283 matches
-
și o atitudine de baptism. De unde și liniștitoarea concluzie: cine mă caută mă găsește și cine mă găsește mă cunoaște, cine mă cunoaște mă iubește, pe cine Îl iubesc Îl distrug. Povestea unui paj Îndrăzneț dar fără trusou Lecțiile de desacralizare pe care pajul le insuflă eroinei Încep prin negarea cerebralității, a meditației. I se cere fetei sa fie veselă, să nu mai stea pe gînduri să păstreze legăturile cu viața și cotidianul obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
eroinei Încep prin negarea cerebralității, a meditației. I se cere fetei sa fie veselă, să nu mai stea pe gînduri să păstreze legăturile cu viața și cotidianul obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul fiind antimetafizic prin excelență, Înțelepții, cerebralii și eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea de către patristică a rîsului, acesta fiind considerat o acțiune prin care dumnezeirea este negată, suprimată, micșorată. Nici mînia nu este recomandată de către lectorul acestor cursuri
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
portabilă le va afla Cătălina de la comunul paj, cel care o inițiază subtil, Încercuind-o, fata neopunînd seducătorului nici un refuz, nici o tentativă de a recuza actul subtil al iubirii, asta pentru că regimul diurn Îi este rezervat pajului, lecțiile sale de desacralizare Încep prin negarea cerebralității, a meditației. El pajul Îi cere fetei să nu mai stea pe gînduri, ci dimpotrivă să rîdă, să fie veselă, el știe de funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
sale de desacralizare Încep prin negarea cerebralității, a meditației. El pajul Îi cere fetei să nu mai stea pe gînduri, ci dimpotrivă să rîdă, să fie veselă, el știe de funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul este antimetafizic prin excelență, Înțelepții cerebrali și toți eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea rîsului de către patristică, rîsul este tocmai acțiunea prin care dumnezeirea este negată, micșorată,, ceea ce Întreprinde pînă la urmă pajul este totuși o lecție de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Zola reprezintă în această evoluție a noțiunii de personaj o dată importantă în istoria românului. Conchidem că homo dixneuviemis ca personaj literar, urmând cursul evenimentelor social-culturale, a suferit pe parcursul secolului o anumita transformare de tip descendent, parcurgând traseul de la erou la desacralizare. 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei Delimitarea identității feminine pariziene începe cu delimitarea identității feminine franceze, cu ceea ce are ea în particular și nu în comun cu alte femei. Sute de cărți sunt dedicate francezilor, mentalității și caracterului lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nici chiar trecerea în lumea de dincolo nu poate șterge suferință omului contemporan în general, si a sa în mod special. Absolutizând durerea, scriitorul îi recunoștea aceeași putere de dominație asupra vieții omului pe care i-o atribuia și Leopardi. Desacralizarea conceptului de moarte introdus de Quasimodo în fluxul ciclic al existenței duce la folosirea cuvântului cu sensul figurat, mai putin copleșitor, de dispariție: simt cum altă iubire în moarte se preface. Dimpotrivă, pentru Leopardi ea constituie un scop ultim și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
13). În versurile lui Leopardi, Eros și Thanatos sunt două entități atotputernice, cu care autorul dialoghează și în puterea cărora se află. Deși le-a acordat întâietate în sfera afectelor, autorul ermetic a înțeles să le subordoneze eului liric. Uneori desacralizarea morții duce la multiplicarea imaginii ei și la folosirea metonimica a termenului cu înțelesul de dispariție. În scrierile leopardiene în care dragostea și moartea sunt adevărate protagoniste, impetuozitatea poetului romantic atinge apogeul. Aceasta nu se regăsește însă la Quasimodo, temperat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
omul devenind o componentă înlocuibilă, programat ab ovo să funcționeze strict specializat, fără a-și depăși atribuțiile, o standardizare dusă la extrem, exceptînd firește pe membrii clubului discret care conduce lumea. Un alt proces anticipat de Huxley este cel de desacralizare, de pierdere a verticalității și prin aceasta de dezumanizare, de alterare a esenței umane, a sentimentului de maternitate bunăoară, sau a respectului filial, ajungîndu-se la o socializare artificioasă, lipsită de comuniune, de solidaritate, de etică. Structura socială nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
o clipă, istoria și intră în literatură. Aici se ascunde, în fond, intenția estetică majoră a lui Doctorow, în efortul de a "scurge" istoria cu volum și formă proprie înspre literatură, după principiul vaselor comunicante. Textualizarea istoriei nu înseamnă neaparat desacralizarea ei, ci investirea unei realități (trecute) hipertrofiate de memoria mitologizantă a oamenilor cu semnificație, o semnificație mediată narativ. Nu în ultimă instanță, pe acest palier, se conturează și un profil mentalist (identitar) al Americii, ridicate, în mod similar, din istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
râs sau de plâns,/ Nici nu contează:/ Important este hohotul". (Hohotul) Este surprinzătoare metafora zeului la Ana Blandiana, chiar știind-o preluată de la Nichita Stănescu, cu atât mai mult cu cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care se regăsește încă din titlu, devenind simbol al poeziei, pus în legătură cu substantivul zeu, conduce, totodată, către o deconstrucție a canonului paradigmatic stănescian. Zeul lui Nichita Stănescu era Vasile Pârvan, omul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
făcut multe greșeli în Uniunea Europeana, care acum se plătesc. Este vorba despre nerespectarea criteriilor de la Maastricht și primirea în Euroland a multor țări cu totul nepregătite. Altele au derapat după aderare și nu au fost pedepsite (cum e Irlanda). Apoi, desacralizarea marcantă a societăților vest-europene a făcut ca oamenii să creadă că totul e posibil, i-a lipsit de o necesară etică a muncii și a cumpătării. Pe urmă, s-au făcut numeroase greșeli în materie de imigrație, apoi piețele au
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economie mixtă (62) Teoria dependenței (66) Capitolul 2. Crizele lumii moderne / 71 Schimbări și constante sociale după 1989 (71) Sursele crizelor (75) Surse istorice ale crizelor (78) Crizele și factorii naturali (82) Criza lumii moderne în viziunile occidentalilor (85) a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist (88) b) De la idei majore la strategii sectoriale (100) b1) Criza conștiinței moderne la început de modernitate (102) b2) Criza spiritului american contemporan (113) b3) Antropologia renovată sursă pentru depășirea crizei în cunoașterea omului (132) Partea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Hazard) (11), ale "crizei spiritului american" din anii '70 ai secolului trecut (A. Bloom) (12) sau ale "crizei științelor omului și antropologiei" din a doua jumătate a secolului trecut (G. Durand) (13). Toate au avut și unele ecouri est-europene. a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist Ne oprim la doi autori din veacul trecut, Guénon și Husserl, care, deși au avut programe diferite de cercetare, au ajuns la unele rezultate comune privind ascensiunea omului. Guénon a fost pasionat de tradiții și ezoterism
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a pune în evidență rolul activ al subiectivității umane. Întâmplător, și unul și celălalt au făcut studii de matematică și filosofie. Meditând asupra problemei practice a crizelor, fiecare a ajuns la câteva idei majore: fie că ea s-ar datora desacralizării lumii prin atitudini potrivnice tradițiilor, după părerea lui Guénon, fie că oboseala și slăbirea lucidității culturale, odată cu naturalismul și obiectivismul îmbrățișat de moderni, ar fi cauzele crizei, după opiniile lui Husserl. Ambii privesc crizele drept consecințe ale sărăcirii valorizării spiritului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fiecare popor își exprimă prin folclor crezurile despre sine și despre alții. Difuzările electromecanice prea grăbite, pe posturi RTV de largă audiență ale folclorului, suferă uneori distorsionări și stridențe, care ne depărtează de buna lui receptare. Gravele deservicii decurg din desacralizări, din trădări și dezvăluiri publice simplificate ale conceperii și realizării produselor folclorice. Nici moderniștii nu au de câștigat din asemenea deformări. Ca și puținele ramuri industriale rămase, reduse la nivelul unor firme medii și mici, turismul intern va rămâne subdezvoltat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la capătul Soarelui roșu, și fiecare dintre aceste călătorii a însemnat o călătorie la capătul nopții. Începînd din 1971-1973, o serie de evenimente surprinzătoare va auto-demitiza Revoluția și Comunismul, antrenînd astfel prăbușirea Marxismului. Deja demitizată parțial încă din 1956-1957 prin desacralizarea lui Stalin, evenimentele din octombrie din Polonia și revoluția maghiară, URSS s-a înfățișat în sfîrșit către 1975 ca un sinistru lagăr de concentrare. Maoismul s-a autodistrus în avatarurile tragico-grotești ale afacerii Lin Biao* (1971), delfinul devenit trădător, reabilitarea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
BOR / 82 c. Discursul justificativ / 86 d. Discursul critic / 91 e. Discursul sacrului de-spiritualizat (desacralizat) / 102 f. Discursul religios-mistic / 108 g. Discursul religios-naționalist / 113 h. Discursul apocaliptic / 117 i. Comercialul religios în discursul jurnalistic / 119 j. Discurs media de desacralizare prin satiră / 122 IV. NOILE MEDIA ȘI VALOAREA LOR MISIONARĂ / 125 a. Tehnicismul și mișcarea discursiv religioasă / 131 b. Discursul religios în imagine / 138 c. Mesajul Creștin Ortodox transmis prin mijloace moderne / 150 d. Slujbe și pomelnice on line / 154
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
inclusiv a faptului religios. Și de obicei spectaculosul, "miracolul" ca fapt senzațional nu au nimic de-a face cu valoarea religioasă, cu aspectul tainic, lăuntric al omului, singurul ce poate schimba, prin lumea interioară, lumea exterioară, supusă tot mai acut desacralizării prin comercializare, iar ultima jumătate de secol a dovedit că totul este de vânzare, astfel că la nivel european industria mass-media s-a dovedit a fi, pe lângă un instrument feroce de șantaj, o afacere extrem de profitabilă. Dacă perioada totalitară a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
să se călugărească. Infromațiile de acest gen apărute în media sunt nenumărate. Valoarea lor este minimală pentru discursul religios în presă, însă am dorit să punctez și acest aspect, deoarece contaminarea cu elementul de "cronică neagră" este punctul maxim de desacralizare a discursului religios. j. Discursul media de desacralizare prin satiră Nici acest subcapitol, asemenea precedentului nu este inclus în tipologia discursului religios în mass-media. Însă nu am dorit să trec peste un aspect ce tinde să devină o practică în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în media sunt nenumărate. Valoarea lor este minimală pentru discursul religios în presă, însă am dorit să punctez și acest aspect, deoarece contaminarea cu elementul de "cronică neagră" este punctul maxim de desacralizare a discursului religios. j. Discursul media de desacralizare prin satiră Nici acest subcapitol, asemenea precedentului nu este inclus în tipologia discursului religios în mass-media. Însă nu am dorit să trec peste un aspect ce tinde să devină o practică în rândul jurnaliștilor, antrenați de noul curent al Infotainment
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
se reflectă în mass-media: emisiunile satirice. Ele furnizează informații despre imaginarul religios al publicului, precum și opinia creatorilor acestor emisiuni despre publicul larg. Satira televizată indică ceea ce este permis să prezentăm ca obiect al deriziunii și modul de realizare. Acțiunea de "desacralizare" astfel operată se răsfrânge asupra unor ritualuri catolice de bază, chiar asupra unor aspecte sensibile ale dogmei. Cu toate acestea, autorii emisiunii au avut întotdeauna o distanță respectuoasă față de Biserică, încercând să nu atingă în mod direct sensibilitatea religioasă a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
tuturor tendințelor obscure, al desfrâului, al egoismului. În porci s-au ascuns, știm din Biblie, diavolii izgoniți. Porcul e un animal murdar, notează Cornel Ungureanu. E departe de inocența Mielului de simbolul pe care-l încorporează Mielul. El semnifică violenta desacralizare a unei lumi"150. Mediul fatid al hanului își pune amprenta cu precădere asupra oamenilor care-l locuiesc, de aceea hangiul grec, bulgar ori albanez de la Hanul Ciorilor sau cârciumarul Ghiță și familia sa de la Moara cu noroc devin victime
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aflată-ntre două universuri, cea de aici, „deopotrivăși în lumea de dincolo”. Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
caz de eșec"37. Caracterul contagios 38 al sacrului impune însă la Caillois o serie de restricții, putându-se vorbi, prin urmare, de un sacru "interzis"39, a cărui relaționare față de profan poate fi mediată prin intermediul riturilor de consacrare și desacralizare. Autorul separă astfel teoriile despre sacru în două direcții diferite, cea a limitărilor 40, definitorie asupra unui sacru al respectului 41, și cea a sărbătorii 42, înțeleasă ca o întrerupere a timpului profan prin "experiența transgresiunii"43. Prin urmare, apropierea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]