691 matches
-
joasă (colecționase vreo 70 de perechi, de la toate firmele mari: Victoria’s Secret, Lormar, I.D. Sarierri, La Perla, Cottonette), o mamă plecată în State la vârsta când fata ei tocmai se transformase dintr-un copil într-o puștoaică nervoasă și derutată. După seminar, am mers fiecare la casa lui, împărțind în stânga și-n dreapta aburi, tăceri și imagini tulburi. Decembrie venise c-un frig uscat, care ronțăia urechile trecătorilor. O studiasem temeinic pe Maria, îi aflasem și numele printr-un subterfugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i-a tras sacul pe cap. V. Două secunde Derapajul nu mai putea fi controlat. Un hățiș de situații neprevăzute invadase planurile mele exacte: acum, suprapunerea arăta monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi de tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să opereze modificările. Douăzeci-treizeci de modificări de-astea, și ieșea iarăși Dicționarul; scria pe el: „Nou“, „Îmbunătățit“, „Ultima Ediție“, ca-n reclamele la detergenți. Când se epuizau reclamele, apărea formula magică, de pe vremea lui Ceaușescu: „Revăzut și Adăugit“. Lumea alerga derutată, oamenii cumpărau volumele în demență, doar-doar or vorbi corect. „Robane, hai încoace, să-i studiem pe-ăștia!“ L-am apucat pe Mihnea de mânecă. „Ușor, că nu suntem la teatru. Lasă-mă pe mine-n față.“ Am luat-o înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întreaga oaste dușmană. Puținele formațiuni care rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea să facă acolo noua capitală a Țării Românești. Sătenii ne-au ieșit În cale, cu pâine și sare pentru noul domnitor. Oștenii lui Laiotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al acelui țarc vopsit în verde-gri-cenușiu (o combinație grozavă, pe care nu am m-ai întâlnit-o după aceea decât în camerele de cămin din Canada) nu ar fi reprezentat un formidabil exercițiu de supraviețuire pentru acești copii de țară, derutați, săraci și extrem de instabili psihic, în marea lor majoritate. Sunt invitat (și aproape obligat să particip) de către mondena mea amică Nadia la un fel de party privat, unde se regăsec tineri reprezentanți ai societății civile bucureștene, oengiști' și oengiste', firmaci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
deopotrivă, cam 50 de persoane, așteptau cu nerăbdare stingerea luminilor și anunțul dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul" slujbei fusese perturbat. Am încercat din răsputeri să mă rog, dar nu am reușit deloc. Și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
autogară? tresare Paula, apropiindu-și receptorul de gură, să poată vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decideți dacă trebuie chiuretată au ba, nu asistenta care are în răspundere trusele. Mai ales că pe o vreme ca asta Procuratura ar putea avea, Doamne păzește!, și altele pe cap: spargeri, foc, accidente... A, dacă-i ceva deosebit..., da.... Derutați, medicii au strîns din umeri. Acum, văzînd-o pe soția lui Săteanu, înțeleg că prim-vicele n-a avut încredere în ei și și-a trimis soția. Unul, la pavilionul anexă, celălalt, la operate, sus, la trei! hotărăște Maria Săteanu. De rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
medic: văzîndu-le, îți trezesc interesul? Da, mai mult decît pozele porno, care, dacă ai bun-simț, îți trezesc greața, produc vomă. De ce mă întrebi? Maria începe să se plimbe, povestind rar, încet, cu calm: După ce prietenul mi-a rîs în nas, derutată, am încercat să scap de sarcină. M-am dus la un prietenul lui, doctorul Marcu; ne cunoșteam bine, nevastă-sa era în spital, tocmai îi născuse o fetiță. I-am dat bani și o brățară de aur, superbă!, pentru fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de marionetă și porni spre ușă. Exact când Antonia scoase o exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez! exclamă el vesel. M-a reținut un pacient. Au așa de multe pretenții! Te rog să mă ierți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar putea să ne certăm. Așa cum ți-am spus ieri, nu sunt cu adevărat supărat pentru povestea cu Alexander. Am trecut deja peste lucrul ăsta și chiar te cred când spui că mă iubești. Dar acum sunt prea amărât și derutat, cred că n-aș putea să te revăd fără să încep să mă frământ în legătură cu unele hotărâri pe care acum nu mă simt în stare să le iau. Tu înțelegi. Poate părea lipsit de sens să-ți cer să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sau presupunea că ea încetase. Cel mai probabil Antonia părea să fi uitat de existența lui Georgie. Nu-mi puteam închipui, oricât de smintiți am fi fost amândoi, că ea uitase cu adevărat de ea, dar mintea ei obosită și derutată nu părea capabilă să cuprindă decât un număr limitat de probleme, iar Georgie nu era una dintre ele. Nici numele lui Palmer n-a fost rostit. Știam amândoi că el se va ivi în discuțiile dintre noi. Dar acum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Adică? Fără să clipească, Lesley spuse suav: — I l-aș fi luat pe Derek și aș fi făcut-o de ocară În fața tuturor. — Dar asta intenționai oricum, am subliniat eu. Cu siguranță, altele trebuie să fi fost gândurile tale. Părea derutată. Dar ușa biroului se deschise chiar În acea clipă și din el ieși un bărbat greoi și cu un aer meditativ, Îmbrăcat Într-un costum cenușiu care nu-l prindea deloc. Dacă n-aș fi știut deja că e reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
roti un timp privirile cu un aer critic, alert, își pironi ochii pe Robin Osmore, fixându-l pe omul legii cu intensitate și cu o expresie de uimită curiozitate ironică. Osmore, conștient că e scrutat, începu să se simtă stânjenit, derutat, se foi pe bancă, privi în altă parte, apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care judecă, un spiriduș straniu, nicidecum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu am găsit o scuză intenționat slabă că nu puteam să mă duc. Eram cumva sfidătoare. Destul cu ea, mă gândeam. Hai să vedem ce bine se descurcă fără mine. Apoi, după o vreme, am devenit depresivă. Poate mai mult derutată decât depresivă. Propria mea viață mi se părea incoerentă. De ce mă trădau toți prietenii? De ce eram mereu dezamăgită? Nu aveam să fiu niciodată răsplătită pentru consecvență? Vremea în acele două săptămâni a fost un dezastru. Mai întâi a fost furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă în altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să rămână între noi pentru totdeauna. - Da, domnule judecător! Era vădit emoționată, se vedea în privirea ei ușor derutată. - Doamnă, eu am cunoscut-o pe fiica dumneaei, pe Keti. Eram pe atunci elev de liceu, în ultima clasă, în a opta. - Ea n-a făcut decât șapte clase, de liceu, a murit în iunie, când tocmai terminase școala. - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez cu cineva... Zâmbi. Bineînțeles nu cu oricine. Vă supără că v-am ales partener de conversație? - Vai de mine! răspunse derutat, și despre ce anume să vorbim? - Ei asta! Doi oameni inteligenți au întotdeauna despre ce să vorbească. Noi, de pildă, să vorbim despre dragoste. - Despre dragoste? - Da, despre dragoste. Ce vă mirați? Dar despre ce-ați vrea să vorbim? despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, va pleca zâmbind, va zâmbi timpului acela, iar noi câți vom fi în preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se întâmplă în clipa aceea finală, iar eu îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepângărindu-și buna credință nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Am vorbit cu voce sigură, am spus niște cuvinte hotărîte. — Ascultă, Bazil, ești prietenul meu de mulți ani și trebuie să fiu sincer cu tine. Părerea mea e că ai căzut Într-o capcană... Dar m-am oprit, un pic derutat, dîndu-mi seama că rămăsesem singur. Între timp, musafirii mei plecaseră. Cuvintele acelea și tonul dramatic, dar fals, cu care le rostisem, mi-au revenit În memorie În ziua cînd am fost chemat la morgă, pentru identificarea cadavrului. O simplă formalitate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o infracțiune atât de gravă față de obligațiile internaționale impuse de tratate Principatelor Unite, cutezanța prințului Cuza nu va avea margini“11. La 22 decembrie, Tillos află, în sfârșit, că Franța nu se opune trecerii armelor dacă ele sunt destinate Serbiei. Derutat, consulul încearcă să reia vechile sale argumente despre influența nefastă a Rusiei și despre comportamentul incorect al domnitorului Cuza în problema armelor. Bătând în retragere reușește să-i găsească, totuși, și calități lui Cuza. Mai temperate, informațiile pe care ni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
biserică năpădită de buruieni etc. Această „prezență zero” nu trebuie să ne contrarieze. Sunt situații când absența este mai puternică, mai evocatoare decât prezența. Îmi amintesc o imagine dintr-un text al lui Panait Istrati. Un cocostârc stătea trist și derutat în mijlocul unei câmpii sterpe, cu noroiul uscat și crăpat de vântul care sufla cu putere. De fapt, nu pasărea conta, ci imaginea unei ape absente, evaporate de o secetă cumplită, imagine amorsată de prezența cocostârcului. Prin contrast, pasărea evoca o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și extrem de interesantă. Nu numai că intri în stilul și tabieturile tematice ale casei, dar din anticamera ziarului observi mai multe lucruri decât din sufrageria rezervată oaspeților. Nu am să uit niciodată prima mea zi de muncă. Stăteam stingher și derutat la birou, când secretarul general de redacție a băgat intempestiv capul pe ușă, cerându-i unui coleg mai în vârstă să scrie urgent o însemnare de 15 rânduri despre Eminescu. După câteva secunde de gândire, ziaristul a acceptat, asigurându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dat cu Ileana care, discutând cu Ștefan, retrăiește mental o discuție avută cu logodnicul său Tony și ajunge să rostească, fără să-și dea seama, o replică din trecut în dialogul prezent: ,, «Dar mă iubești?» o întrebase din nou Tony, derutat, simțind cum îl doboară oboseala. Cred că da...» «Crezi întradevăr?» o întrebă Ștefan. (Dar ce Dumnezeu am spus? Se sperie din nou Ileana, și clătină din cap silindu-se să zâmbească).”(vol.I, p.156) Scriitorul adaptează discursul narativ vastului conținut
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
profunzimea elementelor constitutive ale materiei, cu atît mai misterioasă va părea. Niels Bohr, considerat unul din cei mai de seamă fizicieni ai secolului XX, ar glumi sarcastic spunînd „dacă credeți că puteți vorbi despre teoria cuantică fară să vă simțiți derutați, atunci Înseamnă că nu ați Înțeles nimic din ea”. Întorcîndu-ne la Întrebarea de ce nu experimentăm totul ca energie dacă chiar energie, putem spune că există mult mai mult decît pot percepe simțurile noastre. Așa cum a observat Davon, fiul prietenii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]