774 matches
-
s-au înturnat. Eu cu mătura în Marea Neagră i-oi arunca, Acolo să cheie și să răscheie / Să rămână curat și luminat Ca de Maica Domnului lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Descântecul de orhalț (răcit la cap). Se descântă în făină, se pune puțin baligă de vacă, se face o turtă pe care o coci în focă și apoi, cât o poți suferi de fierbinte, o pui în dosul capului: „Orbalț cu săgetătură, orbalț cu pocitur Ieși din cârțele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu umflătur Orbalț cu mâncărime, orbalț cu roșață, Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Pentru cei care suferă de plămâni, au răcit, horcăie în piept și-i dor spatele se descântă: „A plecat ... (numele) de la casa lui, Mândru, frumos, gras, sănătos, L-a întâmpinat strânsul cu strânsoiul, norocu cu noroiu, în spinare săritu-i-a, ochii împăienjenitu-i-a, Pieptul încăpeiatu-ia, în straie de noapte lăsatu-l-a. Cu mătura te-oi mătura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ochii împăienjenitu-i-a, Pieptul încăpeiatu-ia, în straie de noapte lăsatu-l-a. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Tot Aristița lui Driță (Drițuleasa) ne spune că duminica nu se descântă. Descântecele se facă cu precădere atunci când se pișcă luna, nu la lună nouă, ci când se gătește. De asemenea, ne-a lăsat niște leacuri din buruiene (așa se zise la țară, toată vegetația mică este denumită cu acest termen. Nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
frunze de zelnă se zdrobesc, se stropescă cu apă și se pun la buric;otavă de pelin se pisează, se pune în vatră cu spuză și apoi se pune pe buric. Legătoarea este bună pentru diaree (pânătecăraie). Mai șștia să descânte Anghelina Cucu, dar, cu deosebire, ea se specializase în „tras”mâini și picioare, oase rupte. Ea ne spune că la scrânteală, se „trăgea” mâna, piciorul (se așezau oasele la loc, cap în cap) și se lega cu ceapă pisată, pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oala Lemnăriței, laptele se prefăcuse în zer. Vestea s-a dusă în sat. Lemnărița a spusă că n-o să mai facă farmece și a aruncat putina cu brânză în pârâu. Altă vrăjitoare, spune Mărioara Rusu, era Nichiforoaia, care știe să descânte de deochi și săricătură și de frică, iar Lisaveta Pușcuță știe să descânte de speriat cu mătura, dar n-a vrut să spună descântecul. Răspunzând „Chestionarului pentru stabilirea condițiilor istorice, economice și culturale în cadrul cărora s-a dezvoltat satul Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lemnărița a spusă că n-o să mai facă farmece și a aruncat putina cu brânză în pârâu. Altă vrăjitoare, spune Mărioara Rusu, era Nichiforoaia, care știe să descânte de deochi și săricătură și de frică, iar Lisaveta Pușcuță știe să descânte de speriat cu mătura, dar n-a vrut să spună descântecul. Răspunzând „Chestionarului pentru stabilirea condițiilor istorice, economice și culturale în cadrul cărora s-a dezvoltat satul Lunca, comuna Filipeni, raionul Bacău, regiunea Bacău”, întocmit de Olimpia Bădăluță, Toader Gheorghe Boca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tatăl autorului!) n-a lăsat nimănui din știința ei; cunoștea o mulțime de buruieni și le dădea cui avea nevoie de ele, ea le strângea și numai dânsa șștia când să le strângă. în tot satul numai ea șștia să descânte (?!) și cum descânta ea, cel bolnav se lecuia. Mă duceam de multe ori pe la dânsa să aud și eu ce spune, că descântecul, spunea ea, numai atunci are leacă când l-ai „furat” de la cel ce descântă, dar niciodată n-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a lăsat nimănui din știința ei; cunoștea o mulțime de buruieni și le dădea cui avea nevoie de ele, ea le strângea și numai dânsa șștia când să le strângă. în tot satul numai ea șștia să descânte (?!) și cum descânta ea, cel bolnav se lecuia. Mă duceam de multe ori pe la dânsa să aud și eu ce spune, că descântecul, spunea ea, numai atunci are leacă când l-ai „furat” de la cel ce descântă, dar niciodată n-am înțelesă nimică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ea șștia să descânte (?!) și cum descânta ea, cel bolnav se lecuia. Mă duceam de multe ori pe la dânsa să aud și eu ce spune, că descântecul, spunea ea, numai atunci are leacă când l-ai „furat” de la cel ce descântă, dar niciodată n-am înțelesă nimică din ce bolborosea ea acolo. Atât mi-a rămasă în minte, vorbele de la fiecare descântec: „Descântecul de la mine și leacul de la Dumnezeu”. Într-o seară de iarnă, la vatra focului, cum era obiceiul odată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ion Creangă ... Pe Casandra mea, zice moș Gheorghe, a durea de vreo două zile capul și nu-și mai găsea starea, umbla de acolo-acolo, din ogradă în grădină și mă tot bătea la cap să mă ducă s-o descânte lelea Floarea. Ca să scap de gura ei, bag în brâu o sticluță de jumătate de litru, îmi iau bățul și mă lasă către lelica Floarea. În drum, fiind cale lungă, mă întâlnescă cu câțiva cunoscuți, intru în han, la Cristea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sticlă. Când ajunge acasă, îl ia Casandra în primire că unde ai stat, că eu sunt bolnavă și te aștept cu descântecul. Îi spune că lelica era plecată și când a venit a spusă că ești deochiată și te-a descântat; gustă din sticluță de două ori, îți faci cruce în cele patru părți, iar cu restul te speli și a zisă că-ți trece. Eu m-am dusă în grădină, mi-am căutat de lucru, ca să nu mă bufnească râsul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Floarea - zice Casandra și se interesă dacă lelea și-a primit plata. Fără plată, nu este leac! Și așa a fost descântecul lelei Floarea, cea mai mare descântătoare și fermecătoare, că nu-i găseai pereche în toate satele din jur. - Descântă și ele să iasă gologanul, se amestecă în vorbă și tata care zice și el că cel mai mare fermecător și descântător care punea lumea pe picioare, era moș Nițu. Veneau oamenii de la mari depărtări - Valea Boului, Ghilărești, Godinești și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care zice și el că cel mai mare fermecător și descântător care punea lumea pe picioare, era moș Nițu. Veneau oamenii de la mari depărtări - Valea Boului, Ghilărești, Godinești și mai departe. A venit și o femeie din Găiceana să-i descânte de speriat o fată. Cum descânta acest Nițu? Nu-i greu, zicea el: „lână albă, lână neagră, / Să dea Dumnezeu săți treacă”, ziceai de nouă ori, scuipi să fugă răul și pe urmă îți faci cruce. Omul are așa mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mare fermecător și descântător care punea lumea pe picioare, era moș Nițu. Veneau oamenii de la mari depărtări - Valea Boului, Ghilărești, Godinești și mai departe. A venit și o femeie din Găiceana să-i descânte de speriat o fată. Cum descânta acest Nițu? Nu-i greu, zicea el: „lână albă, lână neagră, / Să dea Dumnezeu săți treacă”, ziceai de nouă ori, scuipi să fugă răul și pe urmă îți faci cruce. Omul are așa mare credință în descântec, că se vindecă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Lunca un vraci, care le șștia pe toate, dădea sfaturi, pe carel chema Gh. Pușcuță, poreclit „moș Șobolan”. La mare căutare erau babele doftoroaie, cu descântecele lor, despre care am aflat că existau în toate satele. În Slobozia - Filipeni, descânta de „strânsură”, de deochi, de beșică, Victoria Olaru, Maria lui Munteanu mai descântă folosind ulei descântat, iar Hrisculeasa aplica băi rituale, descântând, îndepărtând răul (se ducea odată cu apa!). Un caz de vindecare (îl cunoscă bine de când aveam 11-12 ani!), invocat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
chema Gh. Pușcuță, poreclit „moș Șobolan”. La mare căutare erau babele doftoroaie, cu descântecele lor, despre care am aflat că existau în toate satele. În Slobozia - Filipeni, descânta de „strânsură”, de deochi, de beșică, Victoria Olaru, Maria lui Munteanu mai descântă folosind ulei descântat, iar Hrisculeasa aplica băi rituale, descântând, îndepărtând răul (se ducea odată cu apa!). Un caz de vindecare (îl cunoscă bine de când aveam 11-12 ani!), invocat și astăzi, îl constituie copilul de câteva luni, Cornelia Bănuț, lăsată în grija
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau babele doftoroaie, cu descântecele lor, despre care am aflat că existau în toate satele. În Slobozia - Filipeni, descânta de „strânsură”, de deochi, de beșică, Victoria Olaru, Maria lui Munteanu mai descântă folosind ulei descântat, iar Hrisculeasa aplica băi rituale, descântând, îndepărtând răul (se ducea odată cu apa!). Un caz de vindecare (îl cunoscă bine de când aveam 11-12 ani!), invocat și astăzi, îl constituie copilul de câteva luni, Cornelia Bănuț, lăsată în grija bunicii, Victoria Boghiu. Am aflat acum, târziu, că inflamațiile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asistată de către moașa satului, o femeie mai în vârstă, care trecuse de mai multe ori prin așa ceva și șștia cum se aducă copiii pe lume. Moașa se bucura de respect și prestigiu în sat, nu era o babă cloanța-cotoroanța care descântă, face farmece și trimite duhurile rele peste capetele oamenilor. Vestea aducerii pe lume a unui suflet se răspânădea repede în sat: a lui ... a răsturnat căruța, a făcut și începeau pregătirile pentru întâmpinarea cum se cuvine a evenimentului. În perioada
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu știe să facă; nu s-a dusă să descânte copiii. Hanul lui Cojocaru a fost han boieresc. Revine la lucru la boier și spune că boierul da mâncare numai acelora care munceau cu ziua (și pe care-i plătea cu ziua, nu și acelora care munceau în contul pământului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și ceilalți/ Oamenilor-pomilor,/ Femei și bărbați,/ Beți și mâncați,/ Cântați și jucați/ Că Ana n-a răpus,/ E numai dus, e numai întors/ În lumea ce-a fost... M-a mângâiat pe creștet și pe ochi, ca și cum m-ar fi descântat, mirosul ei de Mama Ploii, mirosul ei de lapte îmi acoperea durerea, o să treacă, dragul mamei, o să treacă, ai muncit atâta pentru Teatru, eu pentru Teatru te-am pregătit, nu pentru femei, astea vin și se duc. Nu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Patru fire de arnici; Și agață la feștile Ciufulite de zambile Sau la fir de mărgărint Înzăuatul tău argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește brâu de zale..." După ce l-am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tema celui de-al doilea Faust, într-o formă ritmică proprie domniei-sale. Păstrez despre poezia d-lui Philippide o amintire unică. Aștept ocazia să mă confrunt încă o dată cu visul intens, arzând acolo. Vinea, al cărui vers arhaic, de Carte Orientală descântă - forțează simpatia. Dar întocmai ca Blaga, închină unei tehnice preeuclidiene. Aș recomanda celor care abordează pe Blaga să înceapă cu poemul dramatic Fapta. Ea dă măsura întregii figuri pure, aproape neliterare, a acestui poet european. Baltazar e prea încărcat de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Orizont > Selectii > M-AI PEDEPSIT ȘI ASTĂZI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului aș fi vrut să descânt ceva o poveste împăturită în multe zerouri (să atârne cât mai mult la culori) sau poate o briză-două de necuvinte să... la fereastră cântă un clown îmi ia tot avântul meșterește prin suflet cu dexteritate filosofică nu râd nu plâng
M-AI PEDEPSIT ŞI ASTĂZI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364296_a_365625]
-
taina inerenței . Această stare, îl duce uneori pe autor , la acea amărăciune împietrită, la baza ei stând numai licoarea lacrimei profunde, ca într-un basm. *Trecea o dată / și încă o dată / jumătatea mea împerecheată, / jumătatea mea de cuvânt , / jumătatea mea de descânt , / jumătatea mea / de viață / întregul meu / de mormânt . / Încă o dată / încă o dată /nicodată .* Poemul Phoenix , este o carte de poezie simbol, poezie de vibrație lăuntrică nemijlocită prin suplețea cuvintelor utilizate, prin conturarea precisă a ideilor, prin statornicirea venerată de o
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]