3,354 matches
-
prăbușit fără să existe învingători și învinși. Dar, oare, cele două coșmare ale secolului nu sunt la fel de detestabile? Deportările la Canal sau în Bărăgan (cu regimuri dure de exterminare fizică), în numele «urii de clasă», au fost mai puțin criminale decât deportările făcute în numele «urii de rasă»? BIBLIOGRAFIE 1. Andrei, Petre - Sociologia revolutiei, Ed. Polirom, Fundatia Academică «Petre Andrei»,Iasi,1998. 2. Andrei, Petre Filosofia valorii, Ed. Polirom, Fundația Academică «Petre Andrei», Iași, 1997. 3. Arendt, Hannah - Originile totalitarismului, Ed. Humanitas, București
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dea judeca pe indivizii total diferiți de mine. E vorba de scriitorul rus Dostoievski și de Kafka. Se știe că cea mai mare parte a operei lui Dostoievski este scrisă ca urmare a experienței sale de viață: condamnarea la moarte, deportarea în Siberia (să ne amintim romanul Amintiri din casa morțiloră, în sfârșit căsătoriile sale, crizele de epilepsie, moartea fiicei sale, fac pe deplin vizibilă în suferințe și umilință, rațiunea însăși a existenței (Crimă și pedeapsă, Demonii, Idiotul, Adolescentulă. Cât despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
holocaust de categoria a doua? Holocaust de-o stea (galbenă) și holocaust de cîteva stele (roșii)? Mă refer la cel stalinist. Istoricii estimează că în Rusia au fost 35 de milioane de victime. Războiul civil, foametea regizată de "tătuc", execuțiile, deportările au făcut 35 de milioane de morți. Holocaustul maoist s-a mulțumit cu sacrificarea a 30 de milioane de chinezi. Mao a ucis numai 30 de milioane. Cu 5 milioane mai puțin decît Stalin. Am speriat-o pe Șichy. "Publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Corneliu Mănescu a fost un înalt demnitar comunist. Cu puțin înainte de moarte (care a survenit în 2000) el a declarat că abia după 1989, când a văzut Memorialul durerii, la televizor, a aflat mai multe despre existența deținuților politici, despre deportarea în Bărăgan etc. Declarația, demagogică (sau de un subtil cinism), este consemnată de Lavinia Betea, într-o carte de convorbiri cu fostul ministru de externe al Republicii Socialiste România (Convorbiri neterminate, Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia Betea, Polirom, col
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Emric, Vladislav, Slasburg, Francisc, piatră peste piatră. Peste cetate au trecut ciuma, holera, tifosul, focul, coloniștii, imperialiștii, principii, regățenii, comuniștii, comuniștii, comuniștii. Cetatea a fost colonie, apoi așezare între patru drumuri, apoi târg (Marktrecht), apoi cenușă și iar cetate. Colonizări, deportări, epurări, exoduri, chemări la ocnă, chemări la unire, chemări la oaste, chemări în lagăre, chemări la uzină, chemări la închisoare, chemări în Balta Brăilei. Au plecat, au venit, au plecat. Ceasul a rămas acolo 600 de ani, ceasul din turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie, la preotul romano-catolic, cerîndu-i să descînte locurile bîntuite și să țină o slujbă de alungare a spiritelor necurate din mijlocul obștii. Popa, care nu era străin de agitația Împotriva familiei Weisz la deportarea din urmă cu un an, s-a Înfățișat la casa acestuia Înconjurat de o liotă de credincioase. A apărut și primarul cu polițaiul și cu doi ruși, un ofițer și șoferul său, poposiți cu trupa În preajma localității, În drumul lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
con statînd că cea care a dispărut din nou a fost tot Clara. Repus În drepturi la ieșirea lui din pămînt, din iarbă verde În 1945, Weisz și-a recăpătat și prăvălia din centrul Răteștilor, confiscată de regimul Horthy după deportarea familiei. Destui oameni au sărit să-i dea o mînă de ajutor ca s-o pună din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el trecuse deja de cincizeci de ani, speranțele În Întoarcerea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În timpul României Mari, să-i maghia rizeze, apoi pentru că părinții lor fuseseră instruiți deja În maghiară În era dualismului chezaro-crăiesc și deoarece aparțineau unei mentalități apusene, comună pînă la un punct cu a ungurilor. Iar În 1945, cînd a Început deportarea În Uniunea Sovietică a nemților de prin toate statele Europei călcate de Armata Roșie, unii oameni, mai slabi de Înger ori Întrezărind vreo șansă În plus, fugeau de condiția de german spre orice ieșire posibilă. Maghiaritatea li s-a părut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt prefigurate de cele din 587, care furnizează «tipul» istoric, dar acest precedent nu constituie o explicație. Nelegiuirea lui Israel este cauza imediată a distrugerii Ierusalimului, a masacrelor și a deportărilor, dar cauza adâncă trebuie găsită în natura rea a omului, în «inima sa rea» (III, 20; VII, 48). O sămânță rea a fost semănată în inima lui Adam. Din această sămânță nu poate ieși decât teribilă recoltă!”100. 4Ezdra a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii de ea și inima mi se umplu de spaimă”). Apoi, ființa stranie scoate un țipăt cutremurător și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trei mii de ani scurși din timpul lumii fără ca în Sion să se aducă sacrificii. După trei mii de ani, Solomon ridică cetatea, Templul și aduce primul sacrificii lui Dumnezeu (nașterea fiului din viziune). Moartea fiului semnifică distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului lui Israel. Avem de-a face așadar cu o „prorocire” ex eventu. A treia noapte, Ezdra visează a doua viziune: un vultur iese din mare; are douăsprezece aripi mari, opt aripi mici crescute „împotriva aripilor mari” și trei capete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în lumea sufletelor, până atunci o să depăn istoria care te interesează. * * * Eram sub nevolnică ocupație rusească de când nemții se înțeleseseră cu temutul Molotov, omul lui Stalin, să ciuntească România, să ia Basarabia și să taie în două Bucovina. Opresiunile și deportările de români care nu se supuneau noilor stăpâni începuseră. Țăranii sufereau cel mai mult. Ei nu acceptau deposedarea de pământurile strămoșești pentru a instaura stăpânire colectivă. Dispăreau cu sutele peste noapte... Familia noastră este de viță boiereas-că, mă trag din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se vorbească despre colhoz. Tot atunci s-au întețit ridicările de familii de români. Peste noapte câinii lătrau și se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi înghețau sângele în vine. În locul familiilor ridicate s-au instalat vreo câteva rusoaice cu copii. Bărbații, indiferent de nație, erau foarte rari. Eram complet rupți de lume, aparatul de radio cu galenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bună parte din viață și pe nenumărați dintre ei pentru totdeauna, când ne-am întors... Ei bine, la cei nici cincisprezece ani ai Minodorei, ne-am întors trei și nu două. Mi-e greu, nu găsesc cuvinte... Dar, asta este. Deportarea în Siberia a reușit să facă din copilul meu o mamă-copil. Ne întorceam în brațe cu un prunc, cu o fetiță care purta și ea dorul în numele ei așa cum i-ar fi plăcut bunicului ei. De fapt dorul era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea avea o fetiță cu numele de Alindora. Mărturiile Teodorei nu fac decât să întărească ceea ce bănuiam să fi fost doar halucinația rațiunii mele adormite de anestezie. Minodora... A avut un copil pe când era doar un copil, un copil al deportării, al siluirii. Avea toate motivele să urască bărbații și să fie revoltată de ceea ce i-a rezervat scurta viață, căci a fost scurtă, era cu doi ani mai tânără ca mine. Iar fetița ei, Alindora, ce drum o fi parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul deportării. Greu a fost să putem să ne câștigăm pâinea, căci banii de la Gerhard nu puteau ajunge la infinit. Experiența oribilă prin care trecuse fata mea făcuse din ea, cu mult înainte de termen, o femeie matură, o femeie taciturnă care ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să reiau ceea ce făcusem în Brodocul siberian, să ușurez suferințele oamenilor cu ajutorul plantelor și a cunoștințelor dobândite în spital. Nu a trebuit mult timp până să fiu acuzată de vrăjitorie, reținută câteva zile la miliție și amenințată cu o nouă deportare dacă continuam cu minciunile mele obscurantiste. La spital, unde mai lucrasem ca infirmieră, nici vorbă să mă primească din cauza "dosarului". Nu am găsit altă muncă decât ca salahor la gara de mărfuri din Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
strigând cu un fel de disperare în glas: "Vasili ! Vasili ! Vasili !". Vasili, căci frumosul tânăr ofițer cu grade înalte în Armata Roșie era cu adevărat el, cel care fusese ca și fratele Minodorei, cel a cărui numeroasă familie devenise în deportare ca și a noastră, a îndepărtat-o cu blândețe și a privit-o. Deîndată și-a întors privirea de la ea și și-a îndreptat-o interogator întâi spre Alindora, apoi spre mine. Obrajii împurpurați ai Minodorei au devenit dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și-au părăsit baștina și au plecat în timpul războiului ca să moară prin țări străine, că rușii tot i-au ajuns din urmă!.. Au rămas prin zonă doar câteva familii care s-au declarat români și așa au reușit să ocolească deportările. S-au stabilit cu toții la Sirete și acum se ceartă de mama focului cu polonezii pentru biserica de la catolici... Nici ei nu știu tocmai bine ce ar avea de împărțit două grupuri de oameni care, cu toții, își fac semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru țară. Nu am avut cunoștință de o asemenea ispravă... Nici n-ai avut de unde s-o afli deoarece în '40 aveai abia un an, iar părinții ți-au tăinuit această crimă, nu ispravă. Fapta odioasă a fost pedepsită cu deportarea la o mină de diamante dincolo de Cercul Polar, unde condamnatul a murit înghețat într-o baracă improvizată alături de alți zece mazili diversioniști. Situația începuse să devină din ce în ce mai serioasă. Lui Emil i s-au muiat genunchii. Falsul în declarații se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Simona-Grazia Dima La anii senectuții, profesorul bănățean Ștefan Ehling a compus un op masiv, la interfața dintre ficțiune și memorialistică, din dorința ardentă de a consemna ororile trăite de șvabii din Banat după deportarea lor în URSS, în 1945, ca parte a operațiunii denumite de sovietici "munca de reconstrucție" a țării devastate de război. Sunt smulși, astfel, din comunitățile lor, de-a valma, simpatizanți ai hitlerismului, alături de critici acerbi ai acestuia (cum ar fi
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
dar numai după câteva zile. Eu știu din povestirile tatălui meu, nu de la Iorga (savantul afirmând cam același lucru) că preotul și învățătorul, deseori notarul, adaug eu, chiar hulitul jandarm alcătuiesc structura de rezistență a satului românesc. În perioada interbelică, deportările pe ei mai ales îi vor lovi cu cruzime, iar pe ceilalți, în așteptarea vagoanelor spre Siberia, închiși temporar, totul pentru vina de a fi români, stăpânirea sovietică îi va lega, ca pe vite, obligându-i să mănânce dintr-un
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
îndepărtate așezări urbane de pe teritoriul vast al Uniunii Sovietice. Odiseea petrecută în zodia istorică a marilor speranțe teoretice și a lipsei efective de speranță s-a încheiat cu despărțirea definitivă a Nadejdei - această veritabilă Penelopă itinerantă - de soțul ei, prin deportarea lui O. M. într-un lagăr din Extremul Orient, practic la capătul lumii, unde a încetat din viață, în condiții și la o dată necunoscute, așa cum este consemnat scurt și sec în finalul cărții: "Data morții lui nu a fost stabilită
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
plural, pe care atunci i-o lăuda toată lumea bună, dar acum și-o neagă și ea. Mai tîrziu am citit cu interes tot ce a scris. Am și comentat, cu entuziasm, cartea ei Proiecte de trecut, în care vorbea despre deportările în Bărăgan și avea o povestire cu o scenă antologică din ziua ridicării tatălui său. După 1990, cînd ea s-a implicat în schimbările produse în mod direct, iar eu, făcînd publicistică, i-am adus și unele obiecții. Pentru că l-
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
era abonat un cetățean evreu cu același nume. Cum situația evreilor devine una litigioasă pe măsură ce societatea se rinocerizează și cetățeanul Klein cade sub incidența greșelii birocratice care proiectează asupra sa o falsă identitate, tocmai identitatea indezirabililor ceea ce-l conduce la deportarea într-un lagăr de concentrare. Din păcate, regizorul este prea puțin interesat de acest proces de alienare cu implicațiile sale psihologice, dar cum am spus, avem de-a face cu o schemă, nu cu o sondare profundă a dimensiunii umane
Alienații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6788_a_8113]