1,919 matches
-
ale adeziunii la mișcarea Goma și să pedaleze într-o declarație de îndatorire patriotică. Cu acest preț de răscumpărare se stingea anchetă, în pîcla plana mai departe sabia lui Damocles, dosarul putea fi oricînd repus pe tapet, era suficientă o derizorie recidiva a inculpatului". Regretabil, unii din comilitonii ostatecului au interpretat cu rigiditate textul de "cedare" ce i-a fost smuls cu forța și, pasînd pe un drum analog celui urmat de suprarealiștii "ortodocși", care împărțeau excomunicări în dreapta și-n stînga
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
sînt din ce in ce mai fragile. Și tot așa poate fi înțeles și drumul spre muzeu. Din punct de vedere obiectiv, acest drum este un proces, un parcurs temporar la capătul căruia obiectul artistic încă ,,fierbinte" își prefigurează consacrarea și definitivă smulgere din derizoriu care echivalează, în absolut, cu un act de mîntuire. Dar tot atît de bine Artă în drum spre muzeu poate însemna, printr-o altă distribuire a accentelor, o consacrare a intervalului, a procesului, a acțiunii vii, a drumului, în ultimă
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
lucruri de care ne facem răspunzători. Iar într-o lume fără putință reîntoarcerii totul e dinainte iertat, pentru că oricum stă sub umbră protectoare a uitării. Repetitivitatea implică trădare, pentru că însuși fenomenul reluării a ceva devalorizează acel ceva, îl proiectează în derizoriu, pe cînd unicitatea absolută e o formă de fidelitate, de statornicie. Ceea ce face atît de dramatică întîlnirea dintre personajele lui Milan Kundera în acest volum este faptul că ele trăiesc în cele două lumi, a întoarcerii și a trăirii-unice, nu
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sînt las"). În fapt, nici unele, nici altele nu mai sînt atractive. Ideea ar fi că cititorul actual nu mai e preocupat să știe de ce scrie scriitorul. E treaba scriitorului, eventual, dar una măruntă, derizorie, care nu mai "trece ecranul", cum se spune în jargonul mass-media. Curiozitatea cititorului și-a schimbat obiectul: de la operă scriitorului la viața lui. Scriitorul a devenit (cînd a devenit) un VIP. Așadar, un subiect de biografie, de anecdota, de cancan
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
din spatele ecranului, se metamorfozează, treptat, într-o vampa (Tip of the Day/ Shakespeare și computerele). Și așa mai departe, ca într-o variantă parodica locală a serialului "Zonă Crepusculara". Cauza intervenției "paranormale" și, adeseori, nedorite a fantasmelor în real (efecte derizorii ale apocalipsei virtuale) este, de fiecare dată, iluzia referențiala, trecerea personajelor fie și pentru o clipă, dincolo de ecranul protector al Machinei. Însă după douăsprezece texte excelente, încercînd, autoironic, să evite o morală pretențioasa sau o "răsucire vioaie pe poante", auctorele
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
să le dea culoarea vieții?" (poemul "Atît de rău am fost", din preferatele mele Poeme siameze) - a început să răgușească. De la volumul Ioana care rupe poeme (1996), verva cu care neliniștitul "optzecist" genera imagini poetice somptuoase, metafore strălucitoare ori acel "derizoriu fabulos" (Gh. Grigurcu) la care s-au oprit toți cei ce au scris despre el, pregnanta inserțiilor suprarealiste și tenacitatea de a urmări pînă foarte departe epicitatea aventurilor sale interioare, cu ambiții mimat-silogistice, par să se fi domolit sub o
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
socoti/ Ca s-o vezi în veci nu poți" (Pasărea-profet). După cum vedem, fiorul folcloric se strecoară în aceste stihuri de alean al ambiguității, care conturează o ars poetica bizuita pe antinomii roditoare, aidoma plăsmuirilor firii. (Va urma) David Dorian - Paradise derizorii, Ed. Tipomur, Tg. Mureș, 1995, 64 pag., preț 2000 lei. Dorian David - Regele dimineților, Ed. Tipomur, Tg. Mureș, 1995, 48 pag., preț 2000 lei. Emil Dreptate - Netălmăcit, așteptările..., Ed. Eminescu, 1996, 106 pag., preț 3060 lei. Gavril Moldovan- Ceramică de
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
transparent ca ferestrele unei atlantide decimate. STRĂZILE NOAPTEA ÎȚI PROVOACĂ UN GOL ÎN STOMAC. Firele tăcute întinse prin văzduh, firele legănate de vînt îți bruiază pînă la nebunie circumvoluțiile, te electro-schizo-cutează în mijlocul piețelor goale, în umbra toxică a unei civilizații derizorii. Ne putem omorî între noi doar încrucișîndu-ne noaptea urmele grele pe-un caldarîm care suportă case Constantin Abălută: Mic manual de tăcere, Ed. Eminescu, 1999, 94 pag.
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
a unei propuneri sarcastice de a adopta un plan privind ... moartea: "Tovarăși! Acesta este Unicul, Adevăratul, Marele nostru CINCINAL! Singurul pe care, într-adevăr, trebuie să-l îndeplinim. Și, poate, chiar înainte de termen!" Poetul nu se mulțumește să arunce în derizoriu, cu verva lui mefistofelică, stereotipiile lingvistice ale discursurilor oficiale; el reconsideră aceste stereotipii, le conferă un sens metafizic. Cristian Popescu a fost un Robinson Crusoe al poeziei, care a inventariat și valorificat inteligent ceea ce a găsit pe insula existenței lui
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
pentru acelea de după citirea notei de telefon cu 20 de secunde ,,gratuite"! - , acțiuni în urma cărora se încasează bani tot atît de grei pe cît de necinstiți, de le mai fură și colaboratorilor, direct și cu nerușinare, drepturile bănești legitime, oricum derizorii în comparație cu statutul lor public și cu prestația culturală propriu-zisă? Ce va urma? Evident, resuscitarea Cîntării României, realizată pentru un public inform, cu amatori ce nu mai trebuie plătiți și... surprize, surprize... cu profesioniști care, atunci cînd vor auzi de Televiziunea
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
și umaniști au simțit-o la începutul anilor '90), ci un pariu cît se poate de idiot, pus cu un prieten într-o seară, cum că va învinge la tenis întreaga echipă de fotbal a Moldovei. Un asemenea motiv, nu derizoriu, ci prea ridicol pentru a mai necesita comentarii, îl aduce pe Tony Hawks în situația de a observa o cultură pe care știe că nu o poate înțelege în profunzime, de aceea nici nu încearcă, dar de care se atașează
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
Pavel Șușară Piesa Lacuna a lui Eugen Ionescu, dincolo de miza estetică și de haloul ei metafizic, poate fi rezumată simplist într-o singură frază: dacă vrei să compromiți performanța, supune-o unei probe derizorii. În același rezumat sever, pentru cine nu-și mai amintește acțiunea, trebuie spus că subiectul piesei îl constituie hotărîrea, pe jumătate inocentă, pe jumătate vanitoasă, a unei eminente figuri academice de a-și susține examenul de bacalaureat, care lipsea din
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
părți, ci numai pe întreg. Din rațiuni politice (de raport de forțe), problema scăderii nivelului de trai este tratată, fals, în relație exclusivă cu venitul aparent. În realitate, există în toate categoriile sociale mulți oameni care au un venit aparent derizoriu și care trăiesc bine, când nu sunt chiar bogați. În schimb, adevărații săraci, mai puțini decât se crede, sunt într-o situație disperată. Problema sărăciei e mai restrânsă și mai gravă decât reiese din discursul public. O bună parte a
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
reflectă ea în politica Muzeului Național de Artă, poate părea excesivă sau chiar ofensatoare în ceea ce o privește pe cea din urmă. Ar fi însă de observat aici că punga lui Dănilă nu este un lucru lipsit de importanță și derizoriu în sine, la rigoare ea este la fel de importantă în spațiul ei de funcționare ca și perechea de boi în sistemul ei de referință, dar situația devine ridicolă și traumatizantă atunci cînd se încearcă substituirea lor în imediat ca o consecință
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
se vrea o radiografie exactă a realității românești post-decembriste și totodată o incursiune în universuri paralele, utopice, dar mai cu seamă distopice, situate oricum dincolo de granița realului palpabil. Este o lume în care miracolul deși pare încă posibil alunecă în derizoriu, și totuși dincolo de realitatea cea mai prozaică se poate întrezări un cifru misterios, un cod care se cere descifrat. Cititorul este confruntat cu imposibilitatea alegerii unei singure grile de lectură - nu este posibilă nici o lectură în cheie strict realistă (căci
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
coincidea cu cel al cuplului dictatorial ajuns în faza acută a crizei paranoiace. Astăzi, situația Concursului Internațional "George Enescu", în mod regretabil, nu poate fi alta decât cea a instituțiilor de cultură, a celor de învățământ. Competiția a căzut în derizoriu minată fiind de dezinteresul funcționăresc al angajaților Ministerului Culturii, de nepriceperea acestora în a pregăti, în a organiza asemenea manifestări. Atât "Artexim" în calitate de agenție ministerială organizatoare, cât și domnul Lawrence Foster, în calitate de director artistic, s-au aflat la prima încercare
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
neantul cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la margine). Ceea ce semnifică o situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
C. Rogozanu (Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, Ed. Echinox, 1998, preț 20.400 lei.) Noua carte a lui Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, face parte din seria autobiografica inaugurată în 1993 cu Paradisul derizoriu și continuată în 1997 cu Cap și pajura. Autorul rămâne fidel algoritmului propriu de scriitura: corectează, citește critic, completează propriul jurnal. Numai că acum este pusă în discuție chiar această manieră de a-si modifică însemnările zilnice. Intra în scenă
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
René Girard cu care criticul timișorean întreține un dialog permanent: comentează citate, îi preia formulările, găsește prilej de zăbava ori de câte ori cuvintele francezului îi vin în minte. Nici o carte consemnata în jurnal nu e nesemnificativă pentru autor. De altfel, în Paradisul derizoriu, scria: "Toată existența mea în lumea literară, fiindcă s-a întâmplat să nimeresc printre cei buni, a fost o continuă - nătânga, dar sinceră - admirație". Cărtărescu, Cioran și alții sunt invocați fără încetare. Când vine vorba de România și de români
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
cu care e tot timpul la curent (aflăm gânduri chiar și despre fenomenul Caritas). Ultima parte a cărții cuprinde jurnalul de după întoarcerea în țară. Stilul nu se schimbă; autorul consemnează cu un umor caracteristic cât de prost se vinde Paradisul derizoriu, citește cronici la propriile cărți și într-un târziu:"Mă apuc să bat la mașină, în formă definitivă, ne varietur, jurnalul de față, început în ^93, încheiat aici". Este unul din puținele momente în care aflăm câte ceva despre datarea exactă
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbează/ a chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în lumea văzutelor cît și în cea
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
de "a prinde" clipă ca-ntr-o peliculă de scurt metraj unde ochiul operatorului știe să vadă și să ia în obiectiv tot ce compune un peisaj în care natura se amestecă firesc cu elementele civilziatiei. Nimicul, anonimatul, iluzia, sentimentul derizoriului, toate cîntăresc la fel. Orice zbatere e inutilă și nerecomandabila: "Ai grijă nu te încălzi de loc/ altfel vei fi furat și înșelat/ Se zbate toată lumea/ ca-ntr-o piesă de Cehov/ E viața cenusie-cenusie/ găină jumulita/ ținută de-un
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
se află mai sus în eșalon i se inducea un mai înalt grad de ipocrizie, pe eșichierul unei sporite insecurități. Univers în care intelectualul era umilit, pus să-și toarne cenușă în cap și obligat să recunoască public statutul său derizoriu. Țărănimea era vită de povară a societății, dar i se rezervă favoarea de a putea trece în rândurile clasei muncitoare, cu atrăgătoare perspective de citadinizare. Muncitorul era celebrat, însă în cadrul unei societăți paupere care nu-i putea oferi o cincime
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
ale modulilor. Următorul nivel este unul al expresiei pure și el depășește treaptă materiei explicite și pe aceea a colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestiei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria să substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafață perfectă, imaculata și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, poeții români și-au scris versurile pe pereții celulelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri, si, mai nou, ironic derizoriu și realist, pe vărul veceurilor acelorași ănchise ăncăperi. Se pare ansa că acum, la sfârșitul mileniului, ănchisorile au devenit nerentabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatura. Pe deasupra, tot mai mulți autori au murit din
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]