456 matches
-
despre portul popular al sebeșenilor. Multe vorbe înțelepte care susțineau obiceiurile locurilor îmi spunea Dumitru Sinu și le rostea trăindu-le, asemeni celor ce le dăruiseră spre învățare și luare-aminte: „Nu te duce cu mâna goală la stână, pune-n desagă o bucată de slănină, o ceapă, o roșie, două-trei mere, un morman de prune și du-le la oameni! Ține minte: Dumnezeul cu care pleci din Avrig spre Negoiu, cu același Dumnezeu ajungi Sus; iar cu Dumnezeul cu care pleci
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
să pășesc oricând, oricum, însă pe drum vreau să zăresc doar ce iubesc. Voi revedea raze de stea cum mă pătrund, cu-al lor rotund, pe cord deschis, alert, în vis, cum se strecoară în prag de seară într-o desagă, vie, dulceagă. Clipa să curgă și să parcurgă zbor de cocor, fără vreun dor, asemănare mistuitoare dintr-un nucleu de curcubeu hrănit din ploi de amândoi, născut pe cer dintr-un stingher, năvalnic dor de muritor. Ne vom iubi, oricum
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
fără să vreausă lenevesc. Drept să pășescoricând, oricum, însă pe drumvreau să zăresc doar ce iubesc. Voi revedea raze de steacum mă pătrund, cu-al lor rotund,pe cord deschis, alert, în vis,cum se strecoară în prag de searăîntr-o desagă, vie, dulceagă.Clipa să curgă și să parcurgăzbor de cocor, fără vreun dor,asemănare mistuitoaredintr-un nucleu de curcubeuhrănit din ploi de amândoi,născut pe cer dintr-un stingher,năvalnic dor de muritor. Ne vom iubi, oricum ar fifără oprire, sfântă
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
zile am răsfoit cartea sau cărțile pe care o să le publici. Nu ne-ai întrebat niciodată cine suntem, știai doar că suntem bucureșteni. Nenea Mitică, înainte de a muri vreau să-ți scriu câteva rânduri... Ce m-a surprins, că în desaga dumitale de însemnări ai scris așa de puțin despre țigani. N-am avut în viața mea secrete în afară de ăsta... regretam că o să mor și că nu i-am spus lui nenea Mitică că sunt țigan, pentru că eram țigan din mamă
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
plimbare în pădure, o carte bună, o întâlnire cu Omul, copilul ce se joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți. Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult scrisul, mă împlinește. Am cochetat și cu pictura, cu fotografia. Mă mângâie artele într-
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
ceainărie! Să sorbi din porțelanuri de milenii Înțelepciunea altui veac Că și prostia-și are propriul leac, Să nu ne prindă-n chinga lenii Hai-ku vorba scurtă și-nțeleaptă Să duci lumina dintr-o sagă Merinde pentru zbor într-o desagă În fiecare zi, mai sus o treaptă! Mi te închipui noaptea ca fachirii Să-nveți pe japonezi folclor, Balada Păcat că ei trăgeau atât de iute, spada Și le plăcea să-și facă harakiri! Acum închei că vorba multă Te
DRAGUL MEU CULEGĂTOR DE SEMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358962_a_360291]
-
tâlharul Se roagă împreună. Dumnezeu îi îmbrățișează, Întru moarte, spre Înviere. OILE RAIULUI Credința Lui în noi e mare... Senin cu barbă colilie și ochi de cărbune, Intră în sufletul nostru, precum în scăldătoarea miraculoasă, De unde iese senin, întărit, binecuvântat. Desaga plină cu suflete, S-a răsturant în iarba raiului, Sfinții le adună Și le pun la icoana nemuririi. De trei ori a fost dat pe sub icoană pruncul, Apoi a fost încredințat Cerului. Rosturile lumii s-au desăvârșit, Rugăciunea a prins
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei, stâlpi albi în ninsoare, așteptând să ne croim drum printre buclele înzăpezite. Au sacoșe țesute în brumă și obrajii colorați ca merele care se ițesc dintr-o desagă. Merg să verifice pe cineva care n-a putut răzbate prin vrăjmășia iernii. Ne despărțim abrupt, vântul s-a întețit și poartă rotocoale fluide pe la streșinile caselor. Curând nu se mai zăresc, s-au topit, două șuvițe vii, pornite într-
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
clinchetul zurgălăilor de la sania lui. Cu toate că nimeni nu îi dă așa mare importanță ca lui Moș Crăciun, Moș Nicolae nu ia seama și nu ține supărare. Parolist, el vine an de an pe 5 decembrie la miezul nopții, cu o desagă la fel de plină ca a lui Moș Crăciun, aducând daruri atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Pe deasupra, Moș Nicolae nu are pretențiile lui Moș Crăciun, care se vrea așteptat cu brad împodobit și cozonaci pe masă. Rezonabil, Sfântul
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
-ți o clipă de răgaz, așează-te și privește cu atenție nuielușa cu care el te-a cadorisit. Dacă îmi vei urma sfatul, o să descoperi că nu ai motive să crezi că Sfântul Nicolae nu te iubește și că în desaga lui nu s-a găsit nimic bun și pentru tine. Căci varga adusă de el nu e tocmai un băț obișnuit, ci chiar nuielușa de alun din basme. Acea nuielușă fermecată, cu care dacă atingeai un copac uscat, el dădea
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
Și doi măgari bătrîni și răpciugoși. El l-a-nvățat cum să răspundă, Defectele cum să le-ascundă, Ca să obțină-n fine, bani frumoși. Și dup-o zi de tîrg întreagă, Sosi călugărul umil. Căci nici-un ban nu-i în desagă, Măgarii de aproape îl urmează Și-i necăjit , de parcă-i un copil. Se uită mînios starețul. -Cum, n-ai putut și tu un ban să faci? Să-ți lauzi marfa,storcînd prețul, Să fii șiret ca precupețul, Că doar ,tu
EU MÂNTUIREA NU MI-O PIERD de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360003_a_361332]
-
tâlharul Se roagă împreună. Dumnezeu îi îmbrățișează, Întru moarte, spre Înviere. Oile Raiului Credința Lui în noi e mare... Senin cu barbă colilie și ochi de cărbune, Intră în sufletul nostru, precum în scăldătoarea miraculoasă, De unde iese senin, întărit, binecuvântat. Desaga plină cu suflete, S-a răsturant în iarba raiului, Sfinții le adună Și le pun la icoana nemuririi. De trei ori a fost dat pe sub icoană pruncul, Apoi a fost încredințat Cerului. Rosturile lumii s-au desăvârșit, Rugăciunea a prins
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
am, M-am întâlnit acum un an Îmi povestea crestând un ram Cum viața noastră nu-i în van Se pregătea senin de drum Simțea că nu mai are timp, Își urmărea un gând, în scrum, Din jarul unui anotimp Desaga și-un toiag cioplit Le-avea la scară, în cerdac, Un prieten i le-a dăruit Să aibă la sfârșit de veac Stăteam lângă un foc mocnit Și depănam la amintiri Era la ceas de asfi nțit, Noi povesteam despre
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
pe care și-o frigea singur în țiglă, iar în loc de apă, bea din butiile cu vin roșu. Un meșter fierar i-a făcut barda după voia lui, precum și cele o sută de cuie pe care haiducul le-a luat în desagă și a pornit la drum, oprindu-se într-o poiană, care se cheamă azi Gura Văii. Aici a strâns rășină de pe târși, pe care o topea la foc și o turna peste niște câlți. El a făcut mulți bulgări de
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
2012 Toate Articolele Autorului Piesă de teatru de Constantin Geantă. VESTITORUL PARABOLĂ -fragment- Constantin Geantă Premiul I, la Secțiunea Teatru - Concursul național “Pe aripi de dor domnesc” - ediția a V-a, Domnești, 2012 (Apar doi bătrâni, un bărbat cu o desagă în spate și o femeie care se sprijină într-o bâtă) BĂTRÂNA: Ascultă ce-ți spun, Niculaie ! L-am văzut pe călăreț dis-de-dimineață. Nici nu se uscase roua de pe iarbă când mă întorceam cu coșul doldora de ierburi. Mergeam îngândurată
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
coeziune și solidaritate națională a românilor, atât din țară, cât mai ales din străinătate. (...) Mâine, dacă aș primi ordinul de prezentare la mobilizare, ca rezervist, nu m-aș da în lături să stau cu Kalașnicovul în mână, pe umăr cu desaga de grenade ofensive și defensive și pe spate cu aruncătorul de rachete, pe linia albastră a Nistrului pentru o Românie Mare și unită” (Ionuț Țene - NapocaNews). Ce să nu mai facă noul Președinte? • Să nu mai permită umilirea Bisericii Neamului
ÎMI VREAU ŢARA ÎNAPOI! EU CU CINE VOTEZ? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340362_a_341691]
-
Bucureștii anului 2017, în mandatul primarului Gabriela Firea: un iepure ține hățurile unei păsări gigant, ce pare a fi o găină din rasa Plymouth Rock, înhămată la un fel de trăsură. Întocmai ca Moș Crăciun care aduce desaga plină de cadouri, iepurele nostru cară un ou colorat de mari dimensiuni. Combinația acesta se poate studia pe viu în Piața Constituției, la târgul de Paști organizat de Primăria Capitalei, sub numele „Tradiții și Flori de Sărbători". Puțin mai spre
Ghici care-i orașul kitsch? Am fost la Cluj și mi-am dat seama cât de calamitat este Bucureștiul () [Corola-blog/BlogPost/339225_a_340554]
-
am știut să te aștept, mai mult pe tine! Nu am prieteni și poate, nici dușmani nu am Cine să urască un scrib ce-și irosește drumul, Iar de noroc, eu pot să jur, mai bine nu eram Căci în desaga ce-o purtăm, nu am gasit niciunul. Sau poate tu ai fost, singurul meu noroc avut Și m-am închis în mine să nu te copleșesc, Tu nu ești vinovată că n-am știut s-ascult Glasul învingătorilor ce,întotdeauna
DE PRISOS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340760_a_342089]
-
sus, să le adune-aș vrea, într-o corola vie în primă, a nemărginirii, poezie - tăcerile-mi profunde, de pripas vor prinde, oare, -n primăvară glas? voi întomna cu ele-n gușa, ca un cuc? le-oi trece iarnă în desaga de haiduc? Referință Bibliografica: ELOGIU TĂCERILOR / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ELOGIU TĂCERILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340780_a_342109]
-
am de toate !"„Binecuvintează-mă, preasfințite !"„Domnul să te binecuvinteze, părinte, și mă iartă!" Apoi îndată a dispărut sfântul episcop Ioan în desișul pădurii. După o lună de zile, cumpărând hârtia și cerneala, părintele Teodul și-a luat toiagul și desaga și, rugându-se să-l întâlnească iarăși pe episcopul Ioan, a trecut peste munte spre Mănăstirea Sihăstria. Ajungând în Poiana Trapezei, episcopul deja îl aștepta, fără să observe din ce parte vine. Avea chipul alb, luminat și răspândea o bucurie
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
la Mănăstirea Neamț !" Apoi duhovnicul i-a spus: „Preasfințite, v-am adus hârtie, cerneală și câteva penițe, cum ați cerut". Iar fericitul Ioan episcopul a zis: „Îți mulțumesc, părinte Teodul. Știam că vei găsi !" După aceea le-a pus în desaga pe care o avea în spate. „V-am adus și ceva de mâncare: pâine, fructe și puțin vin". „Dumnezeu să-ți plătească dragostea, părinte Teodul, dar nu am nevoie de nimic. Are Domnul grijă de mine !" Apoi a zis fericitul
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
în ușă e, parcă, zgomotul intersectării dintre două lumi. Se-ntâmplă ceva magic. Sărim fără să respirăm. Ușa se deschide ușor, cu un scârțâit prelung, și tata spune: - Hai, Moșule, pe-aici. În antreu pătrunde un omuleț gârbovit, cu o desagă mare. Desaga e maro; are câteva petece cusute cu lână scămoșată, albă. Fugim în dormitor și Moșul intră după noi. Se așază pe scaun. Tata stinge lumina și aprinde o lampă. Oftăm a dezamăgire. - Moșul e bătrân, îl dor ochii
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
e, parcă, zgomotul intersectării dintre două lumi. Se-ntâmplă ceva magic. Sărim fără să respirăm. Ușa se deschide ușor, cu un scârțâit prelung, și tata spune: - Hai, Moșule, pe-aici. În antreu pătrunde un omuleț gârbovit, cu o desagă mare. Desaga e maro; are câteva petece cusute cu lână scămoșată, albă. Fugim în dormitor și Moșul intră după noi. Se așază pe scaun. Tata stinge lumina și aprinde o lampă. Oftăm a dezamăgire. - Moșul e bătrân, îl dor ochii de la bec
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
îl ajută pe Moș să ne împartă jucăriile. Eu nu îmi pot lua ochii de la mâini, de la pielea crăpată ca o coajă de copac, de la unghiile groase, altfel decât cele de om. Acele mâini, după ce termină cu jucăriile, scotocesc în desagă și ne întind o păstură din care iese la iveală un blid. E plin cu pancove, niște gogoși aproape sferice, goale pe dinăuntru. - Îs de la baba me, gâfâie Moșul și chicotește șod. A focu' ie, mie nu-mi face niciodată
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
fiecare cadou. Pe urmă, Moșul ne laudă. Înșiră fapte bune, gesturi, vorbe care ne dovedesc niște copii cuminți. Nu mă pot bucura; faptul că le știe pe toate e și impresionant, și înfricoșător în același timp. Când Moșul își leagă desaga, îmi vine să plâng. Va pleca. Se ridică greoi și ne spune, ca-n fiecare an: - Noa, Baba mi-o zâs să îi duc un coptil, s-avem șî noi pe cineva de agiutori. Care viniț? Ni se taie respirația
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]