382 matches
-
în scrisul cult); de asemenea, sînt semnalate informațiile prețioase asupra morfologiei dialectale furnizate de vechile gramatici românești. Se discută, în contextul fenomenelor de omonimie totală sau parțială, statutul așa-zisului "gen comun", ilustrat în română mai ales de unele epitete depreciative populare (un / o găgăuță). Este demonstrată importanța criteriului formei în adaptarea neologismelor și în încadrarea lor în clase de gen; prevalența formei este explicată ca o consecință a constrîngerilor impuse de articolul enclitic. Extrem de interesante sînt situațiile hibride, ale unor
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
hibridul anglo-francez: ,tot avea dreptate Ťthe mitocainť" (romania.emiweb.org). Oricum, trebuie spus că termenul mitocan chiar a intrat, într-un fel, în franceză: prin Raymond Queneau, care a folosit, cu totul accidental dar cu clară intenție stilistică, cîțiva termeni depreciativi românești. În romanul Mon ami Pierrot apar, la un moment dat, în mulțimea de gură-cască, ,mitocans et mocofans", cărora li se adaugă, pe aceeași pagină, și badarans; cuvintele românești - și caragialești - sînt inconfundabile și e plăcut să ne imaginăm efectul
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
de-a moaca rămîne însă obscură. Din păcate, cheia etimologică lipsește chiar în cazul cuvîntului de bază: moacă pare să stea la originea derivatului mocan, a verbului a se mocăi și e pus în legătură cu mai multe formații expresive cu sens depreciativ (mocofan, mocîrțan etc.). E cu siguranță un cuvînt vechi în limbă; dar Dicționarul Academiei, DEX-ul, Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu indică toate același lucru: absența unei explicații convingătoare a originii sale. E presupusă o rădăcină cu sensul ,obiect
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
care-i include pe Samuel Johnson, Oscar Wilde, Whistler, Jean Cocteau, Alice Roosevelt Longworth, Gore Vidal, Isak Dinesen/Karen Blixen. Pentru Capote, „Marilyn Monroe era foarte amuzantă atunci când se simțea suficient de relaxată și băuse destul.” Chiar dacă fraza e vag depreciativă, ea reprezintă, în codul lui Capote, un semn de înaltă admirație. Dialogul scânteietor evocat mai sus, presărat cu comentariile autorului, e proba supremă a afecțiunii și admirației nutrite de scriitor față de una din întrupările cele mai stranii ale fragilității ființei
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
dominanta sa neurologică. Micul stângaci nu este deosebit de neîndemânatic, dar un stângaci forțat să folosească dreapta, da: scrisul său va fi crispat, va putea avea dificultăți de orientare în spațiu. Să nu uităm că însuși adjectivul „stângaci”, în sensul său depreciativ, se referă - etimologic vorbind - la comportamentul cuiva care folosește mâna dreaptă, dreptaci fiind, de parcă ar utiliza-o pe cea stângă. Această inabilitate a dreptacilor nu este observabilă exclusiv la membrele superioare. Amintiți-vă că există atâția fotbaliști pentru care piciorul
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“, întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată, ci conțin mai mult sentințe asupra ei. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură, un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. Însuși mentorul Junimii considera
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
ăsta va lucra pentru Prince - The Daily Princetonian, vreau să spun. — Da, Înțeleg. — Tu intenționezi să faci ceva? — Cred că da. Voi Încerca să joc În echipa de fotbal a bobocilor. — Ai jucat la St. Regis’? — Nu mult, a recunoscut depreciativ Amory. Dar am slăbit al naibii de tare. — Nu ești slab. Păi, eram mai solid astă-toamnă. — Of! După cină s-au dus la cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile ale unui spectator din rândul din față, cît și țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de frecvent în operele literare de ficțiune, există, fără îndoială, și în cele științifice, numai că de obicei nu este ostentativ, nu strigă, deși își îndreaptă activitatea spre mari succese. De foarte multe ori numim elemental subiectiv cu o nuanță depreciativă, imaginație . Există oare vreo descoperire științifică sau săpătură arheologică care să nu fi pornit de la această imaginație, de la această forță subiectivă de neânfrânt, care explodează în individ, care-l silește să îndrăznească până și atunci când nu dispune de toate dovezile
SINCERITATEA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366793_a_368122]
-
fie nici o legătură cu bollë „șarpe“ în albaneză, cu balaurul românesc? 20. Cuvântul nehuat „soție“ în khanty, pe Obi, se deduce din ebraic nahash „șarpe“ cu dispariția lui ash + sufixul ț? 21. Babă e „femeie bătrână“ în română dar „femeie“ (depreciativ) în rusă. Se crede că e inversul lui babă „tata“, aba în alte limbi. Dar în amharic (Etiopia) ibab „șarpe“. 22. Nevasta „soție“ în română e de origine slavă nevesta dar acesta poate fi comparat cu nahash „șarpe“ evreiesc, cu
SNAKE, VIPER de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369862_a_371191]
-
convinge pe chivuțe să îi dea biletele și pentru aceasta încearcă să le creeze impresia că el și soția sa alcătuiesc o familie onorabilă, din înalta societate. Astfel se justifică folosirea franțuzismelor la modă: madam și damă care înlocuiesc apelativele depreciative nenorocito și cucoană. Consoarta sa este prezentată acum ca fiind o doamnă frumoasă și respectabilă. Și pentru a spori gradul de onorabilitate d-l Lefter repetă cuvântul madam urmat prima dată de numele de familie și a doua oară de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
ia revanșa într-un mod asemănător cu cel prin care au fost maltratate de către musafirul nepoftit. Țipă și urlă la el: „Iar ai venit, nebunule” țipă Țâca.”; „Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna.”, i se adresează cu apelativele depreciative: nebunule, oțule, îi strigă repetat aceeași replică: „Na belete! na belete! na belete!!! și îi aplică o bătaie strașnică. Forța ilocuționară a mesajului lor este foarte eficientă. În calitate de receptor, d-l Lefter devine incapabil de a mai spune un cuvânt
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
substantiv format prin conversiune de la verbul a prăpădi provenit din bulgărescul propadam. Substantivul un ăla s-a format prin articulare cu articolul nehotărât un de la pronumele demonstrativ de depărtare forma populară ăla. Conversiunea nu face altceva decât să sporească valoarea depreciativă a cuvântului de bază. Compusele sunt formate prin alăturare într-un mod foarte ingenios. Scârța-scârța pe hârtie este format prin repetarea interjecției onomatopeice scârța și cuvântul de origine grecească hârtie. Coate-goale este format din două cuvinte de origine diferită: cot
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Dumitrache: scârța-scârța pe hârtie, amploiat, sărăcia: coate-goale, mațe-fripte, un prăpădit, josnicia, înșelătoria, neseriozitatea: moftangiu, pungaș, papugiu. Din replicile lui jupân Dumitrache se conturează o antiteză clară între lumea negustorilor și cea a funcționarilor către care el privește cu dispreț. Valoarea depreciativă a cuvintelor prin care este caracterizat Rică Venturiano este sporită de folosirea lor repetat în replici diferite sau prin înșiruire în același context: „Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaș! ... Bagabontul, nene, cu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
are și o vestimentație împrumutată după model franțuzesc, cu ochelari și joben, specifică intelectualilor vremii și un franțuzism este mai indicat, probabil, în relația cu un astfel de ins. Cert e că jupân Dumitrache îi atribuie apelativului musiu numai valoare depreciativă, folosindu-l în relație cu Rică Venturiano: „Era să mă-ntorc în poarta , să-i zic numai : și să-l și umflu;” și cu Spiridon „Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acum;” Apoi parcă ne-a fost
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Chicoș Rostogan, cu sensul propriu și cu trăsătura + uman sunt folosite numai cuvintele prost și prostovan. Celelalte cuvinte: animal, loază, măgar, porc, râtan, vită în vorbirea comună au un sens propriu, denotativ și trăsătura - uman și un sens figurat, metaforic, depreciativ, căruia îi corespunde trăsătura + uman. Marius Chicoș Rostogan folosește aceste cuvinte numai cu sensul figurat preluat din limba comună, lui fiindu-i proprie numai folosirea lor în anumite contexte, în anumite asocieri de cuvinte și cu privire la anumiți referenți. Prima parte
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
lor în anumite contexte, în anumite asocieri de cuvinte și cu privire la anumiți referenți. Prima parte a schiței „Un pedagog de școală nouă” este o conferință concepută sub forma unui dialog imaginar între profesor și elev. Profesorul întrebuințează un singur cuvânt depreciativ căruia îi atribuie o funcție de îndreptare și încurajare, ci nu de admonestare: „Bravo, mă! prostovane! (îi zic așe doară nu spre admonițiune, ci spre înghemn și încurăjare.)” În timpul orei la care asistă inspectorul exprimarea profesorului abundă în cuvinte injurioase la adresa
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
bou și măgar, folosite atât la singular, cât și la plural: „Închide gura, boule, că-ți intră musca ... ”, „Silențium, măgarilor!”, „[ ... ] apoi minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile ... Exprimarea profesorului provoacă umor în rândul elevilor, dar nu din cauza vocativelor depreciative în sine, ci a plasării lor într-o expresie românească hazlie: „Închighe gura, boule, că-ți întră musca ... ” și a apostrofării unui elev care se lăudase că i-a făcut mamă-sa haine noi: „Ei! mă-ta! Că-z doară nu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
doamnă din înalta societate. Condiția socială a interlocutorului devine acum singurul selector al exprimării profesorului. Comunicarea prin limbaj este susținută de elemente extralingvistice, precum: gesturile, înălțimea vocii, starea psihică a personajului. În relație cu odraslele mahalagioacelor, limbajul profesorului este eminamente depreciativ și îndeplinește funcția de admonestare: „No, prostule”, „Meri la loc, boule!”, „Nu-i vorba ghe mare, mă prostovane!, „No, apoi? Dacă se învârke, cumu-i! În trei colțuri, animale?”, „Vezi așa, loază!” În schimb, ascultarea micului Ftiriadi, care făcea parte din
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Când vin cele două mahalagioaice, „E foarte aspru și fără chef”, nepoliticos, nici măcar nu le invită sa ia loc „Mamele stau înțepate pe scaune, unde s-au așezat fără să fie poftite.” Mamei lui Popescu i se adresează cu apelativul depreciativ „cucoană” și la persoana a II-a singular: „Că-z prost l-ai făcut cucoană!”. Este foarte jignitor: „Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. Că-z geaba te mai bocești acuma! nu-l mai dreji.” Cele două mame
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Moldovei a fost arestat pentru a doua oară [...].” Rl., 2703/1999, p.2 Sensul nou amintește de expresiile românești mai vechi: a fi nașul cuiva, a-și găsi nașul, tot nașul își are nașul lui, explicate mai sus și sensul depreciativ al cuvântului naș, „Controlor necinstit, de bilete în tren”. Transparență are în DEX sensul „(adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente” din fr. transparence. După modelul cuvântului rusesc glasnost și-a extins sfera
ASPECTE ALE POLISEMIEI ÎN LIMBAJUL PUBLICISTIC ACTUAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342588_a_343917]
-
în evenimentele din decembrie 1989 și negativă, ironică de către cei care nu au crezut în spontaneitatea revoluției. De la verbul a emana s-a format substantivul de genul masculin emanații „Persoană care a participat spontan la revoluție”, întrebuințat numai cu valoare depreciativă. Au fost utilizate mai frecvent atâta timp cât realitatea care le-a generat a constituit obiectul discuțiilor și al dezbaterilor, la ora actuală sunt întrebuințate din ce în ce mai puțin și vor fi, probabil, total uitate când din amintirea vorbitorilor se vor șterge anumite detalii
ASPECTE ALE POLISEMIEI ÎN LIMBAJUL PUBLICISTIC ACTUAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342588_a_343917]
-
căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“, întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată, ci conțin mai mult sentințe asupra ei. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură, un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. Însuși mentorul Junimii considera
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
săgeată înspre puternica latură întunecată a PR-ului contemporan. Cu alte cuvinte, dacă vrei să-ți vinzi cu orice preț marfa în ziua de azi, faci referire la o serie de metode invazive de tipul construirii unui mesaj cu tentă depreciativă față de o persoană binecunoscută din spațiul public actual sau, de ce nu, față de o instituție anume (indiferent de natura acesteia - mediatică etc. -), mesaj pe care-l plasezi, ulterior, în mijlocul Cetății, cu intenția de a crea două curente de opinie complet antagonice
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală St. Gatien, misă amplă, cu sute de tourinezi, în lungile bănci, îmbrăcați elegant. Scenariu bine cunoscut de toată lumea, desigur, dirijat însă, discret
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Régence. Les Roués... ar fi vicioșii, libertinii, corupții, cei care n-au nici un scrupul și, În plus, nici o snagă, semn că dandysmul e Încă defavorabil perceput. Cât despre le gandin, alt sinonim pentru dandy, tradus În dicționarele românești cu același depreciativ „filfizon”, el apare În 1854 și marchează o altă etapă a dandysmului. Până să ajungem acolo, să depănăm Însă istoria Leilor, care nu pare nici ea foarte pașnică. The Lions, les Lionstc "The Lions, les Lions" Leii apar Întâi la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]