KorAP: Find »[drukola/base=deportat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...41 >

1,024 matches

Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191

fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat În armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane În retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare pentru amenzi, Încarcerare și deportare. Astfel, responsabilitatea României pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată În schimb

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut În URSS. Deoarece o parte importantă din populația masculină fie dispăruse În război, fie era Încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau deportați tinerii adulți, necăsătoriți, deoarece erau considerați a fi muncitori mai abili. Cu toate acestea, nu surprindea pe nimeni dacă printre deportați se Întîlneau și bolnavi, bătrîni, adolescenți și femei Însărcinate sau cu copii

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
fie dispăruse În război, fie era Încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau deportați tinerii adulți, necăsătoriți, deoarece erau considerați a fi muncitori mai abili. Cu toate acestea, nu surprindea pe nimeni dacă printre deportați se Întîlneau și bolnavi, bătrîni, adolescenți și femei Însărcinate sau cu copii de doi ani sau mai puțin, În ciuda faptului că ordinul oficial interzicea acest lucru. În plus, etnicii germani considerați specialiști sau de neînlocuit În fabrici și uzine au

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
bolnavi, bătrîni, adolescenți și femei Însărcinate sau cu copii de doi ani sau mai puțin, În ciuda faptului că ordinul oficial interzicea acest lucru. În plus, etnicii germani considerați specialiști sau de neînlocuit În fabrici și uzine au fost de asemenea deportați, deși guvernul român cerea ca aceștia să fie exceptați. Chiar etnici maghiari și români au fost arestați și deportați. La sfîrșitul lui decembrie 1944, mulți etnici germani erau conștienți că există posibilitatea de a fi deportați, dar nu știau unde

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
fost verificați că ne duce la lucru și trebuia... am avut voie să avem multe lucruri cu noi . Deși mulți dintre ei erau Într-adevăr duși la primărie, cei mai mulți au ajuns În școli și alte clădiri municipale unde toți viitorii deportați erau adunați. Deoarece Își adunau bagajele și toate posesiunile În mijlocul străzii, cu siguranță că mulți dintre vecinii lor români au observat agitația. În ciuda campaniei acerbe, mulți dintre români au fost surprinși și poate șocați să afle ce li se Întîmplă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Cu toate acestea, nu putem extrapola aceste afirmații asupra unui sat Întreg sau a unui oraș, pornind de la cîteva incidente documentate. Deși există surse care au evidențiat faptul că unele persoane au devastat casele și valorile lăsate În urmă de deportați, realitatea este că unii români au luat În grijă copiii ai căror părinți au fost deportați, crescîndu-i pînă la Întoarcerea acestora, În unele cazuri mulți ani mai tîrziu. Superioritatea tradițională deținută de germani În domeniul agriculturii și comerțului, tratamentul preferențial

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
să certifice numărul românilor care au fost implicați activ În deportarea vecinilor lor germani. 4. „Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete... nu conta că ești fată sau ești băiet”. Călătoria spre Est Din locurile În care erau ținuți, deportații au fost duși la gară și Îngrămădiți În vagoane de vite, 40-70 de persoane În fiecare vagon, bărbați și femei. Au călătorit timp de 16-28 de zile fără a ști unde, În condiții improprii, adică fără căldură, haine de iarnă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În povestirile ei despre deportare. Ea și-a ordonat ierarhic În memorie acele lucruri care au ajutat-o să supraviețuiască - religia și Dumnezeu -, considerîndu-le la momentul discuției demne de amintit. 5. „Scînduri groase... pline de gheață”. Condițiile din lagăre Mulți deportați au ajuns În regiunea Donbas, lîngă Nistru și Urali, iar unii dintre ei au fost duși În Siberia sau Bărăgan. Interviurile supuse analizei au avut ca subiecți foști deportați În Donbas și, deoarece o mare parte din literatura de gen

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar cînd se puteau Îndeplini trei condiții: sobă, lemne sau combustibil și geamuri intacte. Mulți deportați Își dădeau seama că geamurile erau sparte sau lipseau cu desăvîrșire, realitate ce putea fi tolerată În scurtele veri, dar de nesuportat la -30° C iarna. Magyari descrie locuința În care era nevoită să stea astfel: Ne-a dus În

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
vor petrece următorii cinci ani din viață - tinerețea - În astfel de condiții deplorabile. Deși inițial li s-a spus că vor pleca pentru cel puțin șase săptămîni să lucreze, aflarea crudei realități le-a Îngrozit. Reacția imediată a fost Încercarea deportaților de a-și explica astfel de absurdități. Pentru a face față realității și pentru a supraviețui, femeile au trebuit să găsească o explicație rațională nu doar pentru faptul că au fost deportate, ci pentru Întreaga lor existență. Unele, precum Șimon

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
au trebuit să găsească o explicație rațională nu doar pentru faptul că au fost deportate, ci pentru Întreaga lor existență. Unele, precum Șimon, au găsit un sens prin credința În Dumnezeu, rugîndu-se continuu pe toată perioada deportării În Donbas. Pentru deportați, colegii de suferință au fost o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate, ce includea atît bărbați, cît și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: CÎnd aveau

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
am avut salar, da’ nu ca ei, da... și unu era, a avut o chitară, și seara stăteam pe bancă și cîntam cîntece de acasă. Acolo a fost, ne simțeam puțin mai lejer.... Deși era un lucru important pentru toți deportații, crearea unui sentiment de comunitate era necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie În

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plîngeam... era pînă la 35, 40 de grade de frig, lacrimile s-au uscat, s-a-nghețat la obraz și ne-ntrebam: „caru’ asta mare, vede și a noastră casă dragă?”. Mulți deportați Își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau În Ajun și primeau chiar porții suplimentare de mîncare - inclusiv unt - din partea paznicilor ruși, din care Încercau să Încropească o prăjitură, care, așa cum reiese din descrierea unui deportat, „era mai

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
dragă?”. Mulți deportați Își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau În Ajun și primeau chiar porții suplimentare de mîncare - inclusiv unt - din partea paznicilor ruși, din care Încercau să Încropească o prăjitură, care, așa cum reiese din descrierea unui deportat, „era mai bună decît un tort de Crăciun”. Totul era apoi urmat de reprize de „Noapte liniștită, noapte sfîntă”. Pe lîngă aceste sărbători, pentru mulți, condițiile din lagăr au Început să se Îmbunătățească la sfîrșitul lui 1946 și deportații au

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
unui deportat, „era mai bună decît un tort de Crăciun”. Totul era apoi urmat de reprize de „Noapte liniștită, noapte sfîntă”. Pe lîngă aceste sărbători, pentru mulți, condițiile din lagăr au Început să se Îmbunătățească la sfîrșitul lui 1946 și deportații au Început să primească salarii, rații mai mari, haine mai bune, adăposturi mai bune și chiar o zi de odihnă. Unii dintre ei, precum Șimon, aveau dreptul la o căsuță: Ne-a dat ruble și ne-a dat și mîncare

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
limbii ruse. Era un supraveghetor direct, nacealnik, de obicei din alte grupuri etnice, și un tolmaci, care cunoșteau limba rusă, urmînd apoi masele de lucrători care, de obicei, nu cunoșteau limba rusă decît la un nivel minim sau chiar deloc. Deportații lucrau În mine, fabrici, șantiere de construcții, În păduri sau la colhoz, avînd de obicei o distanță considerabilă de parcurs pînă la locul de muncă - 6 kilometri. Cei mai puțin capabili, bolnavii sau cei care reușiseră să intre În grațiile

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
pe care femeile intervievate În proiectul de la Brașov l-au plătit a fost nu doar unul fizic, ci și psihic, atacînd noțiunile preexistente de diviziune sexuală a muncii. Munca În mine era cea mai grea dintre toate, mai ales că deportații nu beneficiau de nici un fel de instrucție anterioară sau de sfaturi În legătură cu modul de realizare a sarcinilor. În plus, temperatura din mine era În general sub 0° C, oxigenul era În cantități mici și condițiile de acolo erau de-a

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
acolo erau de-a dreptul inumane, condiții care au favorizat producerea a numeroase accidente - unele dintre ele fatale. De fapt, accidentele din mine, alături de lipsa adăposturilor și a unui nivel minim de igienă, sînt elementele centrale rememorate de mulți dintre deportați. Hrușcă Își amintește soarta pe care a avut-o În urma unei explozii: Se punea carbid, se făceau niște găuri și se punea carbid, dar culoarul unde se Împingeau vagonetele și culoarele erau Întotdeauna, cum se săpa se făcea cu lemne

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
s-a făcut așa ca un fel de, cum să spun, de grup de onoare.... Evident, nu toate femeile erau În stare să muncească la fel de greu, fie din cauza vîrstei, fie pentru că nu erau obișnuite cu munca fizică. În aceste situații, deportații, femei și bărbați, se ajutau deseori unii pe alții, mai ales cînd munca era În echipă și rezultatele erau măsurate ca atare. Cu toate acestea, deportații nu erau Întotdeauna astfel. Deși mulți bărbați Își exprimau uimirea la aflarea veștii că

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
fie din cauza vîrstei, fie pentru că nu erau obișnuite cu munca fizică. În aceste situații, deportații, femei și bărbați, se ajutau deseori unii pe alții, mai ales cînd munca era În echipă și rezultatele erau măsurate ca atare. Cu toate acestea, deportații nu erau Întotdeauna astfel. Deși mulți bărbați Își exprimau uimirea la aflarea veștii că femeile erau nevoite să muncească În mine sau În construcții, unii bărbați, poate din cauza foamei sau preocupați fiind de propria lor supraviețuire, nu Își ofereau ajutorul

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
primim aceeași mîncare pe care o primiți și voi”... ceea ce pentru mine a fost foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. MÎncarea la Donbas În lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atît de puternic trăite de deportați, Încît ele sînt reflexiv aduse În memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia privind „procurarea hranei”. Pentru unii, prima experiență

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. MÎncarea la Donbas În lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atît de puternic trăite de deportați, Încît ele sînt reflexiv aduse În memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia privind „procurarea hranei”. Pentru unii, prima experiență a Înfometării a Început devreme, o dată cu călătoria lor spre est, dat fiind faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
mănînc”. Dacă puneam numa’ o fermitură În gură, Înghițeam de foame ce-mi era, ați Înțeles? Și ziua cealaltă lucram iară fără pîine, și sigur că n-a fost plăcut. Cantitatea de mîncare primită depindea nu doar de locul unde deportații munceau, ci și de cît de bine munceau, așa cum povestește Ignaz Fisher: În cel mai scurt timp, am slăbit mult, eram schelete umane Îmbrăcate În zdrențe, cu o privire obosită și fără speranță. În același timp eram obligați să muncim

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În zdrențe, cu o privire obosită și fără speranță. În același timp eram obligați să muncim, deoarece cei care nu Îndeplineau normele zilnice nu primeau pîine care, și așa era destul de puțină. O mașină nu merge fără benzină, dar un deportat trebuia să demonstreze că este mai „valoros” decît o mașină: să lucreze fără combustibil.... Acest cerc vicios În care rațiile depindeau de Îndeplinirea normei care, la rîndul ei, depindea de energie, deci de rația de hrană, era o modalitate obișnuită

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
lucreze fără combustibil.... Acest cerc vicios În care rațiile depindeau de Îndeplinirea normei care, la rîndul ei, depindea de energie, deci de rația de hrană, era o modalitate obișnuită de tortură și, În anumite cazuri, ducea la dispariția fizică a deportaților, ca și În lagărele naziste. Cum mulți dintre deportați erau incapabili să Îndeplinească sarcinile de lucru cu atît de puțină mîncare, deseori aceștia căutau În pămînt orice bucățică sau firimitură de hrană care le putea da forță. În astfel de

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]