461 matches
-
punct de vedere personalitățile accentuate reprezintă un fel de „miniaturi” ale unor posibile perturbări de natură patologică. Prin analogie, am putea considera că și burnout-ul conține în el „fragilități”, dintre care cele trei descrise de Maslach și Jackson (epuizarea emoțională, depersonalizarea, nerealizarea personală) sunt probabil cele mai importante, ce ar constitui termenul cel mai propice al apariției unor tulburări patologice reale. O asemenea alunecare a normalului spre patologic ar fi favorizată de adâncirea dezechilibrului dintre solicitările mediului de muncă și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
urmări negative; dacă individul își reconstruiește resursele, dacă el acționează într-o manieră proactivă, el poate să anticipeze burnout-ul și posibilele pierderi cauzate de acest fenomen (de exemplu, crescând încrederea în sine și sentimentul de autoeficacitate, el poate preîntâmpina apariția depersonalizării); Alți autori (vezi, de exemplu, Ito și Brotheridge, 2003), încercând să surprindă relația dintre resursele disponibile, strategiile de coping adoptate și tensiunile resimțite, au adus o serie de constatări și concluzii importante, ca de pildă: persoanele cu un important rezervor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
El este concomitent un model structural, deoarece precizează componentele/dimensiunile structurale ale burnout-ului, dar și procesual, pentru că insistă asupra desfășurării și evoluției în timp a burnout-ului. Autorii postulează existența a trei dimensiuni esențial-definitorii ale burnout-ului: epuizarea emoțională (ca dimensiune afectiv-motivațională); depersonalizarea (ca dimensiune interpersonal-evaluativă); reducerea implicării personale (ca dimensiune cognitivă, autoevaluativă). Ne-am referit la aceasta într-o altă secvență a capitolului, de aceea nu mai revenim asupra lor. Am arătat, totodată, și modificările operate mai târziu pentru adaptarea componenței burnout-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modificările operate mai târziu pentru adaptarea componenței burnout-ului și pentru profesiile non-relaționale. Dimensiunile structurale ale burnout-ului sunt apoi înlănțuite între ele, sugerându-se astfel procesualitatea fenomenului respectiv. Se consideră că burnout-ul debutează cu epuizarea emoțională, care, la rândul ei, induce depersonalizarea, considerată un răspuns adaptat atâta vreme cât alte forme de reacție nu s-au soldat cu succes, continuându-se și încheindu-se cu reducerea implicării personale. Se sugerează deci „curgerea” secvențială a burnout-ului, în care o secvență o declanșează pe următoarea (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nici desfășurarea procesuală a burnout-ului au generat o serie de controverse, ci mai ales natura relațiilor dintre dimensiuni. Inițial, atât Maslach și Jackson (1981), cât și Leiter și Maslach (1988) au presupus că între cele trei dimensiuni există relații directe, depersonalizarea mediind relația dintre epuizarea emoțională și autorealizarea scăzută. Mai târziu a început să se contureze ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală, nu doar prin intermediul depersonalizării, ci și direct. Radicalizarea acestui punct de vedere este propusă de Leiter (1993). Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Leiter și Maslach (1988) au presupus că între cele trei dimensiuni există relații directe, depersonalizarea mediind relația dintre epuizarea emoțională și autorealizarea scăzută. Mai târziu a început să se contureze ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală, nu doar prin intermediul depersonalizării, ci și direct. Radicalizarea acestui punct de vedere este propusă de Leiter (1993). Pornind de la o serie de descoperiri făcute în cercetările empirice, precum: existența unor corelații între epuizarea emoțională și depersonalizare, marginalizate însă în raport cu realizarea personală, explicarea mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
epuizarea emoțională afectează realizarea personală, nu doar prin intermediul depersonalizării, ci și direct. Radicalizarea acestui punct de vedere este propusă de Leiter (1993). Pornind de la o serie de descoperiri făcute în cercetările empirice, precum: existența unor corelații între epuizarea emoțională și depersonalizare, marginalizate însă în raport cu realizarea personală, explicarea mai bună a relațiilor dintre autorealizare și celelalte două dimensiuni prin intermediul relațiilor lor cu alte variabile comune etc., Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale, în timp ce autorealizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
empirice, precum: existența unor corelații între epuizarea emoțională și depersonalizare, marginalizate însă în raport cu realizarea personală, explicarea mai bună a relațiilor dintre autorealizare și celelalte două dimensiuni prin intermediul relațiilor lor cu alte variabile comune etc., Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale, în timp ce autorealizarea personală se poate dezvolta și independent de epuizarea emoțională și depersonalizare. Lucrul acesta este posibil atunci când există resurse disponibile în mediul de lucru, îndeosebi acordarea suportului social și utilizarea propriilor priceperi
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dintre autorealizare și celelalte două dimensiuni prin intermediul relațiilor lor cu alte variabile comune etc., Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale, în timp ce autorealizarea personală se poate dezvolta și independent de epuizarea emoțională și depersonalizare. Lucrul acesta este posibil atunci când există resurse disponibile în mediul de lucru, îndeosebi acordarea suportului social și utilizarea propriilor priceperi. Așadar autorealizarea scăzută se dezvoltă în paralel cu epuizarea emoțională, mai mult decât secvențial, prin intermediul depersonalizării. Conexarea autorealizării personale și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de epuizarea emoțională și depersonalizare. Lucrul acesta este posibil atunci când există resurse disponibile în mediul de lucru, îndeosebi acordarea suportului social și utilizarea propriilor priceperi. Așadar autorealizarea scăzută se dezvoltă în paralel cu epuizarea emoțională, mai mult decât secvențial, prin intermediul depersonalizării. Conexarea autorealizării personale și de alți factori de la locul de muncă decât cei exclusivi generați de depersonalizare are o mare valoare pentru mediile organizaționale. Ea atrage atenția asupra efectelor benefice ale utilizării unor strategii controlate bazate pe folosirea resurselor disponibile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
îndeosebi acordarea suportului social și utilizarea propriilor priceperi. Așadar autorealizarea scăzută se dezvoltă în paralel cu epuizarea emoțională, mai mult decât secvențial, prin intermediul depersonalizării. Conexarea autorealizării personale și de alți factori de la locul de muncă decât cei exclusivi generați de depersonalizare are o mare valoare pentru mediile organizaționale. Ea atrage atenția asupra efectelor benefice ale utilizării unor strategii controlate bazate pe folosirea resurselor disponibile în vederea creșterii gradului de implicare personală, implicit, de scădere a disfuncționalităților generate de instalarea burnout-ului. Modelul fazic
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a acestuia. Deși cei doi autori pornesc de la premisa că, într-adevăr, epuizarea emoțională este nota definitorie a burnout-ului, ei aduc două renovări. Mai întâi, modifică ordinea derulării în timp a celor trei dimensiuni. Ei cred că burnout-ului debutează cu depersonalizarea, continuă cu scăderea/reducerea realizării profesionale și „explodează” în/cu epuizarea emoțională. Până la un punct, arată ei, detașarea profesională este funcțională (normală), fiind susținută de normele etice și profesionale. De la un alt punct însă, când individul se străduie să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ei, detașarea profesională este funcțională (normală), fiind susținută de normele etice și profesionale. De la un alt punct însă, când individul se străduie să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de a le cuprinde, detașarea se transformă în depersonalizare. Ca urmare, este afectată performanța, pentru ca, în final, creșterea depersonalizării asociată cu scăderea realizărilor personale să conducă la apariția epuizării emoționale. În al doilea rând, Golembiewski și Munzenrider consideră că procesualitatea burnout-ului se desfășoară în opt faze. Specificul și caracteristicle
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etice și profesionale. De la un alt punct însă, când individul se străduie să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de a le cuprinde, detașarea se transformă în depersonalizare. Ca urmare, este afectată performanța, pentru ca, în final, creșterea depersonalizării asociată cu scăderea realizărilor personale să conducă la apariția epuizării emoționale. În al doilea rând, Golembiewski și Munzenrider consideră că procesualitatea burnout-ului se desfășoară în opt faze. Specificul și caracteristicle fazelor provin din combinarea nivelului (ridicat sau scăzut) celor trei
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al doilea rând, Golembiewski și Munzenrider consideră că procesualitatea burnout-ului se desfășoară în opt faze. Specificul și caracteristicle fazelor provin din combinarea nivelului (ridicat sau scăzut) celor trei dimensiuni. Prezentăm în tabelul 17.2 fazele propuse de autori: Faze Nivelul depersonalizării Nivelul realizării reducerii personale Nivelul epuizării emoționale 1 Scăzut Scăzut Scăzut 2 Crescut Scăzut Scăzut 3 Scăzut Crescut Scăzut 4 Crescut Crescut Scăzut 5 Scăzut Scăzut Crescut 6 Crescut Scăzut Crescut 7 Scăzut Crescut Crescut 8 Crescut Crescut Crescut Tabelul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Crescut Scăzut 5 Scăzut Scăzut Crescut 6 Crescut Scăzut Crescut 7 Scăzut Crescut Crescut 8 Crescut Crescut Crescut Tabelul 17.2 − Modelul fazic al burnout-ului Câteva precizări făcute de autori sunt semnificative: Burnout-ul devine mai puternic pe măsură ce se trece de la depersonalizare la afectarea performanțelor și la epuizarea personală. Nu este obligatoriu ca o persoană să treacă prin absolut toate fazele, unele dintre ele putând fi sărite. Traversarea fazelor 1 → 2 → 4 → 8 se pare că evidențiază cel mai bine evoluția cronică
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în faza 6 extenuarea emoțională este crescută, deși nivelul nerealizării personale este scăzut. Or, ca precursor al epuizării emoționale, acesta ar fi trebuit să fie crescut. La fel, în faza 7 extenuarea emoțională are un nivel înalt de manifestare, în timp ce depersonalizarea are un nivel scăzut. Transpare și ideea absolutizării rolului epuizării emoționale în detrimentul celorlalte două dimensiuni. În final, s-a reproșat și faptul că modelul prevede prea multe faze, trei sau patru fiind suficiente pentru a determina mai bine momentul de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ales ai epuizării emoționale. Zellars, Perrewe și Hochwaiter (2000) au descoperit într-o cercetare efectuată asupra infirmierelor că din cei 5 factori ai big-five-ului numai nevrotismul prezice epuizarea emoțională, după ce au fost controlate variabilele sociodemografice și stresorii. „Caracterul agreabil” prezice depersonalizarea, introversia prezice epuizarea emoțională și scăderea realizării profesionale (Mills, Huebner, 1998). O a treia soluție se prefigurează din modul în care interpretăm stabilitatea trăsăturilor de personalitate. Psihologia personalității a demonstrat că nu întotdeauna stabilitatea trăsăturilor de personalitate se asociază cu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
personală față de rezultate Idealism/Realism Detașare emoțională Alienare față de muncă Interes pentru sine SCHIMBĂRI DE ATITUDINE Figura 17.4 - Modelul Procesului de Epuizare al lui Cherniss Contacte interpersonale generatoare de stress (clienți, colegi, șefi) Epuizarea emoțională Stresul legat de rol Depersonalizarea Autorealizare scăzută Fig. 17.5 − Modelul Modelul tridimensional al burnout-ului (Leiter, Maslach, 1988) 1 Conflicte, atacuri, meschinării, feste 2 Trecerea la mobbing și la „psihoteroare” 3 Încălcarea drepturilor victimei tolerată sau decisă de direcția de personal 4 Excluderea din piața
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
enumerate și descrise anterior (așteptările subiecților și ale experi mentatorului; slaba reprezentativitate a eșantionului; validitatea ecologică scăzută; distorsiunea datelor datorită instrumentelor de măsurare, aplicărilor repetate, pierderii de subiecți și regresiei statistice etc.). Pe lîngă toate acestea, experimentul poate conduce la depersonalizarea subiecților și de aceea metoda trebuie asociată cu principii etice și deontologice riguroase (trebuie întotdeauna să se ceară acordul subiecților pentru a fi incluși în cercetare, aceștia se pot retrage în orice moment al desfășurării experimentului, atitudinea experimentatorului trebuie s.
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
parte, refocalizează discuția pe temele propuse de cadrul didactic (în mod constant, în primele astfel de activități, tendința spre divagare a grupurilor este considerabilă); - întrebările „depersonalizate”: sunt cele care își dovedesc utilitatea în momentele critice ale discuției grupului; fenomenul de depersonalizare/obiectivare a întrebărilor poate facilita accesul la teme care în mod normal ar conduce la o escaladare a conflictului; - întrebările factuale: sunt cele care presupun răspunsuri de acest tip și nu opinii ale participanților la focus-group; ele sunt foarte importante
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se împart în două mari categorii: absențe (crize minore, petit mal, în care cunoașterea este abolită pentru câteva secunde; nici bolnavul și nici oamenii din jurul său nu realizează existența ei) și epilepsia temporală (care constă în episoade delirante, paranoice, de depersonalizare și halucinatorii sau ambulatorii, în care se realizează acte complexe, în absența conștiinței). Unul dintre cele mai fascinante cazuri de epilepsie temporală este criza ambulatorie a unui ofițer din timpul Primului Război Mondial, care a plecat cu servieta cu acte secrete spre
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
în interiorul sistemului, la sediul central al acestuia, sau la unul din sediile acestuia, pentru ca această manifestare să fie impregnată de elemente specifice sistemului. Dacă un asemenea gen de manifestare ar avea loc în afara sistemului, s-ar produce un proces de depersonalizare, de rupere a identității sistemului, aspecte care nu sînt deloc benefice imaginii acestuia. Tema conferinței de presă, precum și maniera de abordare a problematicii acesteia, trebuie să fie interesantă atît din punct de vedere al siste-mului care organizează manifestarea, cît și
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
emoții obiectivate. Emoția (haiku) prezentă În experiență și deci În obiect nu este Însă, ca În poezia occidentală, una infuzată, transferată În mod subiectiv și sentimental obiectului. Lumea obiectivă nu devine o oglindă a simțirii subiective (poetice). Soluția haikuului este depersonalizarea autorului care pătrunde În obiect (fără vreun inters personal și fără orgoliul de a-și conserva sinele), se topește și se confundă cu el. Autorul este absorbit de obiectul experienței sale, devine una cu el. Orice experiență autentică este o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
permite o distincție între referința la persoana întîi și cea la persoana a treia. Această situație poate fi explicată ca o consecință a faptului că opoziția persoană nu e marcată în redarea conștiinței, fapt a cărui cauză se găsește în depersonalizarea conștiinței pe care o reflectă, ca să spunem așa, tehnica de tip "camera eye". Din același motiv conștiința "camera eye" nu este capabilă de amintire, ci este limitată doar la perceperea lumii exterioare, ale cărei elemente se prezintă ele însele în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]