea de a manipula preferințele votanților în propria lor favoare 38. Sistemul electoral departamental: cantoanele Cantoanele sunt circumscripții electorale ale consiliilor departamentale (conseils generaux) și, ca și departamentele, au fost create în timpul Revoluției Franceze printr-o lege din 22 decembrie 1789. Conisilierii departamentali sunt aleși în circumscripții electorale cu un singur membru, în două
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care votanții i-au respins în primul tur, să reapară în cel de-al doilea, și ar da partidelor posibilitatea de a manipula preferințele votanților în propria lor favoare 38. Sistemul electoral departamental: cantoanele Cantoanele sunt circumscripții electorale ale consiliilor departamentale (conseils generaux) și, ca și departamentele, au fost create în timpul Revoluției Franceze printr-o lege din 22 decembrie 1789. Conisilierii departamentali sunt aleși în circumscripții electorale cu un singur membru, în două tururi de scrutin. Un candidat este ales din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a manipula preferințele votanților în propria lor favoare 38. Sistemul electoral departamental: cantoanele Cantoanele sunt circumscripții electorale ale consiliilor departamentale (conseils generaux) și, ca și departamentele, au fost create în timpul Revoluției Franceze printr-o lege din 22 decembrie 1789. Conisilierii departamentali sunt aleși în circumscripții electorale cu un singur membru, în două tururi de scrutin. Un candidat este ales din primul tur dacă obține o majoritate absolută de voturi și un sfert din numarul votanților înscriși. Dacă niciun candidat nu obține
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se potrivi cu stilul de viață al notabililor locali ale căror interese erau destul de reduse. Este nedrept din cauza diferențelor mari de populație și avere chiar și între cantoanele aceluiași department. Este sexist deoarece femeile sunt foarte slab reprezentate în consiliile departamentale, reprezentând doar 10,4% din numărul total de consilieri. Această cifră se compară cu o prezență de 47,6% în consiliile regionale, 43,6% printre membrii francezi ai Parlamentului European și chiar 24,2% din totalul senatorilor reînnoiți în septembrie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o prezență de 47,6% în consiliile regionale, 43,6% printre membrii francezi ai Parlamentului European și chiar 24,2% din totalul senatorilor reînnoiți în septembrie 2004. Dl. Masson a propus eliminarea cantoanelor existente și înlocuirea acestora cu circumscripții electorale departamentale bazate pe Corpurile Publice de Cooperare Intercomunală cu fiscalitate proprie (EPCI), care corespund mult mai bine trăsăturilor demografice și socio-economice ale Franței contemporane. Nu prea există îndoieli că senatorul ar avea dreptate când argumentează faptul că circumscripțiile cantoanelor sunt într-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de descentralizare din 1982. Înainte de 1982, după cum am observat într-un capitol precedent, consilierii regionali erau aleși printr-un colegiu electoral care era format din deputații și senatorii din regiune, primarii din marile orașe, reprezentanții celorlalții primari și reprezentanții consiliilor departamentale 41. Sistemul electoral al noilor regiunii, înființat în 198542 pentru a fi folosit la alegerile din 1986 și apoi în cele din 1992 și 1998, a avut drept model pe cel folosit la alegerile din 1986 pentru Adunarea Națională. Acesta
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
motiv, Pascal Perrineau a descris aceste alegeri drept alegeri de rangul al doilea. Alegerile regionale din 1992 nu s-au desfășurat în aceeași zi cu cele parlamentare, ci în același timp cu reînnoirea parțială a alegerilor cantonale (care alegeau consilierii departamentali). După părerea lui Perrineau, aceste alegeri nu mai erau de rangul al doilea, ci erau teste de mijloc de trimestru aflat la jumătatea ciclului electoral. Chiar dacă alegerile din 1992 au fost mai "regionale" decât cele din 1986, atâta timp cât departamentele erau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
doilea, ci erau teste de mijloc de trimestru aflat la jumătatea ciclului electoral. Chiar dacă alegerile din 1992 au fost mai "regionale" decât cele din 1986, atâta timp cât departamentele erau doar parțial reînnoite, încă mai reflectau în special probleme naționale și/sau departamentale. Același lucru se poate spune și despre alegerile din 1998. Dar, probabil că deficiența cea mai serioasă a consiliilor regionale care s-a desprins din aceste alegeri a fost un rezultat direct al sistemului electoral proporțional, cu un prag scăzut
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dreapta, care l-a succedat pe cel al lui Jospin, a modificat acest sistem nou prin adoptarea pragului de voturi de 5% respectiv 10% ca în alegerile municipale 54. Aspectul departamentalist nu a fost abandonat complet atâta timp cât listele includeau "secțiuni" departamentale, iar fiecărui departament îi era alocat un număr de locuri, acest lucru fiind determinat de numărul de locuitori din departament, fără a se mai aloca același număr de locuri pentru fiecare departament așa cum se procedase până atunci. Din acest motiv
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost aplicarea principiului parității sexelor în alcătuirea listelor (un principiu aplicat și în alte alegeri)55. Noile dispoziții au fost puse în practică la timp pentru alegerile din 2004, care, desfășurându-se în același timp cu reînnoirea parțială a consiliilor departamentale și la jumătatea ciclului electoral (Jacques Chirac fusese ales președinte în 2002, iar socialiștii lui Lionel Jospin au suferit o înfrângere umilitoare) au constituit primul test cu privire la eficacitatea acestora de a promova cu adevărat o politică regională. Contextul național a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ceea ce fac și cine sunt consilierii regionali. Și mass-media este cu ochii pe regiuni în timpul campaniilor electorale, chiar dacă problemele sunt mai mult naționale decât locale. Este demn de notat faptul că, de exemplu, alegerile cantonale, prin care se aleg consilierii departamentali, sunt ignorate aproape în întregime în favoarea regiunilor. Acest fapt constituie o veste bună pentru o instituție care a fost abuzată de autoritățile locale încă de la înființarea ei, care se ridică încet și cu dificultate și care câștigă legitimitate politică și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
înființarea celei de-a Cincea Republici în 1958, rolul acestuia fusese redus considerabil. O a doua constrângere impusă asupra prefectului a fost consecința democratizării departamentului și a municipalității, ca urmare a legilor din 1871 și 1884, care permiteau un consiliu departamental ales și un consiliu municipal ales, care, la rândul său, îl alegea pe primar. Este adevărat că primarul și-a păstrat poziția de "executiv" al departamentului, ocupându-se de agendă și buget și continuînd să fie responsabil de executarea deciziilor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
adevărat că primarul și-a păstrat poziția de "executiv" al departamentului, ocupându-se de agendă și buget și continuînd să fie responsabil de executarea deciziilor 4. De asemenea, a exercitat o "supraveghere anticipativă" (la tutelle a priori) asupra deciziilor consiliilor departamentale și municipale. Cu toate acestea, după înaintarea legilor din 1871 și 1884, a trebuit să se ocupe de ansamblurile alese în mod democratic care accentuau legitimitatea care rezulta din alegerea lor prin sufragiu universal. În același timp, este adevărat că
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
croisée" (regularizare încrucișată")11, sau după cum este numit uneori în engleză, modelul "honeycomb"*, dar care ar putea fi foarte bine tradus ca modelul "interdependenței mutuale"12. Acest model conține două sisteme paralele, cel politic care include așa-zișii notables, consilierii departamentali și primarii, și cel administrativ, care include miniștrii guvernamentali, prefecții, șefii serviciilor locale și administratorii locali. Fiecare sistem conține o legătură ierarhică, dar și una care le intersectează. Ambele legături sunt marcate de o dependență reciprocă dar inegală. Astfel, miniștrii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
développement régionale), o nouă instituție regională cu rolul de a promova dezvoltarea regională. CODER va fi condusă de un prefect regional, primul de acest fel. Anterior, fusese un sistem rotativ de "coordonatori ai prefectului" ai dezvoltării regionale (format din prefecți departamentali care îndeplineau acest rol pe rând), însă acum urma să fie doar un singur prefect "senior" care era și prefectul celui mai important departament. De fapt, acest lucru a însemnat crearea unei "capitale" regionale. E important aici faptul că astfel
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai puțin evidentă și în care noi roluri erau atribuite diferiților actori și instituții 18. Cele mai șocante schimbări aduse de legislația din 198219 au fost pierderile aduse prefectului în ceea ce privește numărul funcțiilor importante și al responsabilităților: transferul funcției executivului consiliilor departamentale și regionale către președinții aleși ai acestor consilii; puterea de a distribui fonduri autorităților locale pentru a duce la îndeplinire anumite funcții care derivă din planul național ; și, în cele din urmă, puterea de a supraveghea a priori controlul asupra
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în "prefect"24. Cum titulatura nu a ținut în timpul celei de-a Patra Republici, guvernul de dreapta al primului-ministru Jaques Chirac a revenit la titulatura originală în 1988 cu scopul de a-i tempera pe adversarii schimbării din cadrul sistemului "prefectoral/departamental". Totuși, chiar dacă prefecții pierduseră un număr de funcții-cheie ca urmare a descentralizării, au rămas, indiferent de titulatură, reprezentanții guvernului și au continuat să întruchipeze autoritatea statului. Într-o anumită privință, rolul lor a fost chiar fortificat, în aceea că deveniseră
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]