467 matches
-
pentru ca după război să se cufunde în obscuritate. Contemplativ și elegiac, înrudit în primele versuri cu „senzitivii” și „intimiștii” de la sfârșitul veacului al XIX-lea, N. face eforturi pentru a se integra generației sale. Notabilă în placheta de debut este depersonalizarea lirismului fie prin rotirea - pe urmele „parnasianului” Ion Barbu - în jurul unor simboluri sau alegorii (Vulcanul, Icar, Două ape, Din fundul mării), fie prin focalizarea asupra peisajului, afină cu modul propriu lui G. Bacovia (Groază, Toamnă, Deznădejde), apoi într-altul, emancipat
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
a activității sistemului nervos autonom, antrenând contracturi musculare, fenomene de vasoconstrucție, o creștere a presiunii sanguine, o accelerare a ritmului cardiac; respirația devine sacadată, gâfâitoare și conduce la hiperventilația însoțită de cortegiul său de simptome; - o componentă psihosenzorială: senzații de depersonalizare, derealizare, dezechilibru sau instabilitate, de distorsiuni perceptive diverse... - o componentă cognitivă caracterizată de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina această teamă antrenează un sentiment de eșec și o pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul din praf. Idei, autori, cărți (1998), Chipul din apă. Între conceptual și senzorial (1998), Narrative Poetry. The Mythical
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
e un „mag al sunetelor”; prin el, cuvântul își devine propriul referent. Magia verbală nu e însă delir, sau dacă este, acesta e calculat. Finalitatea demersurilor este provocarea nu de sentimente, de trăiri, ci de surpriză, șoc. Desentimentalizarea duce la depersonalizare, chiar dezumanizare. Poetul modern acționează, în actul de creație ca pură „inteligență poemetică și operator al limbajului”. Bântuit de anxietăți și neputând crede în nimic, convins că transcendența e goală, el nu se poate salva decât prin cuvânt. Cuvântul e
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Glodeanu, cât și Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred că Securitatea urmărea să obțină noi informații despre rezistența anticomunistă. Ioan Săbăciag subscrie ideii conform căreia informațiile erau principala motivație a torturilor, dar crede că, în subsidiar, se dorea și robotizarea, depersonalizarea victimelor, pentru a le transforma în elemente obediente ale noii societăți 1. Constantin Rodas explică încercarea de distrugere a tineretului din România prin aceea că exista pericolul ridicării societății, datorită generației 1948. Totuși, el consideră că planul comuniștilor a eșuat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
degrabă specifice listei lui Valenstein. În rândul acestora, distingem un prim grup reunind treisprezece mecanisme desemnate prin substantive, și un al doilea grup, alcătuit din șapte mecanisme desemnate prin verbe: Blocajul Complezența (sau complianța) Conduita contrafobică Controlul Controlul prin gândire Depersonalizarea Desexualizarea A face pe bufonul, a lua în derâdere A mânca și a bea A recurge la gândirea magică A te crampona de obiect • În articolul consacrat mecanismelor de apărare din Vocabularul psihanalizei, Laplanche și Pontalis (1967) atrag atenția că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o relație cu obiectele caracterizată prin dominare, control și dispreț. 11) A te crampona de obiect (V.): a te atașa de obiecte în mod exagerat, a nu fi dispus să rupi legătura cu obiectul sau să renunți la acesta. 12) Depersonalizarea (V.): mecanism constând într-o alterare a imaginii de sine și a imaginii modului de funcționare a propriei persoane, produsă de o dezinvestire a ceea ce este perceput ca „eu” și având drept rezultat un sentiment de ireal. Percepția de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
slab, puțin organizat, fără însă a anula angoasa, cum se întâmplă în cazul perversiunilor. Un clivaj excesiv al eului și al obiectelor interne ar putea conduce la sentimentul că eul se desface în bucăți. Angoasele de fragmentare, de dezintegrare, de depersonalizare sau de disociere sunt legate de acest sentiment. Rosenfeld (1950/1976) notează că o stare confuzională se instaurează atunci când subiectul își pierde capacitatea de a diferenția obiectele „bune” de cele „rele” și, în special, pulsiunile libidinale de cele agresive. El
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
semnificând „respingere” și tradus de Lacan prin forclusion (forcludere). Mecanismele desemnate prin termenii Verwerfung (respingere, forcludere), Verleugnung (refuz sau tăgăduire), Verneinung (denegare) sunt grupate de Green (1990) sub denumirea de „apărări primare constituind categoria negativului”, posibile surse de derealizare, de depersonalizare. Lacan (1957/1966) va porni de la cazul clinic expus de Freud în „Omul cu lupi” (1918/1979), pentru a dezvolta, sub denumirea de forcludere, mecanismul de apărare originar al psihozei, veritabil „bastion de apărare” psihic și adesea corporal pentru unii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
răspunde viziunii autoarei asupra existenței absurde; pespectivă din care Utopia însăși a regimului totalitar e răsturnată în opusul ei. Poem în Utopia (1983), Terase (1985), Efectul de seră (1987), Kilometrul unu în cer (1988) jalonează discursul liric relevând vacuitatea existenței, depersonalizarea și profanarea (raiul stă cu „porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
avem acces la aceleași cunoștințe și valori (prin magistralele internetului, de pildă), când simțim ca și alții, când tindem să facem aceleași gesturi precum toți (în activitățile domestice, în societate, în intimitate etc.), când vrem ceea ce vor și ceilalți, riscul depersonalizării devine maxim, toți suntem la fel, ajungem o turmă omogenă, o masă ușor manevrabilă. Dincolo de facilitățile inerente (ușurință, rapiditate, acces la informații diverse și imense etc.), mediile clasice, dar și de tip nou generează un anumit tip de inactivism, o
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
terifiantă pentru a sugera o Judecată de apoi sui generis, marcată de o serie ilogică de ipostaze și etape purificatoare. Ca și în prozele scurte, personajele nu au nume, fiind nominalizate prin profesiile pe care le reprezintă și ilustrând astfel depersonalizarea și dezumanizarea impuse de ideologia comunistă. Omniprezența imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se regăsesc elemente amintind de peisajul liric bacovian, de lumea picturilor lui Bosch sau de atmosfera prozelor lui Kafka și Orwell, reușește să focalizeze într-o unică
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
78-79) Deținutul trebuie să-și găsească un loc social în cadrul detenției - o identitate socială. Erving Goffman (1990, pp. 56-92) a descris perfect degradarea, mortificarea, profanarea, mutilarea pe care le suportă personalitatea celui închis în instituții totale. Aceste efecte conduc la depersonalizarea individului, depersonalizare care este fructul ,,pedepselor cu închidere” prezentate de G. Sykes (1958). Goffman prezintă și repersonalizarea (crearea unei noi personalități), dobândită grație sistemului de privilegii, așteptărilor secundare ,,și complicității în recluziune” (1990, pp. 92-94). Trebuie să se țină seama
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
trebuie să-și găsească un loc social în cadrul detenției - o identitate socială. Erving Goffman (1990, pp. 56-92) a descris perfect degradarea, mortificarea, profanarea, mutilarea pe care le suportă personalitatea celui închis în instituții totale. Aceste efecte conduc la depersonalizarea individului, depersonalizare care este fructul ,,pedepselor cu închidere” prezentate de G. Sykes (1958). Goffman prezintă și repersonalizarea (crearea unei noi personalități), dobândită grație sistemului de privilegii, așteptărilor secundare ,,și complicității în recluziune” (1990, pp. 92-94). Trebuie să se țină seama și de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în recluziune” (1990, pp. 92-94). Trebuie să se țină seama și de faptul că are loc o desocializare a deținutului care intră în astfel de instituții, desocializare ce privește atât eul individului, cât și relațiile lui cu alții (procesele de depersonalizare și repersonalizare pot fi descrise în termeni de desocializare - separările și rupturile smulg persoana din legăturile sociale curente - și resocializare - constituirea noilor legături în sânul instituției totale) (Pollak, 1990, p. 260). Goffman consideră că în instituțiile totale ,,operațiile de despuiere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lumii ca enigmă, universul dedalic asociat cu motivul lumii ca junglă sunt numai câteva dintre imaginile emblematice ale literaturii secolului al XX lea. Într-o lume în care tragicul este declanșat de legile societății industriale de consum, individul trăiește drama depersonalizării, a pierderii identității, ceea ce-i provoacă o stare perpetuă de teamă și angoasă. În acest context, omul contemporan trăiește o puternică “criză a apartenenței” și reacția sa de apărare este retragerea neputincioasă din viața publică în viața particulară. Motivul literar
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și de «noii filosofi» francezi, este reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna evidente; filosofia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în interiorul sistemului, la sediul central al acestuia, sau la unul din sediile acestuia, pentru ca această manifestare să fie impregnată de elemente specifice sistemului. Dacă un asemenea gen de manifestare ar avea loc în afara sistemului, s-ar produce un proces de depersonalizare, de rupere a identității sistemului, aspecte care nu sînt deloc benefice imaginii acestuia. Tema conferinței de presă, precum și maniera de abordare a problematicii acesteia, trebuie să fie interesantă atît din punct de vedere al siste-mului care organizează manifestarea, cît și
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
în baza unei teorii, cu o instalare graduală, care determină schimbări profunde și permanente ale schemei cognitive. 3.3. Burnout Definirea conceptului și date științifice Burnout-ul este un construct care a fost folosit să descrie starea de epuizare emoțională și depersonalizare trăită uneori de cei implicați în profesii cu solicitări interpersonale. Conform lui Pines și Aronson (1988), burnout-ul este o stare de extenuare fizică, emoțională și mentală cauzată de implicarea prelungită în situații solicitante emoțional. Este definit ca un sindrom de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
asistență și de ajutorare, care presupun contacte interpersonale. El considera că fenomenul s-ar datora trăsăturilor individuale ale indivizilor, unei imagini de sine idealizate, care îi dezamăgește atunci când obiectivele propuse întârzie să fie atinse. Apar pierderea încrederii în sine și depersonalizarea. În anii ce au urmat stresul ocupațional și burnout-ul au devenit concepte intens studiate și cercetate. Numeroase modele teoretice au apărut pentru a clarifica mecanismele ce stau la baza acestui sindrom. Mielu Zlate (2006) împarte aceste modele în două categorii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
luarea deciziilor și tot mai multe simptome fizice și stări afective negative. Modelul pornește de la premisa că epuizarea emoțională este nota definitorie a burnout-ului, însă modifică ordinea derulării în timp a celor trei dimensiuni și apreciază că burnout-ul debutează cu depersonalizarea, continuă cu scăderea/reducerea realizărilor profesionale și se finalizează cu epuizarea emoțională. Ei arată că până la un punct, detașarea profesională este funcțională (normală) fiind susținută și de normele etice și profesionale, însă când individul se străduiește să facă față solicitărilor
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Ei arată că până la un punct, detașarea profesională este funcțională (normală) fiind susținută și de normele etice și profesionale, însă când individul se străduiește să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de adaptare detașarea se transformă în depersonalizare care afectează performanța, pentru ca în final să aibă loc scăderea realizărilor personale ce conduc la apariția epuizării emoționale. Concluziile autorilor referitor la burnout sunt următoarele: • burnout-ul devine mai puternic pe măsură ce se trece de la depersonalizare la afectarea performanțelor și la epuizare
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de adaptare detașarea se transformă în depersonalizare care afectează performanța, pentru ca în final să aibă loc scăderea realizărilor personale ce conduc la apariția epuizării emoționale. Concluziile autorilor referitor la burnout sunt următoarele: • burnout-ul devine mai puternic pe măsură ce se trece de la depersonalizare la afectarea performanțelor și la epuizare personală; • nu este obligatoriu ca o persoană să treacă prin toate fazele descrise, unele putând fi sărite; • simptomatologia burnout-ului se adâncește treptat. Modelul fazic a fost validat de unii autori și invalidat de către alții
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Epuizare emoțională presupune vidarea emoțională a persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și a tensiunilor și perceperea muncii ca pe o corvoadă. Maslach et al. (2001) o considera a fi elementul de baza al sindromului reprezentând componenta individuală. > Depersonalizarea presupune apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau stigmatizare a acestora, toate acestea fiind destinate să reducă epuizarea resurselor interne. Se referă la răspunsuri negative, cinice și excesiv detașate față de persoanele întâlnite la locul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]