240 matches
-
avea să fie construit după model străin sub îndrumarea lor. La fel ca și la dus, înnoptă la Mizuhama și ziua următoare se întoarse în vale. Unchiul care-l așteptase ca pe ghimpi își arătă într-adevăr dezamăgirea pe chipul descărnat când auzi vorbele nepotului său, dar păru să prindă din nou speranță la cuvintele deosebite ale seniorului Shiraishi, fiindcă îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îi era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu obrajii lui descărnați, samuraiul voia și el să moară. Îl invidia pe Tanaka pentru că-și luase viața. Dar el nu putea să moară. Trebuia să povestească în Sfatul Bătrânilor de-a fir a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini și într-un gest plin de cinism, întinde mâna spre colega mea, cerându-i să facă cunoștință. Ea fuge și strigă la mine supărată. E liniște
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
oară, ți se pare mult, mult mai mic, mai puchinos? Mie casa aia mi s-a părut la fel de mare. La fel de lipsită de orice logică. O casă mare și rece. Am găsit o femeie mică, micită, toată numai pomeți și încheieturi descărnate, înfofolită în pături, cu un tub care-i ieșea din gât. Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta o dată, nu? A plâns mult. Tubul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și câteva scânduri, pe o roată dințată și uniforma secundului și așa mai departe. Toate astea după ce au lăsat, albe și curate, oasele scheletului descărnat al vasului. Hai să mergem, spuse Carol sculându-se în picioare. M-a ajuns oboseala. Am văzut, auzit și visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sale. Între cel care ar fi dorit să fie un erou al familiei și patriei sale și lagună se naște o stranie relație, în care moartea apropiată este drapată în faldurile mătăsoase ale imaginației sale eliberate. Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de suicid hipnotic. Visele din lagună se nasc și mor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dar ciudățenia lui este luată drept paradigmă, Dumnezeu e frivol, vrea să fugă la Alex, ar vrea să facă dragoste cu el până la agonie, apasă tare pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și pe Stalin, cu ciubota de cauciuc în coaste și cu o vargă desfrunzită peste spinarea descărnată și cheală, fiindcă potaia, după ce mirosise, cu indiferență, Pepenoaica, și-o alesese ținta nevoilor sale bătrânești, fără măcar să ridice, câinește, un picior în sus, în dreptul ei. Auzi, măi, tovarășe Stalin, n-ai măcar oleacă de rușine? Pișă-te , ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Atunci, auzi gemetele alea lugubre, dintr-o încăpere cu sobă rece de teracotă, unde, într-un pat cu așternuturi uzate, ca de spital al săracilor, găsi un bolnav cu forme scheletice și cu slabe peceți de stele, bătătorite pe umerii descărnați, vădind un ficat bolnav la extrem, expunând o piele de o paloare aurie, ca un dreptunghi de epolet ofițeresc și atât de aprinsă de febră, încât întreținea o temperatură sufocantă în camera penitenței lui, cu ferestre asigurate de zăvoare. Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui de spital al săracilor de la Sans Souci, pe muribundul ce fusese supus tratamentului forte de către Vladimir. Cu ochi holbați și fără lumânare lângă el, acoperit cu un colț de învelitoare peste picioarele descărnate, fostul coleg de serviciu, actualul răposat, insul asistat de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a doua zi, Bleotu, șoferul său stenahorisit, precum și Svetlana și ceilalți, cum de transpirase mortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a doua zi, Bleotu, șoferul său stenahorisit, precum și Svetlana și ceilalți, cum de transpirase mortul atât de tare, de-i erau ude membrele descărnate, pielea pământie de pe ele și murdăria veche a cămășoiului, pe care, probabil, într-un acces de fierbințeală, îl lepădase de pe umeri-i slabi, îmbrăcându-l pe dos. Estimp, în noaptea potopită de ninsoare, bătuse de orele zece, până Vladimir înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fie pe peron. În spatele gării nu mi-a plăcut de la început să mă duc. Acolo zidurile arată mai dărăpănate, gata să se surpe, accentuând senzația de pustiu, de gol și de moarte. Tencuiala a căzut și bălăriile aproape înăbușă zidul descărnat. Te și vezi înmormîntat de bălării, împreună cu ruinele gării. Dar cel mai mult mă indispune faptul că acolo nu există practic nici un orizont. De pe peron și din sala de așteptare se vede în depărtare pădurea, în vreme ce, în direcția mlaștinilor, la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ieșire. - Prințul Ashargin, zise, are motive imperative să vorbească acum cu Madrisol și în consecință el acceptă condițiile fără prejudecată. După aceea, nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe ecran. Bărbatul părea încă și mai descărnat decât cum îl știa Gosseyn. Secretarul Ligii urlă: - E vorba de vreo ofertă de predare? Întrebarea, atât de puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă, tăios: - Înțelegeți că nu poate fi nici o excepție de la principiu. Toți indivizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
neîndoios, de ele dacă aș fi avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să-l ucizi pe preaiubitul nostru șah?” „Celor care au ochi să vadă nu le va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ăsta că nu respect Dumninica Domnului?“ Irineu nici nu apucase să se așeze. Se trase mai spre fereastră, petrecându-și dintr-o mână în alta șirul lung de mătănii. Le trecea nervos, bob după bob, printre degetele-i lungi, albe, descărnate, posmăgite. „Nu știu. Nu mi-a spus părintele. Poate...“ Goncea nu-l lăsă să continue. Îi făcu semn să se așeze în fotoliul din dreptul televizorului. Irineu refuză.Generalul răbufni: „Adică popa ăsta nu înțelege că eu fac ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică, și privind din când În când În jur cu teamă și neliniște. Întinde cu greutate mâna descărnată și apucă banii mecanic, cu mare efort, de parcă mâna n-ar fi parte din trupul firav, ci ar fi o materie vie, lipită stângaci de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în șir. Am înțeles că aștepta ceva. — Să te iert, tată? am murmurat eu. Nu pot. Dumnezeu să te ierte. Am chemat medicul și i-am cerut să nu-i mai pună perfuzii. A fost și dorința lui: un deget descărnat, mișcat aproape imperceptibil. A murit după două ore. Dumnezeu să-l odihnească! Acel Dumnezeu în casa căruia nu a vrut niciodată să calce. Casa despre care mi-a spus că este locuită de dracul... Aveam trei ani și treceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ieșire. - Prințul Ashargin, zise, are motive imperative să vorbească acum cu Madrisol și în consecință el acceptă condițiile fără prejudecată. După aceea, nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe ecran. Bărbatul părea încă și mai descărnat decât cum îl știa Gosseyn. Secretarul Ligii urlă: - E vorba de vreo ofertă de predare? Întrebarea, atât de puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă, tăios: - Înțelegeți că nu poate fi nici o excepție de la principiu. Toți indivizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sau, mai mult, a propriului corp lipsit de viață țintuind cerul bisericii. Pentru numele Tău, Dumnezeule, ce e bucata asta de lemn coșmarescă în care m-am preschimbat eu însumi și de ce sunt gri și rece? Ce sunt degetele acestea descărnate și al cui e scheletul ăsta care urmează să fie coborât în pământ? Al meu în nici un caz, nu recunosc arătarea asta lipsită de viață cu nici un chip! Și ce sunt tainele acestea care se săvârșesc sub proprii mei ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rânduri decât murind. Bine măcar că le-am scris eu și nu altcineva, măcar pentru atât aș putea să-i mulțumesc... Vederea unui trup mort e prea mult pentru oricine poate gândi, indiferent dacă vătămat sau nu acel corp, ciopârțit sau descărnat acel trup, numai simpla reflecție asupra simplului fapt de a fi cineva mort fiind înnebunitoare prin neverosimilitatea ei pentru cineva aflat într-un stadiu de avansată demență, precum cel în care mă aflu eu. Dar vederea propriului corp lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]